1,110 matches
-
duel subtil de scrisori cu o tactică și un protocol atât de exagerate, încît impulsiunile sunt omorâte de conveniențe și soții nu pot să decidă oficial ceea ce în faptă s-a petrecut de mult. Această lume e ușuratecă. Lenore, din pudoare feminină, nu destăinuie d-rului Walter suferința ei. Când boala este evidentă, nu-și dă seama de gravitate și se pierde în frivolități, încărcîndu-și patul de sanatoriu cu dantelării, cu cutii. Walter suportă dezagregarea Lenorei și moartea ei cu o impasibilitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu timpul se întoarce împotriva celui care o spune”. În practică, omul corupt, obișnuindu-se cu răul, nu poate face altceva decât să continue să distorsioneze adevărul și realitatea, în sine însuși și în alții, rupând și ultimul văl de pudoare. E adevărat că îl definim lipsit de pudoare pe cel care nu are și nu arată nici o rușine sau reținere în a se comporta în mod incorect și necinstit; mai generic, cine nu se mai rușinează de ceea ce spune sau
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
spune”. În practică, omul corupt, obișnuindu-se cu răul, nu poate face altceva decât să continue să distorsioneze adevărul și realitatea, în sine însuși și în alții, rupând și ultimul văl de pudoare. E adevărat că îl definim lipsit de pudoare pe cel care nu are și nu arată nici o rușine sau reținere în a se comporta în mod incorect și necinstit; mai generic, cine nu se mai rușinează de ceea ce spune sau face. Nu mai sunt obstacole. De aici senzația
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de ursită al celei care se închipuie „zămislită din balade”. Mereu în consonanță cu natura („Eu noaptea nu dorm, ca roua să poată-nflori”), îngăduindu-și numai bucuriile simple, care precum în descântecul magic sporesc lumea, poeta vădește o anume pudoare, vrând parcă să disimuleze sentimentele care pot fragiliza legătura cu ritmurile și miracolul firii. Rostul i se precizează în versurile din Melancolia trandafirului albastru (1982), unde textul intitulat Roată în cuvânt născută spune despre devenirea ființei celei care scrie, actul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
au dat și pe acelea. Atunci au încetat să-i mai lovească și i-au lăsat să plece goi. Unul dintre acei frați mi-a povestit că de cincisprezece ori a trebuit să renunțe la izmene; și, deoarece, copleșit de pudoare și de rușine, îi părea rău mai mult de izmene decât de celelalte haine, și-a mânjit izmenele cu balegă de boi și cu alte mizerii, astfel încât ciobanii, cuprinși de scârbă, nu le mai luau. Și după ce au îndurat și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se subînțelege, este mândru de acest lucru): Despre viața ta desfrânată vorbesc banchetele bine stropite 446, vorbesc răspântiile care te-au dus pe mai multe drumuri... Tu ești, și nu-ți dai seama, bârfa întregului oraș, când, trecând peste orice pudoare, îți povestești cuceririle". De aici rezultă faptul că sensibilitatea comună era ofensată: Augustus, însă, încă mai tolerează! Se prea poate ca Ovidiu să fi fost admonestat, deoarece, la un moment dat, recunoaște că nocivitatea versurilor sale se reflectă direct asupra
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
întrebarea pe care și-o punea în sinea sa poetul. Din numeroase fragmente rezultă această idee fundamentală: pe timpuri nu existau deloc legi și cu toate acestea moralitatea nu lăsa de dorit. De exemplu, pe vremea lui Saturn "în loc de teamă pudoarea îi înfrâna, fără forță, pe oameni/ nici nu era greu să faci dreptate celor drepți" Proque metu populum sine vi pudor ipse regebat, Nullus erat iustis reddere iura labor 451. Prin urmare, poetul ar vrea și pentru epoca lui aceeași
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai tîrziu și se răspîndește repede din moment ce Heliade scrie deîndată o satiră a autorlîcului, iar Kogălniceanu instaurează critica literară pentru a pune stavilă În primul rînd maniei de a scrie. La 1820 poetul român ezită să-și semneze poemele, din pudoare sau din orgoliu (poezia nu-i o carte de vizită convenabilă pentru un om cu ighemonicon), la 1845 scrisul devine o profesiune și chiar o profesiune „obștească”, amenințată de impostură. Apariția conștiinței scrisului este legată de o altă temă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tulei, Sub șalvarii de sultană!”... Aceste grațioase făpturi beau pînă la fund cupa desfătării, dar, Încă o dată, Bolintineanu evită să ne introducă În „cămara de misteri”. Reputatul lui senzualism este destul de decent. La vedere rămîne doar expresia celei mai clare pudori. Să se observe, În Legendele istorice și Basme, unde femeile au un loc important, că, Înainte de a deschide gura, doamnele, junele copile se rumenesc invariabil la față. Să cităm: Doamna lui Neagoie, intrînd În sala unde se ține sfatul bărbaților
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să bătea Inima ei supt a mea Cu răsuflări Îndesite, Pept pe piept tot apăsînd, Gură pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț. Conachi sugerează bucuria trupului Înfierbîntat. El lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers. Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi În expediție erotică: se furișează, dă roata casei, străjuiește lingă iatac, cumpănește pașii pe prispă, totul cu mare „fereală”. Amorul conachian cerc mereu discreție, nu poate Înflori decît În mare taină, departe de orice indiscreție omenească. Simț exagerat al pudorii, simț cavaleresc al onoarei, grijă față de reputația Stăpînei cită vreme iubirea nu e legiuită?! Toate acestea, probabil, la un loc. În plus, tendința lui Conachi de a asuma lent obiectul liric (În cazul de față: obiectul erotic), ceremonia apropierii de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe polița de sus un mic pieptene, pe care își puse buzele fierbinți". Plăcuta reverie, amintind de răsfățurile rafinat senzuale ale doctorului Codrescu, se spulberă însă o dată cu mărturisirea lui Cehi, un amic mai puțin visător, care fusese primit fără nicio pudoare în intimitatea doamnei, ca amant de ocazie, și de la care Bizu află că toate femeile... "numai să vrai și îți cad în brațe". Dar fiul armurierului nu e capabil să-și însușească asemenea vulgară filosofie de viață. De aceea, născută
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
legând de dragoste sentimentul unei rușini, al unei fapte neîngăduite, dorea să vadă fără să fie văzut"158. Privirea bărbatului este, deci, o privire discretă. Femeia, în schimb, nu trage cu ochiul. De aceea, privirea ei lasă impresia lipsei de pudoare și-i trădează disponibilitatea amoroasă, ca "un act carnal" in potentia. Spre exemplu, Veronica se uită și la Neagoe, amicul poetului 159, și la un ofițer de la o masă oarecare, ce se simte stânjenit și pleacă. Pe Eminescu, apoi (ce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Liviu Rebreanu cât și 1907 a lui Cezar Petrescu, folosesc mănuși atunci când este vorba de capacitatea oligarhiei boierești, pentru că amândoi scriitorii au văzut răscoalele din punctul de vedere al claselor exploatatoare. Petru Dumitriu a rupt un văl care acoperea nu pudoarea ci josnicia unei clase de exploatatori cinici și a arătat fondul adevărat al acestei clase În ceea ce constituia În literatura burghezo-moșierească un teritoriu interzis: critica vieții lor de familie, critica moralei descompuse și perfide a boierimii românești. Piedicile care există
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Holban, un fragment din Bagaj... s-a citit în cenaclul Sburătorul. Cel de-al doilea roman a fost catalogat, de o parte a presei, drept pornografie. Autorul, chemat în fața justiției, este condamnat la trei luni de închisoare pentru atentat la pudoarea publică. B. continuă să scrie: două volume de poezie, Brom și Recviem, i se tipăresc în 1939 și 1945. Romanele anunțate în 1945, Șarpele cu ochelari și Parada elefanților, nu au mai apărut; manuscrisul culegerii de poeme Concert la contrabas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
proaspăt operat la genunchi, trebuie să zboare pînă la Helsinki, să-l întîlnească pe Elțîn și el proaspăt operat, dar în altă parte și să-l asigure că perfidul continent Europa, cel al mileniului trei, nu va atenta la perpetua pudoare a Marusiei. Ce destin! Peste capetele noastre, două puteri una legitimă în demnitatea ei, cealaltă complexată și oricînd periculoasă în pulsiunile ei iraționale pregătesc un prospect de relevanță istorică, iar noi, cei mici și la locul nostru, așteptăm să vedem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Noroc de limita emisiunii. Și cînd nu mai sînt decît cîteva secunde, filosoful... special aruncă ultima grenadă fumigenă: dacă i-ar fi avut, la examenul de marxism, pe Dej și pe Ceaușescu, sigur i-ar fi picat.. (Îl omisese, din pudoare, pe Iliescu?). Cine credeți că fusese invitatul mai ceva decît special? Nu altul decît mult solicitatul și titratul Henri Wald. Înainte de '89. Și, puțintel, după. Ministrul de Externe al lui Napoleon III, în discuția sa cu I. Brătianu, confunda Bucureștiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
subjuga, le captiva, le aspira, le strivea pe pînză. După ce, de-a lungul nopții, le storsese esența, le arunca lipsite de sîngele vital. Ca un vampir, la răsăritul soarelui." "Frîngea rezistența femeilor și materia, pentru a le transforma în sclave." "Pudoare și impudoare, vitalitate și moarte, violență și sensibilitate, provocare și naivitate, făcea să vibreze toate aceste corzi cu o intensitate care îi iradia pe toți cei ce se apropiau de el." Reproșurile îndurerate ale Marinei: "Cînd puteam să ne strecurăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ideea modernă de națiune ca și derivatul său, naționalismul, se trag dintr-o dinamică politică contemporană, începînd de la Revoluția franceză încoace, ar însemna să o asociem cu formarea "noului regim", adică a modalităților de guvernare ce au înlăturat Vechiul Regim. Pudoarea ideologică ne împiedică să o facem, căci ceea ce ar trece drept "revoluție de înaltă clasă" cum s-a întîmplat în Prusia sub egida despotismului luminat, nu se poate aplica fără scandal regimurilor reprezentative din care se trag democrați-ile. Să spunem
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în stepă ca să visez singur la nemaipomenita schimbare adusă în viața mea de moartea Președintelui. Spre marea mea surpriză, revăzută în rusește, scena aceea nu mai era bună de spus. Ba chiar era imposibil de spus! Cenzurată de o inexplicabilă pudoare a cuvintelor, suprimată brusc de o ciudată morală ofuscată. Spusă, în sfârșit, ezita între obscenitatea morbidă și eufemismele care transformau perechea de îndrăgostiți în personaje de roman sentimental prost tradus. „Nu, îmi spuneam, întins în iarba ce unduia în vântul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
revistei „Pagini bucovinene” și din grupul fondator al „Bucovinei literare” (serie nouă) ș.a. Scrierea cea mai importantă a lui I. este monografia Adrian Maniu (1979), unde aproape o treime din economia studiului este consacrată biografiei scriitorului. Observând la acesta „o pudoare autobiografică rarisimă”, exegetul urmărește toate etapele vieții poetului și scoate în evidență imaginea unui „destin artistic exemplar”. Considerațiile lui critice vor intra în contradicție cu cele ale lui E. Lovinescu, care „credea că poezia lui Adrian Maniu este dominată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
că autorii intuiesc că lectura e un proces complex, în care e ca în viață: mai există și clipe de înduioșare. Autorul Desperado e mare amator de vorbe deșucheate, de ceea ce vorbitorii de limbă engleză numesc "four-letter words". El sfâșie pudoarea într-un gest de frondă, sfidând îndrăznelile învechite, reactualizându-le. Dincolo de analiza unei inteligențe în mișcare, orice Desperado alunecă spontan în nemărturisibilul făcut public. Fie că e vorba de gânduri tabu, care sunt dezvăluite cu brutalitate masochistă, fie că descrierea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o manieră Desperado. Pentru a mima cât mai fidel realul, autorul dă năvală în arsenalul de interdicții. Limbajul pe șleau face textul să fie incisiv. Ceea ce fără un program estetic ar putea cădea în pornografie devine un text dezbărat de pudoare, un text care își asigură accesul la profunzimea pshilolgică prin șocarea decenței. Alasdair Gray spune într-un interviu că nu mai poate reciti un anume roman scris de el însuși de acest gen, fiindcă după ce l-a terminat a redevenit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reușită parte a cărții, care, altfel, e un manual despre cum pot fi contraziși catolicii (majoritatea de origine irlandeză, dar nu numai) pe tema vieții sexuale, mai precis a contraceptivelor. Totul se leagă de sex, într-o narațiune fără false pudori, care refuză suspansul. Pierzi o istorie de cum intri în alta, apoi, după un număr de pagini ți se cere să-ți aduci tot aminte. Personajele sunt marionete cărora li se întâmplă tot felul de lucruri (mai ales fizice, mai ales
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o noapte, mai curând luându-mă după preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcați... În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite, fără îmboldirea dorinței sau opreliștile pudorii... Jurnalistul și-a prelungit starea de contemplare, imaginându-și culoarea ochilor ei după starea lui de spirit: de culoarea apei, dimineața la trezire, de culoarea siropului, când râdea, de culoarea focului, când se supăra. Jurnalistul, alias autorul, aflase că va
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]