1,100 matches
-
boli somatice, care au avut o tentativă de suicid și care au acceptat să fie dispensarizați. La aceste cazuri tratamentul corect, bine aplicat, completat de psihoterapie realizează nu numai profilaxia secundară a bolii psihice, adică a descompensării sau agravării tulburărilor psihopatologice, ci și pe cea a suicidului, dată fiind frecvența relației de cauzalitate dintre ele (Cosman, D., 2000)365. Modelul crizei după Caplan (1964)366, explică de ce este probabil ca o persoană să dezvolte o stare psihologică aparte încărcată de emoții
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
poate duce la alterarea sănătății mentale (Turner, Finkelhorn, Omrod, 2006). Aceiași autori menționează existența unor cercetări care dovedesc că numărul evenimentelor traumatice și a adversităților trăite înainte de vârsta de 18 ani reprezintă cel mai important predictor al declanșării unor tulburări psihopatologice și a comportamentelor de abuz de substanțe. în vreme ce singura șansă de diminuare a efectelor expunerii sau de protecție împotriva expunerii la violență în comunitate a copiilor o reprezintă părinții, atât la copii, cât și la părinți poate apărea în urma expunerii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
menționează următoarele condiții: să ofere o perspectivă filosofică, adică să formuleze ideea antropologică majoră pe care se întemeiază; să ofere o perspectivă sociologică, adică să elucideze care sunt implicațiile socioculturale pe care le cauzează aclimatizarea procedeului; să ofere o perspectivă psihopatologică, adică să se bazeze pe o teorie articulată despre tulburarea în cauză, precum și pe o terapie adecvată ei; să ofere o perspectivă psihologică, adică să expliciteze care este eșafodajul teoretic pe care se fundamentează demersul terapeutic; să ofere perspectiva eficienței
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este marcată, mai mult sau mai puțin turbulent, de spectrul acestui complex, iar experiența de viață a fiecăruia dintre noi legitimează această aserțiune. Trebuie de semnalat, din start, că apariția Oedipului în acest interval ontogenetic nu semnifică nicidecum un derapaj psihopatologic, menținându-se pentru majoritatea confortabilă a cazurilor, în sfera de cuprindere a normalității. Potențialul său patogen iese din somnolență și se activează periculos doar dacă părinții nu arborează acele atitudini care pot susține și stimula ieșirea din scenă a complexului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cercetată și teoretizată în legătură cu evenimentele traumatice ale vieții, evenimente adverse unei dezvoltări sănătoase a individului. Astfel de evenimente erau studiate datorită potențialului lor de a conduce la apariția unor manifestări de tipul stresului posttraumatic sau al unei varietăți de manifestări psihopatologice, de tipul depresiei severe, a alcoolismului, a comportamentelor dependente în general, a unei proaste dispoziții permanente (Dohrenwend, 2000). Confruntată cu evenimente ce-i dau sentimentul pericolului acut, care amenință viața proprie sau a celor dragi, apropiați, persoana rezilientă face față
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
1989, apud Ionescu, 2008) a găsit că unul dintre cei mai importanți factori explicativi ai diferențelor interculturale în psihopatologie este individualismul/colectivismul. în culturile în care îndeplinirea obligațiilor față de comunitate este esențială pentru menținerea armoniei individului și a comunității, manifestările psihopatologice sunt mai reduse. în măsura în care reziliența înseamnă depășirea evenimentelor traumatice prin păstrarea sănătății mentale și printr-o nouă dezvoltare, acest factor esențial pentru sănătatea mentală devine relevant și pentru reziliența comunității. Capacitățile și dificultățile cu care se confruntă comunitățile conturează reziliența
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unor grupe mari de boli. Putem admite prezența câtorva astfel de categorii nosografice: convenim că pe teritoriul provinciei noastre, au existat, din timpuri străvechi, oligofreni, epileptici, bolnavi de psihoze exogene (excluzând psihozele pelagroase și sifilisul), deliranți, nevrotici și psihopați (structuri psihopatologice). Exista, cu alte cuvinte, o patologie psihiatrică destul de bogată determinată de condițiile etiologice necesare, existente și ele. Este cert că dinamic acestor boli a evoluat pe plan istoric, evoluția lor fiind condiționată de modificarea factorilor etiologici, variabili în timp. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
etape și mereu îmbogățite i-au permis să formuleze unele ipoteze legate de biologia bătrâneții. El însuși, în "Opere alese", le include într-un subcapitol intitulat " Cercetări asupra bătrâneții". Dintre acestea, reținem în special studiile "Psihiatria bătrâneții"139 și "Manifestări psihopatologice la bătrâni"140, lucrări caracterizând concepția de sinteză la care a ajuns C. I. Parhon în două etape diferite din îndelungata sa carieră. Volumul "Biologia vârstelor" încununează această operă. În concepția lui C. I. Parhon formulată în 1923, psihozele bătrâneții
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
s-au conformat ulterior teoria cu privire la substratul psihologic al psihozelor senile (emisă, de altfel, ca ipoteză) nu a fost viabilă în timp. de altfel, în lucrarea publicată în 1955, citată mai sus, C. I. Parhon modifică și completează aceste corelații psihopatologice, preferând stabilirea altora, în funcție de tipologia nervoasă. Cităm un paragraf elocvent: "Trebuie să amintim faptul că intensitatea sau scăderea activității nervoase superioare, după cum observă Rotacker, Gakkel, Tinin și alții, nu merge totdeauna paralel cu vârsta, întrucât, chiar la vârstă înaintată, putem
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
asistent universitar la disciplina Psihiatrie a I.M.F. Iași. Din anul 1991, după ce obține gradul de medic primar, devine șef de lucrări și, totodată, ocupă postul de șef de secție la Cinica Psihosomatici II. Susține teza de doctorat cu titlul "Markeri psihopatologici și expertali în etilismul cronic" și, în anul 1995, ajunge conferențiar la disciplina Psihiatrie, fiind numit director al Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola Iași. Ulterior, în anul 1998, ocupă postul de profesor la disciplina psihiatrie a I.M.F. Iași. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
structurale. Metodologia freudiană constă, în fapt, în proceduri de detectare a conținuturilor profunde, inconștiente în formele superficiale ale conștientului. Întreaga dinamică psihică, este de părere Freud, este regizată de structurile inconștiente și devine inteligibilă prin acestea: morala, arta, religia, manifestările psihopatologice. Un alt exemplu de reducție structurală ni-l furnizează Robin Williams Jr. (1980) în analiza pe care o întreprinde asupra etnicității. Mult timp, remarcă el, s-a crezut că etnicitatea va descrește rapid în societatea modernă, înalt industrializată. Ultimele decenii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unor sinteze publicate în literatura mondială recentă, raportul intitulat Psihoterapii, trei abordări evaluate și publicate de Inserm a confirmat studiile precedente: o dovadă științifică stabilită sau o prezumție științifică puternică privind eficiența terapiilor comportamentale și cognitive există în majoritatea problemelor psihopatologice studiate. Aceste confirmări obiective a ceea ce numeroși clinicieni practicieni au observat deja neau orientat în selecția cazurilor clinice prezentate în lucrarea noastră. Cel de al doilea criteriu a fost frecvența tulburărilor psihopatologice întâlnite în populația generală. In vederea redactării celor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapiilor comportamentale și cognitive există în majoritatea problemelor psihopatologice studiate. Aceste confirmări obiective a ceea ce numeroși clinicieni practicieni au observat deja neau orientat în selecția cazurilor clinice prezentate în lucrarea noastră. Cel de al doilea criteriu a fost frecvența tulburărilor psihopatologice întâlnite în populația generală. In vederea redactării celor douăsprezece capitole clinice ne-am adresat unor clinicieni experimentați, specializați în domeniile din care provin cazurile pe care, la cererea noastră, trebuiau să le prezinte. In cadrul contractului intelectual pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fundamentelor teoretice și practice ale acestor noi terapii nu este obiectivul acestui capitol. Să încercăm să rezumă ideile lor de bază. Acceptarea Evitările experiențiale Pentru Hayes și colab., terapia de acceptare și implicare se bazează pe ideea că numeroase manifestări psihopatologice sunt tulburări legate de „evitări experiențiale”. Evitarea experiențială survine atunci când subiectul încearcă să evite contactul cu unele experiențe private nedorite și încearcă să modifice forma sau frecvența acestor evenimente și contextele care le-au generat în pofida unui cost funcțional negativ
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de interacțiunile dintre diferiții factori identificați sau presupuși. Alături de tratamentele simptomatice și fiziopatologice, alte intervenții încearcă să evite, să atenueze, să modifice, să compenseze consecințele funcționale prin acțiuni de educație sanitară, de prevenție, reeducare sau reabilitare. Abordarea medicală și bolile psihopatologice In domeniul psihapatologiei, modelul medical se lovește de realitatea nesigură a tulburărilor și suferințelor, de varietatea tablourilor clinice, de multitudinea de consecințe funcționale, de natura și intricația numeroaselor determinante posibile. Utilizarea sa conduce adesea la realizarea de liste de sindrome
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mediu la rang de epifenomene, de factori predispozanți sau precipitanți. Tratamentele (farmacologice și/sau cele psihosociale) sunt, în această situație, considerate ca „medicamente” a căror administrare standardizată este suficientă pentru a demonstra valorile lor curative intrinseci asupra simptomelor sau stării psihopatologice subiacente. Evaluarea critică înseamnă, adesea, compararea efectelor unuia sau a mai multor tratamente diferite (farmacologice/psihosociale) la subiecți regrupați sub o etichetă generică. Confruntate cu problemele unui subiect anume, clasificările nosologice și comparațiile statistice nu ajută deloc clinicianul în analizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
autorul său: teorii biologice, analitice, cognitive sau comportamentale. Pornind de la această metodologie medicală, terapiile de tip TCC sunt prescrise în experimentele clinice ca medicamente, noțiunea de situație problemă fiind redusă la diagnosticul psihiatric. Ori modelul medical, fiind vorba despre probleme psihopatologice, se lovește de realitatea schimbătoare a tulburărilor, de marea variabilitate a tablourilor clinice, de maniera în care se dezvoltă variabilele psihologice individuale și de mediu, și de schimbările de orice nivel atunci când se trece de la un stadiu acut la unul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și Brownell, 2002. Grawe, 2004. Ea urmărește mai degrabă funcțiile comportamentelor decât formele acestora. Ea ține cont de contextul istoric și situațional de ansamblu al comportamentelor persoanei. Vezi Hayes și al., 1995. Fairburn și al., 2003. Această abordare identifică mecanismele psihopatologice comune diferitelor tulburări de conduite alimentare (TCA) și dezvoltă module terapeutice generale aplicabile acestor tulburări. Farrell și al., 2005. Shafran și al., 2002. Fairburn și Wilson, 1993. Hayes și al., 2004; Miller și Rollnick, 2002; Thompson, 2004; Treasure și al
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
1998). Huliganii nu-și asumă niciodată responsabilitatea actelor săvârșite, atribuindu-le factorilor contextuali. În plan individual, ei se consideră furioși și folosesc agresivitatea fizică, ținând cont însă foarte mult de părerea celorlalți (sinele public). Ei au de cele mai multe ori antecedente psihopatologice, sunt impulsivi și caută senzații tari (Arms et al., 1997; Mustonen, Arms și Russell, 1996 citați de Russell et al., 1998). Există chiar și cercetări asupra factorilor implicați în declanșarea revoltelor, doar că studiile empirice sunt rare. Revoltele pe stadioane
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
dacă au participat părinții, institutorii sau medicii curanți etc.). Se poate concluziona totuși că talia mică idiopatică predispune uneori la stres social (șicanare sau autoritarism), la o scădere a stimei de sine și la tulburări de adaptabilitate care ating limite psihopatologice. Efectele secundare și riscurile terapiei cu GH sunt detaliate în capitolul următor. Ele sunt ușoare până la neglijabile, așadar asumabile. Argumentele-limită fac ca abordarea acestei probleme să fie diferită, în funcție de regiune. în Statele Unite, de exemplu, statura mică idiopatică este o condiție
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Omul de tip nou care se Înscrie În interferențele psihiatrului cu lumea contemporană constituie deci o cazuistică; ce-i drept, aceasta este atât de extinsă Încât are reverberații globale. Urmând firul care pare că duce la Înțelegerea faptului prin optica psihopatologică, distingem trei instanțe care, În această optică, mi se par capitale: - absurdul În care și-a făcut apariția acest tip străin firii noastre. (1;2) - frica, factor determinant În dinamica sufletească de adaptare la situațiile grave cu care se confrunta
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
unui efect predispozant uneia dintre ele celeilalte. Astfel, specialiștii domeniului constată că este dificil de a evalua În mod precis data debutului schizofreniei sau a toxicomaniei. Data debutului schizofreniei corespunde primei consultații, primei spitalizări datorită sesizării de către anturaj a tulburărilor psihopatologice. Data debutului stării de abuz sau de dependență toxicomanică este cea a primelor probleme somatice, psihologice și sociale pe care le generează consumul de toxine. Conform autorilor (Baigent et al., 1995, Verduox et al., 1996) abuzul de canabis, de opiacee
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
adaptare socială și pot fi mai ușor recuperați și reabilitați În caz că complianța lor terapeutică se ameliorează. Schizofrenii toxicomani tratați și sevrați și ocrotiți printr-o reinserție adecvată și eficientă la nivel socio - familial prezintă Într-o mai mică măsură tulburări psihopatologice Îngrijorătoare decât schizofrenii non - toxicomani care nu beneficiază de condiții asemănătoare. Conform lui Zizook (1992) schizofrenii toxicomani ar prezenta o mai bună funcționare premorbidă, cu un deficit global mai cu seamă de ordin psihopatologic, dar și cognitiv care le-ar
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Într-o mai mică măsură tulburări psihopatologice Îngrijorătoare decât schizofrenii non - toxicomani care nu beneficiază de condiții asemănătoare. Conform lui Zizook (1992) schizofrenii toxicomani ar prezenta o mai bună funcționare premorbidă, cu un deficit global mai cu seamă de ordin psihopatologic, dar și cognitiv care le-ar permite acestora să dezvolte un interes mai mare pentru procurarea de drog și, mai ales, să elaboreze strategii pentru obținerea drogului ceea ce din capul locului pledează pentru o mai bună conservare a funcțiilor mentale
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
consumul de drog agravează tabloul clinic În etapele următoare. Concluzii: Prevalența comportamentelor adictive la pacienții schizofrenici este mai crescută decât se diagnostichează practic la pacienții aflați În terapie specifică; Toxicomaniile amplifică anumite simptome pozitive ale schizofreniei generând complicații de ordin psihopatologic care pun În dificultate chiar și pe specialiștii experimentați dacă nu sunt suficienți de vigilenți În a decela toxicomaniile subliminale practicate de pacienții lor; Toxicomaniile induc foarte des tulburări depresive secundare, foarte rebele la tratament; Netratate toxicomaniile agravează evoluția schizofreniei
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]