1,270 matches
-
cu scara rulantă până la primul etaj și am trecut repede de zeci de rafturi încărcate cu haine care miroseau scump și nu mi se potriveau deloc. Mda, nimic pentru mine, am zis eu. Hai, să mergem în altă parte. Maria pufni pierzându-și răbdarea. —Unde? La magazinul cu articole pentru camping? Vino după mine. Ne-am oprit în fața unui raion care m-a năucit prin gama de culori. — Cred că ăsta e raionul pentru clovni, am șoptit, sperând să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Este o baie foarte scumpă, l-am certat eu, ingredientele sunt vândute numai femeilor îmbrăcate frumos pe care niște consultanți în halate albe le declară demne de acest lux contra unor comisioane substanțiale. —Cel puțin va îndepărta mirosul de cal, pufni Ed. —Eu oricum nu simt nimic, am subliniat eu. Am nasul atât de înfundat, că ai fi putut foarte bine să te fi luptat în bălegar laolaltă cu porcii și tot nu aș fi remarcat. Și atunci de ce ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Altfel, de ce ar prânzi singură Într-un restaurant public? — În țara asta există o specie nouă de femei respectabile dar emancipate, care emit pretenții la unele din prerogativele tradiționale ale bărbaților. Îndrăznesc să afirm că e una dintre ele. Maupassant pufni disprețuitor. — Eu vreau o femeie, mormăi el. Nu una emancipată, doar o femeie obișnuită, atâta timp cât are un chip plăcut și un popou frumos. De când am venit la Londra am postit. Henry fu mulțumit când Îl scoase din restaurant fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își ridică privirea, Norman constată cu stupoare că, de fapt, tipul era cât se poate de serios. — O astfel de invazie ne-ar prinde realmente cu pantalonii În vine, zise tânărul. Norman fu nevoit să-și muște buzele ca să nu pufnească În râs. — Da, probabil că așa ar fi. — Cei din administrație sunt Îngrijorați. — Serios? — Există, la cel mai Înalt nivel, sentimentul că ar trebui gîndit un plan pentru această eventualitate. — Cu alte cuvinte, un plan de rezervă pentru situația unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-se pe imaginea unui panou dreptunghiular montat la stânga ușii. — Poți deschide panoul ăla? — Încercăm, domnule. Zumzăind, cleștele robotului se Întinse până la panou. Dar, prea grosolan pentru această manevră, nu reuși decât să zgârie peretele metalic. Panoul rămase Închis. — E ridicol, pufni Ted. E ca și cam ai supraveghea un copil. Cleștele continuă să zgârie panoul. — Ar trebui să facem noi treaba asta, zise Ted. — Folosiți aspirația, indică Barnes. Se Întinse și celălalt braț, care avea atașată o ventuză de cauciuc. — Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că această sferă este interesantă. Automat, Înșfacă sfera cu brațul de aici, o trage Înăuntru și o aduce acasă. Numai că pe drumul de Întoarcere ajunge prea departe, adică În trecut. — Trecutul ei, preciza Harry. Prezentul nostru. — Așa este. Barnes pufni nerăbdător: — Minunat! Deci această astronavă pornește, colectează din spațiu o sferă de argint extraterestră și o aduce Înapoi. Treceți la obiect: ce este această sferă? Harry se apropie de sferă și Își lipi urechea de metal, ciocănind-o cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Am dreptate, Beth? Nu prea, spuse Beth. Se poate contraargumenta că anumite forme de viață de pe planeta noastră sunt nemuritoare. De exemplu, organismele monocelulare, precum bacteriile sau germenii de drojdie, se pare că sunt capabile să trăiască la infinit. — Bacterii, pufni Barnes. Nu vorbeam de bacterii. — Și, din toate punctele de vedere, un virus poate fi considerat nemuritor. Un virus? Barnes se așeză pe un scaun. Nu se gândise la viruși. — Dar cât de probabil este de fapt? Harry? — Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pare bine dispus, remarcă Barnes. — Aș zice chiar foarte bine dispus, spuse Norman. — Poate prea bine dispus, zise Ted. Ușor exaltat? — Nu, spuse Norman. Doar bine dispus. — Mie mi s-a părut puțin peste normal, insistă Ted. — Să rămână așa, pufni Barnes, dacă asta Îl ajută să descifreze codul ăsta. — Am de gând să-ncerc și eu, Îi aminti Ted. — Excelent, spuse Barnes. Încearcă și tu. TED — Îți spun eu, Încrederea asta În Harry e o aiureală. Ted se foia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aia avem detectorii ăștia pentru testarea CO2-ului din aer. Ăsta-i singurul motiv. Drăguț, nu? Norman stinse ecranul și se lăsă pe spate. — Ei bine, ajungem de unde am plecat: acum nu mai avem ce face. — Exact asta spune și Barnes, pufni Beth și Începu să Împingă nervoasă echipamentul de pe masă, dintr-o nevoie subită de a face ordine. — Păcat că nu avem nici o mostră din meduzele alea, spuse Norman. — Așa e, dar să-ți spun drept, nu știu la ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gata să-i zic că, dacă necazurile mele i se par așa de amuzante, atunci poate să se ducă dracului și să plece acasă. Însă i-am văzut expresia. Și pur și simplu nu m-am putut abține. M-a pufnit râsul. Avea dreptate. Întreaga situație era așa de ridicolă încât nu exista nici un motiv pentru care să nu râzi. Amândoi ne-am hlizit ca niște copii de școală. Judecătorul ne-a aruncat o privire înveninată. — Tocmai ți-au mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mărturisit. Nu totul și nu peste mulți ani. Mi-ar plăcea să văd ce se întâmplă, de pildă, peste două ore. — Ar fi grozav, a zis Adam. Gândește-te câți bani ai putea să câștigi la cursele de cai. Am pufnit în râs. — Sau mi-ar plăcea să pot să fiu invizibilă. Asta ar fi foarte distractiv. Pun pariu că poți să afli mult mai multe despre o persoană, atunci când omul respectiv nu crede că ești acolo. Ai dreptate, a aprobat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
parte din fișa noastră de post“, „Faceți demarcajul!“ și alte asemenea plângeri au putut fi auzite. M-am grăbit sus s-o văd pe Kate. Kate era în pătuțul ei, hrănită, schimbată și adormită. N-avea nici o grijă. Îngerașul! A pufnit pe nas, mulțumită, de mai multe ori, mișcându-și, prin somn, piciorușele ei roz și grăsuțe. Șocată, am realizat ce norocoasă eram. Acea superbă ființă umană în miniatură era copilul meu. Eu îi dădusem viață. Era fiica mea. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întreb chestia asta, dar nu cumva încerci să eviți să-ți asumi vina pentru faptul că m-ai părăsit? Înțelegi? Dai vina pe mine și îmi spui că eu am provocat toată nenorocirea asta. —Of, pentru numele lui Dumnezeu, a pufnit James. Ăsta e exact genul de răspuns copilăresc și egoist la care trebuia să mă aștept din partea ta. —Îmi pare rău, am șoptit. N-ar fi trebuit să te întreb. A urmat un nou moment de tăcere. —De ce nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Bud Începu să bată darabana, nerăbdător: tap, tap, tap. Apoi radioul păcăni: — 4A31, cerere recepționată. — 4A31, recepție. — Identificare pozitivă a lui Kinnard, Ralph Thomas, bărbat alb, născut pe... — Ți-am zis să-mi dai doar nenorocita aia de adresă! Dispecerul pufni nemulțumit. — Pentru ciorapul tău de Crăciun, căcănarule! Adresa e Evergreen, numărul 1486. Sper să te ia... Bud Închise radioul și o porni spre est, către City Terrace. Ajunse pe Evergreen În doar cinci minute, fără să depășească șaizeci și cinci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
transcriere a depoziției din 1953 a fraților Englekling. — Care ziceți că se referă la pornografie. Că al nostru are sigur așa ceva. Dudley Își aprinse o țigară. — Da, asta dacă nu cumva e vorba În egală măsură și de heroină. Hatcher pufni. — Domnule căpitan, dacă făptașul nostru se dedulcea la prafurile alea albe, fura marfa ascunsă În canapea. — Da. Sau asasinul e pur și simplu un psihopat cu spume la gură, care a făcut o reacție psihotică la negative din motive personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nici nu-și bătuse în ușă ritmul știut doar de el. A încremenit cu rujul în mână, ar fi vrut să se șteargă repede sau să-i spună să se care sau să-și ceară ea iertare sau... Dar a pufnit-o râsul. Era prima zi când râdea cu adevărat după operație. Râdea și Andrei Vlădescu și parcă-i spunea ceva cum că ăsta-i semn bun, nu mai știe bine, nici nu-l credea în clipa aceea, pentru că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lor, au intrat, să-i spună săru’ mâna, în camera mamei lor, ce se culcase deja, obosită și poate bolnavă, și au privit-o amândoi din ușă cum dormea pe o parte, cu genunchii aduși către gură și i-a pufnit râsul, dar n-au trezit-o, au închis ușa încetișor și, când au ajuns în camera lor, s-a stins dintr-odată lumina, probabil o pană de curent, iar lucrurile s-au prăbușit într-un întuneric atât de gros, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că îi vorbea deja cu tu, ca și cum l-ar fi degradat), redacția trebuie să știe că nu ai negat că ai mers cu fostul redactor-șef la restaurant Îca și cum asta ar fi fost o crimă, atunci m-a pufnit râsul, Rodica Dumitrescu mi-a dat un ghiont, stăpânește-te naibii! mi-a șoptit printre dinți); în acești termeni, continua Ilușcă, făcându-ți o analiză foarte serioasă, nu consideri că persistența unor lipsuri în atitudinea ta contravine statutului partidului? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuie imitat. Și-a impus, pipăindu-și o vreme tot timpul fruntea, să nu facă la fel. Sau i se păreau inutile unele gesturi, precum legănatul mult prea larg al brațelor, în timpul mersului. Văzându-i o vreme pe ceilalți, îl pufnea invariabil râsul, își ținea cu încordare brațele lipite de trup, iar după o vreme nu și le mișca mai mult decât necesar. Sau i se părea inutil și stupid - deși cuvântul ăsta nu-l știa, avea să-l afle mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încărcate cu autori, persoane, concepte literare și estetice, termeni specializați, unii înfiorător de rari. Yvonne Alexa se entuziasma de fiecare dată, îi adopta pe loc. Cred că și eu făceam la fel, deși îi uitam imediat și mai târziu mă pufnea râsul. Nici n-am stat să mă gândesc vreodată câți alții se entuziasmau la fel, era adorat de studenți, mulți nu-i căutau seminarele sau prezența decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-său. Sau: uită-te la ea, sărăcuța, a divorțat. Sau naiba știe ce alte vorbe de-astea. Într-o zi m-am trezit că mă frecam de zor sub duș, după ce îmi imaginasem ce-o să spună gura lumii. M-a pufnit râsul, dar nu reușesc să-mi scot gândurile astea din cap. Știu, o să-mi spui că nu-s nici prima, nici ultima femeie care divorțează, că sunt teribil de tânără și am o groază de ani înainte. Ei, uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-a unduit de câteva ori prin cameră, acum goală, cine știe de câte ori făcuse asta înainte, îi plăcea să fie admirată, nu-i așa că arăt splendid, dragă? Îmbrățișările au fost smucite și searbăde, gâfâia și râdea tot timpul, l-a pufnit și pe el râsul. De ce râzi, dragă? Spune-mi și mie. Îți place? Atunci Andrei Vlădescu a izbucnit de-a dreptul în hohote. „Știi, pe mine mă apucă așa, în clipe de-astea, câte o...“, a încercat s-o dreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fie în rând cu noi, celilalți, care trăim în secolul XX, n-o să mai avem un sfanț peste cinci ani. — Dar ferma Brunwin este una dintre cele mai bine gospodărite pe o arie de câțiva kilometri. E lucru știut. Dorothy pufnește. — Faptul că George a absolvit un colegiu agrar acum douăzeci de ani nu înseamnă că are habar ce se întâmplă în societatea modernă. Nu știe nici măcar ce este rata de conversie, pentru Dumnezeu! — Rata de conversie? Dorothy explică răbdătoare, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întâlni privirea. În primul rând, deși sunt convinsă că nu știi mai nimic despre artă, că puterea pe care o ai este nocivă și că afacerile tale sunt probabil extrem de duboioase, nu mi se pare că arăți prea rău. Roddy pufni. — Asta e ceva. — În al doilea rând. Phoebe ezită o clipă, închise ochii, apoi respiră adânc. N-am avut până acum suficient curaj să spun asta cuiva, dar... De-a lungul anilor, mi-am construit, cu mare dificultate o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de durere. Deschise ochii când intră Phoebe și își trase așternutul până la bărbie, ca și cum decența îl îndemna să-și ascundă pijamaua pătată cu ou. Cine ești? spuse el. — Mă cheamă Phoebe, răspunse ea. Sunt o prietenă a fiului dumneavoastră. Mortimer pufni, indignat. Și sunt asistentă medicală. V-am auzit din camera mea și m-am gândit că aș putea să vă ajut. Probabil că vă simțiți foarte rău. — Cum pot să știu că ești cu adevărat asistentă medicală? spuse el după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]