5,478 matches
-
nemișcată, cu sexul Încă scuturat de spasme. Lângă noi, bărbatul o penetra animalic pe Mie. Încântător! Felul acela bestial În care o penetra era cea mai convingătoare dovadă că omul nu era deloc o ființă socială. Mie era, bineînțeles, goală pușcă, total expusă privirilor noastre. Nu mai știa unde se afla, cine era, unde se termina propriul ei corp și unde Începea cel al bărbatului. Uitase că era secretară undeva la o firmă din Nagano, că avea o fetiță, că scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
căci mulțimea de vizitatori făcea să-mi fie greu să văd încotro o luase. Luând în considerare varianta cea mai rea, m-am grăbit spre ușa cealaltă, care dădea în stradă, și fu cât pe ce să mă ciocnesc de puști atunci când el se îndepărtă de lângă un acvariu în care se găsea ceva care arăta mai degrabă ca o mină plutitoare decât ca un pește. Preț de câteva secunde, se opri nehotărât la baza scărilor mari din marmură care duceau sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
adusă azi lumea i-a determinat pe cei care acum nu mai sunt printre noi să plece într-o altă dimensiune convinși de zădărnicia timpului propriu fără voia lor petrecut printre păduchii lipsei de igienă corporală și plesnetul patului de pușcă dur aplicat peste maxilare (atunci când vreunul dintre soldați avea curajul să ceară o lingură de mâncare în plus - e și cazul bunicului meu), stigmatul așezat cu falsă superioritate pe frunte militarilor români în Est prin folosirea curentă a expresiei „țiganii
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
și Gaze la Ploiești. La sfârșit, piratul-șef a plătit „cheresteaua”, iar comandatul i-a propus să-i ia și pe cei doi fiindcă lui nu-i mai trebuie. Bucuros de chilipir acesta le dădu celor doi un pat de pușcă în stomac, impuls absolut suficient pentru a-i face să coboare cu multă abilitate pe scările de frânghie pe nava piraților. În urma lor comandantul întocmi actele de raportare a jafului, solicită plata asiguratorie a mărfii și despăgubirea familiilor celor doi
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
prin pădure, În brațe, Marin o ține; Părul negru i-l sărută, Gura-i fragă ne-ncepută. Mere dulci în mână ține... Îndeamnă calul, Marine! Ce văd, nu este prea bine!... La fântâna Roșului - Calul pădurarului!... * * * Pădurarul mi-i pândește, Pune pușca și ochește... Și cu ură îi vorbește: - Hoț de inimi, nu îmi scapi! Dă-mi fata, ce vrei să faci? Să-mi iei fata și moșia!?... Două gloanțe ți-s simbria! ...Și un tunet prelungit În ținut s-a auzit
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
Nicolae, moș ciumat și rău, Ce-o fi fost, nebun și-n moarte, și pe capul tău? Condamnat să aduci daruri, țării tale, mort - Ți-au acoperit calvarul foile de cort - Nicolae, Nicolae, sub drapelul roș, Ți se vede, goală pușcă, crucea ta de moș - Vino, moșule, și drege, ce mai e de dres - Ca pe-afară tragem linii, doar după deces - Nicolae, Nicolae, dac-ai înviat, Cântă internaționala limbii de la sat - Că ai fost și tu, țărane, moșule de soi
COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364553_a_365882]
-
de linie din cazarma de la Sf. Nicolae face act de supunere în mâinile Prezidentului. La cinci și jumătate, poliția republicană este organizată, poporul ca și gardă civică a Republicei, e înarmat cu săbii confiscate de la pompieri și de la ipistați, cu puști de vânat, cu pistoale și reteveie. La șase, în Piața Unirii plină de popor - tocmai pe locul unde se ridică astăzi mândră Statua Libertății (cetățenilor ploieșteni Națiunea recunoscătoare) - Prezidentul, urcat pe un scaun de tocat cârnați citește actul solemn al
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
A simțit-o cum începe iar să tremure sub prosopul tras până sub bărbie, fără să deschidă ochii. S-a întors către ea și a mângâiat-o cu o mână pe cap în timp ce, cu cealaltă mână, își trăgea slipul. Gol pușcă a luat-o în brațe și, încet, încet, a desfăcut prosopul și a început s-o sărute pe gură, când a observat că ea vrea să vorbească și și-a adunat palmele peste sâni. A trecut un braț pe sub mijlocul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
nu a fost de când a făcut Dumnezeu lumea. Apoi prea multe tancuri, arme, în vremuri în care vânatul, pe câmpii, pe dealuri, în păduri, e protejat. Ce zici? - Eu sunt copil, nu mă pricep. - E simplu: omul, veșnic, în bătaia puștii. Din păcate, ai să înveți. Sper însă ca, până creșteți voi, să nu mai existe nici măcar ideea de război. Eu, Maria, toți din generația mea, de sacrificiu, cum ne amețesc unii, să facem mai curând schimbarea. - Mda! Voi știți mai
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
COLATERALĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Vulpea aia argintie are genunchii perforați de alicele vânătorului- eu cu rotula ciuruită mă agăț neputincios de cârja clipei să scap din cătarea puștii... cineva se va îndura să nu fiu un ditamai trofeu fără trebuință- doar un umil gonac pe moșia unui vis cu urși împăiați... Referință Bibliografică: Victimă colaterală / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30
VICTIMĂ COLATERALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361412_a_362741]
-
extrem de atente la gesturi, iar acestea erau însoțite de texte cântate. Apoi Sinu se răzgândi și vru să coboare de pe scară, ca să intre pe ocolite, pe o eventuală ușă în abator, dar abia atunci își dădu seama că e gol pușcă. La o mișcare necontrolată scăpă vreo câteva suluri pe dușumea, făcând un zgomot asurzitor. Stete nemișcat câteva secunde ascultându-și bătăile inimii tropăind spre ceafă. Ca la o comandă, începură să cadă câteva din „cărțile de pe rafturi, dispuse de jur împrejurul sălii
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
dornice de nebunii. Nebuneala s-a desfășurat cu mult zgomot și zbenguieli din partea Mirunei, care își mișca ritmat picioarele și fundulețul. „Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ținând să stea mereu în “opoziție” până când, din nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă și dureroasă sărutare pentru mine și, într-un târziu, ne-am dat drumul la mâini și ne-am desprins unul de altul, avântându-ne într-o întrecere de înot
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
dinaintea rugăciunii de seară. Aceste povesti, dacă amintesc tangențial de fapte reprobabile le înfierează. Cățelul care fură oul din cuib îl capătă a doua oară proaspăt fiert, fierbinte, și se lecuiește. Vulpea care fură găina este amenințată cu vânătorul și pușca sa lungă. Numai „cultura” românească admite jurămintele lui Azorel prins cu rața-n gură. La trei ani capătă a doua carte. Biblia. Poveștile de seară cu seară devin acum pilde și parabole iar copilul începe să le caute singur în
CREDE ŞI NU CERCETA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363400_a_364729]
-
Clăciune, Moș Clăciune, Anul ăsta tot, pe bune, Că am fost băiat cuminte, Am la tine-o lugăminte: Noaptea aia de-ai să vii Nu-mi aduce giucălii, N-am nevoie de patine, Sau vle-un tlenuleț pe șine, Nu vleau pușcă, niți pistol, Oli vle-un ulsuleț nasol, Să n-aud de tlotinetă, Tlițicletă, bițicletă, Sau vleo balcă cu motol ... Vleau și io ... un flățiol, Că, fiind singul meleu Habal n-ai cât mi-e de gleu, N-am cu tine mă
SCLISOALE CǍTLE MOS CLǍCIUN de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363464_a_364793]
-
douășdoi Armata e cu noi!> Semn bun, gândi el, armata a trecut de partea revoluționarilor! O coloană care ieși din gura metroului cânta: <Libertate, te iubim. Ori învingem, ori murim!> Fluturau steagurile și tinerii erau de o exuberanîă extraordinară. O pușcă mitralieră le tăie elanul și gloata se împrăștie ca potârnichile. în urma lor un tânăr se perpeli pe caldarâm ca un pui de găină când îi iai gâtul, zbătându-se într-o baltă de sânge. O voce de fată, ieșită de
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
străbătuta de-aprige vuiri de vânturi, De furtuni amețitoare izvorâte din neant. Un fior subit trezește liniștea dintre pământuri, Înnecand în nori de ceață peisajul dezolant. Melancolici de-amintirea iernilor de mult apuse, Oamenii ca niște umbre, curg pe-aleile puștii. Zile lungi înmiresmate de parfumuri dulci aduse, Peste-oceane nesfârșite de-alizeele zglobii. Se apropie o schimbare, un amurg de zei în lume, Semnele sunt pretutindeni , ca izvor al frumuseții, Ce se va-ntâpla nu are, nici ființă și nici nume, E
GOTTERDAMMERUNG de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/363591_a_364920]
-
romantic-eminesciene, hyperionice, «de lumi făr' de hotar / ce pot resuscita prin picături de rouă / [...] // fiind neînțelesuri înțelese» (ibid.), într-un «văz-huh al vrerii» (s. n., p. 8), în «foc molcom» și în «sânge pân' la cer», în «siberii-ncremenite» (cu speciala-i pușcă anti-ger: «îmi iau pușca să-mpușc gerul / pân' spre margine de Nistru / tânguiri până la Tisa / stringuri geruind sinistru // ne-nțeles...» - împușcați în mămăligă, p. 9), «într-un eclectic / spațiu-timp» (p. 11), cu „ozeneu“, ori cu „verde bicicletă-rablă“ (nu fabricată de
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
făr' de hotar / ce pot resuscita prin picături de rouă / [...] // fiind neînțelesuri înțelese» (ibid.), într-un «văz-huh al vrerii» (s. n., p. 8), în «foc molcom» și în «sânge pân' la cer», în «siberii-ncremenite» (cu speciala-i pușcă anti-ger: «îmi iau pușca să-mpușc gerul / pân' spre margine de Nistru / tânguiri până la Tisa / stringuri geruind sinistru // ne-nțeles...» - împușcați în mămăligă, p. 9), «într-un eclectic / spațiu-timp» (p. 11), cu „ozeneu“, ori cu „verde bicicletă-rablă“ (nu fabricată de vreun alt poet, ca
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
s-a dus și i-a spus: “Tu, Jeni, a venit domnul Moraru pe la noi ... ” “Bine, bine!” a zis ea și, după vreo două minute, cei doi bărbați s-au trezit cu butoiul pe două picioare în pragul ușii, goală pușcă. Cu ochii mijiți, tremurînd de furie, l-a luat în primire pe vecin: “Tu șe cauți la mine în casă, bățîvanule?” Vecinul a paralizat. Vă imaginați ce avea în fața ochilor. O femeie de un metru pe un metru, cu un
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
primesc amenzi mari dacă nu tund iarba sistematic (că e un decret care prevede „treaba cu iarba”, fiind mulți astmatici în zonă). După-amiaza primei zile ne-am petrecut-o vizitând cetatea Gyula, trăgând cu arcul sau cu tot felul de puști, pistoale (pentru turiști), dar mai ales, delectându-ne în multiplele bazine cu apă termală ale vestitului ștrand...cu preț redus după ora 17,00. Cina...la alegerea fiecăruia. În centrul orașului, sute de localuri, terase, spectacole stradale, erau menite să
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
că e, ceva ascuns de noi Și mă întreb, de ce lumea-i atât de rea Acoperindu-și, în aparente fandosite, fata, Ce n-ar fi bine s-o arate nimănui. Noaptea-i acoperă și valul, Ce-l poartă pe străzi puștii, ălei înguste, Locuri întunecate, ademenesc oameni, ce-și fac păcate, Margini sărăcăcioase, de-orașe mari și mici, Le vezi mereu, ici, colo, în lumea asta mare. Nocturne gânduri, ce se opresc, dincolo ce pot vedea, Cu ochi-mi plini de
DINCOLO de COSTI POP în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360962_a_362291]
-
un vis Scurt, cât o zi, o lună, poate-un an. Tot ce a fost, unde s-a dus, tot ce exista, unde e, Sau tot ce va fi, unde-om putea gasi... În locuri triste, printre ruine, Pe străzi puștii, locuri întunecate ,sau printre cimitire, Acolo, unde în veci, e-un somn al celor, Care-au călătorit, în lumea asta mare-n lung și-n lat Și e păcat, că nu mai sunt printre noi, Pe unii, să-i putem
DINCOLO de COSTI POP în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360962_a_362291]
-
când se întâlneau la Carul cu bere. -Ce dracu putea să fie ?- îi lua Leu vorba din gură. -Bani, băăă, era plină cu lire italiene !- le spunea el încet, conspirativ. Lire italiene, da,da, era tixită cu lire italiene...șiaruncai pușca, fraților, cât colo, pusei chipiul pe masă, scosei batista din buzunar să mă șterg de sudoare că transpirasem tot. Mă luase așa un tremurat la gândul că tot bănetul ăla o să fie al meu. Ia , uite, Doamne, cum iese norocul
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
pentru latinitate și slavonă, pentru șalul lui Piersic și papionul lui Beligan, pentru vocile Margaretei, Angelei, Corinei și Mirabelei, pentru Deceneu și pentru veșnicia născută la sat, pentru buzduganul cu trei peceți al lui Mihai și dalta lui Brâncuși, pentru puștile partizanilor și bagheta lui Voicu, pentru țepele lui Vlad și șevaletul lui Tăttărăscu, pentru Valea Prahovei, Tisa și Valea Cernei, pentru bucuria nevestelor și a copiilor când bărbații și tații lor se întorceau vii de la război și pentru sarmale, mititei
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
CRINULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CRINULUI Lui Ion Caraion Imagini de vis ... cu centauri din mituriscăpați ... herghelii - si..., El, cavalerul de tristă amintire, cu pegasul lui, pierdut prin puștii - crochiuri de umbre prin spații ce-n timp se- ntâlnesc ... călătoare - mi-e inima lasă în clipa această și fruntea, pe-un crin, odihnește nemuritoare. Referință Bibliografica: Elogiu crinului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I
ELOGIU CRINULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367341_a_368670]