35,501 matches
-
incertitudine din sufletele celor care au certitudinea că vor scăpa din calvarul comunist, dar și neliniștea că se vor avânta în plin necunoscut. Toate aceste pagini se citesc cu sufletul la gură, ritmul acțiunii, atenția acordată detaliilor și finețea analizei psihologice dovedind, fără putință de tăgadă, că ne aflăm în fața unui mare prozator. Deruta existențială a unui bărbat venit să își conducă familia spre vaporul libertății este descrisă în cuvinte puține din care însă răzbate o întreagă dramă: Sergentul îi arătă
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
naivitate parte a tiparului ludic al comediei, cu o doză de antieroism împins spre caricatură. Marele Gambler ratat, Terry și Don Juan-ul improvizat, Ian, dau lovitura și ies complet din joc din prostie, nici măcar pe filiera clasică a policier-ului psihologic cu accente tragice precum Plein soleil ( 1960 ) al lui René Clément. Una din surprizele plăcute ale filmului o constituie și un Colin Farrell care se arată capabil de un rol de compoziție, ieșind astfel din tiparul de băiat frumos cu
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
lumii n-o recunoaștem, în intimitate o savurăm. Și nu e doar o Schadenfreude la mijloc, nu e doar frivolitatea perversă de a te delecta pe seama spectacolului suferinței altora, ci e ceva mult mai adînc. E vorba de o pîrghie psihologică universală: tot ce e morbid și terifiant atrage cu condiția să se petreacă departe de tine. Iar modul cel mai lesnicios de a intra în contact cu înfățișarea insolită a morții este s-o contempli la alții. Să fim sinceri
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
a jumătății superioare a bărbatului tîrîndu-se printre sine, întinzînd o mînă, oroarea de pe chipul lui, fugă, apariția unui detectiv la scoala, întrebările rămase suspendate și tăcerea. Gus van Șanț este departe de a face un film polițist sau un thriller psihologic, de altfel, prezentarea incidentului este amînată pînă cînd atmosferă s-a încărcat suficient cu electricitate, iar rezolvarea polițista a cazului este eludata. Nici situația familială incertă a adolescentului camuflînd o traumă, părinții aflîndu-se în divorț, nu funcționează cauzalist. Gus Van
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
înălțate anterior de Bellini și Donizetti, dar cerând unei voci mai dramatice aceeași suplețe, aceleași efecte și aceeași stăpânire a nuanțelor în registrul acut. Pe plan dramatic, eficacitatea verdiană s-a bazat în primul rând pe concizia libretului, pe introspecția psihologică a umanului și pe generarea unor conflicte în care se întrepătrund temele dragostei, cu cele ale prieteniei sau ale politicii. Repertoriul serii, elegant coordonat de Cristian Mandeal, a pornit de la celebra uvertura a operei Forță destinului, trecând prin delicată arie
Wagner ? un certificat de noble?e by Oltea ?ERBAN-P?R?U () [Corola-journal/Journalistic/83119_a_84444]
-
istorică, o turnantă pentru fostul lagăr socialist. Ea este și un domeniu în sine, cu totul nou, în care atâția cercetători și-ar putea aplica și verifica teoriile, cu metodologiile, instrumentarul și obiectivele lor specifice. Elemente și aspecte istorice, sociologice, psihologice, filozofice, etnice ori antropologice, culturale în sens larg ori strict artistice se degajă - cu condiția să vrei - din lectura atentă a celor două epoci separate de o revoluție. Iar rezultatele acestui demers pot fi sistematizate și expuse în toată libertatea
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
și istoricii literari, exegeții care optează pentru o lectură "în profit, o lectură activă care să intelectualizeze, să culturalizeze Ťobiectulť". Ei analizează un text "cărunt" (!) în chei de lectură proprii altor domenii; și deplasează astfel cursorul interpretării dinspre artistic înspre psihologic, filozofic, mitic-religios, istoric, științific, etnofolcloric... Din această perspectivă văzând "permanențele" literaturii (și nu doar ale celei autohtone), acestea nu pot fi date decât cu ghilimele, istoricizate și resemnificate prin alte grile. Valorile expresivității ar fi însă echivalate cu valorile artistice
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
deceniile șapte și opt, romanele oportuniste sunt semnate de: Paul Anghel, Al. Simion, Radu Theodoru, Petru Vintilă, Ștefan Luca, Nicolae }ic, Corneliu Leu, Platon Pardău etc., dar această literatură, din ce în ce mai puțin creditată, este eclipsată de o proză modernă, a cazurilor psihologice, a miturilor, a speculațiilor livrești, sustrasă în mare măsură circumstanțelor, în romane ale unor autori din generația '60. După 1960, peisajul estetic se diversifică mult. Literatura oportunistă este concurată întâi de literatura evazionistă (gen Ștefan Bănulescu), apoi de cea subversivă
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
altă parte, studentul român, pasionat cititor de Schopenhauer - extrem de receptiv. Că, în curând, Eminescu va deveni un fervent susținător monarhic, se explică. De ce totuși regele va primi, în timp, un alt rol, cu totul nefast? Demonstrația Ilinei Gregori e seducătoare. Psihologic, poetul dezvoltase, pe fundamentul acestei admirații fraterne, un tip straniu de regulă de selecție binară. Ca și în Sarmis sau în Gemenii, unul dintre frați urma să uzurpe, prin crimă, moștenirea regală a celuilalt. Mai departe, deducția se simplifică iar
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
își regretă gândurile de îndată ce și le mărturisesc: Fie că simt inutilul din strădania confesiunii. Fie că simt înșelarea din exprimare." (Litere, nr. 5, martie 1934) Petru Comarnescu scrie trei eseuri despre iubire și exasperare, doctorul Justin Neuman face docte aprecieri psihologice asupra luptei dintre generații, iar Camil Baltazar vorbește despre autenticitatea romanului lui Eliade. Tot în 1934 peste 20 de publiciști, mai mult sau mai puțin importanți recenzează entuziasmându-se de întoarcerea din rai (Emil Gulian, Iulian Vesper, Mihail Ilovici, E.
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
care au făcut observații incitante și originale despre întoarcerea din rai mă opresc la Graziella Sotiriu. Desprind - fără comentarii -două pasaje dintr-o amplă analiză a romanului: "E o dramă metafizică desfășurată în scenete de film interior, al căror cuprins psihologic depășește la un moment dat cadrele generației contemporane pentru a se afunda în straturi de etern omenesc, acolo unde gândirea lui David sau Pavel se poate întâlni cu frământarea lui Hamlet și a tuturor înaintașilor săi milenari, care au aceleași
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
nemăsurata ei venerație față de magistru e totuși malițioasă față de incongruențe și nu alunecă în hageografie. Judecățile de valoare ale exegeților diferă atunci când discută anumite pasaje ale romanului. Sinuciderea din final a lui Pavel Anicet e considerată de Dan Petrașincu nejustificată psihologic. Spre deosebire de el, Octav Șuluțiu pledează susținând caracterul ei autohton: " Ea nu e izvorâtă dintr-o deznădejde nemotivată, ca a eroilor slavi, nici dintr-o deznădejde sentimentală ca a eroilor occidentali, nici dintr-o patologie sufletească sau intelectuală, nici din actul
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
îi adăugăm pe cei care se gudură pe lîngă Tismăneanu dintr-un calcul ce ține de precauția meschină a celor care vor să profite de relațiile lui, atunci ajungem la cea de-a treia și ultima trăsătură ce definește climatul psihologic ce domnește în jurului numelui său. Cei din această ultimă categorie nu au nici larma răspicată a detractorilor și nici ranchiuna durabilă a tovarășilor trădați. Dimpotrivă, sunt calzi, mieroși și nu mai prididesc să folosească în articolele scrise apelativul "bunul
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
Cornel Brad a expus un grupaj de peisaje reflectate, simetric, în apă, iar Cristina Irian a preferat să confere un aer fantomatic siluetelor și obiectelor prezentate. Exponatele au reflectat doza de sensibilitate, simțul de observație a mediului înconjurător și simțul psihologic, ale fiecăruia dintre artiști. În fine, am pătruns în ambianța Instalației audio-video. Un personaj feminin - performer-ul Luiza Neumayer - a pus în mișcare imaginile proiectate electronic, determinându-le sensul, formele și amploarea. La început imperceptibilă, misterioasă, muzica susține și concordă
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
cele mai comune, „nefardate”, în contextul creațiilor sale - fie ele fotografice ori componistice - a devenit deja o constantă/amprentă a stilului practicat de către Sabina Ulubeanu. Faptul anodin de viață îi oferă tinerei compozitoare posibilitatea de a atrage atenția asupra aspectelor psihologice complexe încifrate în astfel de subiecte, doar aparent minore. Ana este fetița pe care, un tată grăbit, o pierde în mulțime la un moment dat și, pe care, ulterior, o regăsește, dar, pentru a se despărți din nou de ea
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
și concluziile sale sunt cu atât mai credibile cu cât el este unul dintre cei care a trăit pe propria piele experiența exilului: "Actualitatea textelor Teresei de Avila nu constă atât în descrierea minuțioasă a trăirilor ei mistice, în observațiile psihologice, ci pur și simplu în dorul ei pus în practică după prietenia cu divinitatea. Această atitudine nu a dus la o înstrăinare de lume, ci dimpotrivă la apropierea de lume și om. Întreaga ei viață stă astfel sub semnul aproapelui
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
în multe alte cazuri - un stil vestimentar și chiar de comportament, asociat cu preferințele muzicale. Enciclopediile on-line descriu istoria muzicală a termenului, dar și îmbrăcămintea și pieptănătura adepților; de asemenea, semnalează extinderea semantică, mai ales în direcția desemnării unui profil psihologic ("Recent, trendul emo este asociat cu un stereotip ce constă în a fi emoțional, sensibil, timid, introvertit, anxios", Wikipedia). În română, termenul emo funcționează ca adjectiv invariabil, dar se folosește și substantivizat: un emo (același lucru se înregistrează în engleză
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
ostilitatea, chiar repulsia celor din ea, care-l socoteau spion și-l dușmăneau pentru că fuseseră întemnițați în timpul ministeriatului lui Lucrețiu Pătrășcanu. Ca urmare a pedepselor de izolare, a celor mai diabolice mijloace de torturare fizică și morală, a draconicelor mijloace psihologice, anchetatorii îi smulg declarația că a spionat în favoarea englezilor, angajat, le-a spus el speculându-le incultura, de Wagner (compozitorul german). Deținutul nu trebuia să ia contact cu nimic din lumea de afară, nici cu lumina (pe o fereastră oblonită
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
Parisul în care autoarea a stat grație unei burse de studii; și cu un intelectual pe care autoarea îl consideră un magistru: Serge Moscovici. În consecință, sunt două tipuri de însemnări care atrag atenția în paginile volumului: mai întîi, observațiile psihologice privitoare la lumea pariziană și, în al doilea rînd, dialogurile cu Serge Moscovici. Iar dintre ideile intelectualului francez, cea care iese în relief este teoria minorităților active. Dar cum cartea Laviniei Betea poartă numele de Bărbați și femei, se subînțelege
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
numără printre cele mai bune argumente pro feministe. Căci dacă performanța de a arăta bine în public se plătește cu atîta risipă de timp înaintea oglinzii, atunci bărbații sunt negreșit egalii femeilor. Mai departe, descrierea ambianței pariziene trădează finețea ochiului psihologic al autoarei. Orașul bistrourilor, al cafenelor și muzeelor îi prilejuiesc Lavinie Betea reușite pagini de descriere cotidiană: "Bistroul parizian clasic e compus din două părți: localul, plin pînă la refuz în după-amiezele și serile ploioase sau friguroase, și cea prin
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
chestiune? Diletanți, ucenici demni de compasiune, "impresioniștii" n-au fost în stare a accede la priceperea poeziei ca fapt de limbaj, ca "sistem de semne" ce exclude o dată pentru totdeauna vectori dubioși precum emoția, sensibilitatea, gustul: "sentimentul este o realitate psihologică, pe cînd poezia e un fapt de limbaj; un limbaj ce se investighează pe sine ca posibilitate de expresie nouă în procesul practicii semnificante". Altfel spus, o dezontologizare a poeziei, variantă sui generis a purismului ce, nu e un secret
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
și el de oglinzi deformatoare. Pornind de la acestea, prin detalii și detalii ale detaliilor, se pot reconstitui anumite fenomene subterane care premerg publicării romanului, dar și unele particularități ale personalității sinuoase a prozatorului. Geo Șerban evocă, într-un rând, presiunea psihologică exercitată asupra scriitorului de către cenzură: "Am proaspete în minte supliciile repetate la care Petru Dumitriu trebuia să se supună în cabinetul directorului editurii, unde manuscrisul ajungea să fie forfecat, filă cu filă, în prezența mai multor referenți, pentru ca imaginea globală
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
reeditări a romanului de după 1989, revine, într-o scrisoare adresată tot lui Geo Șerban, cu o scuză inversă, de astă dată referin-du-se la compromisurile necesare pentru apariția romanului: "Spune, te rog, cititorilor Cronicii de familie, că sub teroarea intelectuală și psihologică a acelei epoci - cea mai sinistră și înjositoare a istoriei țării noastre - Cronica nu ar fi putut apărea fără anumite concesii pe care autorul a trebuit să le facă. Scrâșnind din dinți, le-am făcut. A se compara, de exemplu
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
reprimîndu-și sfiala, intra în cortegiul tracasărilor profesionale din incinta unei redacții de ziar. E de prisos să adaug că aceeași sfială dă tonul dominant al cărții de față, o carte scrisă de un autor polivalent și concentric, ale cărui straturi psihologice se adună în jurul unui miez durabil: credința. Mai precis, există trei ipostaze ale lui Marius Vasileanu în acest volum; trei felii identitare îmbinîndu-se în aceeași ființă. Mai întîi, gazetarul comentînd evenimente din lumea ecleziastă, precum un autor care, aplecîndu-se asupra
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
ale aceleiași generații, cu extensiuni spre scriitorii recuperați (și necompromiși) din generațiile anterioare, ca și din generațiile ulterioare, șaptezecistă și optzecistă. După refugiul în fantastic și mitic (Ștefan Bănulescu, Dumitru Radu Popescu, George Bălăiță) sau într-o proză de analiză psihologică (Nicolae Breban, Augustin Buzura), într-o istorie imaginară dezvoltată din pretexte reale (Eugen Barbu, Dana Dumitriu, Eugen Uricaru etc.), după refugiul în propriul eu poetic (Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Mircea Ivănescu etc.), în ironie și speculație
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]