1,831 matches
-
Octombrie, ora opt, cu focalizare pe câteva povestiri emblematice. „Stânga și dreapta, umăr la umăr, ar plesni de dispreț față de marele personaj al Marei!”, scria referentul despre fetița creștină care moare În lagărul de exterminare a evreilor descris În povestirea Puloverul. Mesajul adăuga: „Eu o iubesc pe Mara- și din această cauză Îl iubesc pe Manea”. Încă mai intens părea atașamentul său literar, și nu numai literar, față de nuvela Lipova. Cita un pasaj pe care Îl invoca drept premisă a relației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
personal martorul care ar putea să analizeze această relație, fără a ceda din exigențele sale estetice. Ce păcat că nu-s evreu! Mie, sasului care a umblat trufaș În cămașa Hitler-Jugendului pe străzile Sibiului - În timp ce «mama» croșeta În Lipova ta puloverul pentru Mara -, Îmi este interzis să abordez acest amalgam. Ar trebui să te debarasezi de sfiiciunea pe care, totuși, o Înțeleg.” Un sfat de la un „minoritar” la alt „minoritar” pe care, recunosc, l-am urmat doar parțial, cu timiditate. * În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
berlinez se ținuse de cuvânt și În privința traducerilor. Paul Schuster a adăugat celor peste cinci mii de pagini excelent traduse din literatura română părți din Roboterbiographie, volumul de eseuri Colwns, dificilul roman Der schwarze Briefumschlag. Lucrând, În 1983, la traducerea Puloverului, povestirea cu care aveam să debutez În Occident, Paul Îmi scria: „M-am scufundat cu toată firea Într-o dulce durere, uitată de mai bine de 12 ani: dragostea mea pentru limba română”. O dragoste pasionată, ca Îndrăgostitul Însuși. Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
relatat cândva istoria acelui pitoresc evreu triestin, cunoscut pentru devoțiunea cu care ajuta evreii În drum spre Palestina. Nu se temea decât de un singur lucru: răceala. Gripa, guturaiul erau singurii săi dușmani!... Umbla și vara Învelit În patru, cinci pulovere. Saba Îi spusese, cândva, că doar o sănătate ca a sa rezistă la asemenea ambalaj. N-a părăsit orașul când fusese ocupat de nemți, pentru a putea ajuta, În continuare, acțiunile ilegale de emigrare. Într-o zi caldă, de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
singură șansa. Fie, ploaie, fie ninsoare, nu am lipsit niciodată de la nici o reprezentație. Eram întotdeauna acolo și întotdeauna mă făceam disponibilă. Nu întârziam niciodată, nici nu-mi găseam pretexte să mă retrag devreme. Nu am irosit timp bârfind sau tricotând pulovere lângă cortină. O urmăream pe interpreta din rolul principal. Da, eram plictisită până la lacrimi, dar mă obligam să rămân. Am memorat toate ariile personajului, fiecare cuvânt. Nu că aș fi atât de înțeleaptă încât să pot prezice ce anume se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu entuziasm pe membrii familiilor anterioare ale lui Mao: doi fii, Anyin și Anqing, din mariajul lui Mao cu Kai-hui, și o fiică, Ming, din căsătoria lui cu Zi-zhen. Jiang Chin își petrece zilele îngrijind copilul și făcând haine și pulovere. Află de la Kang Sheng că Zi-zhen s-a întors pe ascuns din Rusia, cu boala agravată. Mao a aranjat ca Zi-zhen să trăiască într-un spital de boli nervoase privat dintr-un oraș din sud. Croitoreasa satului vine adesea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întoarcă în țara computerelor cu vaci, unde oamenii îi respectau munca și doar străinii îi cereau ajutorul. Își masă obrajii uscați spre urechi și își domoli respirația. Termină chiuveta și cada, apoi ieși la mașină și examină conținutul rucsacului: două pulovere, o pereche de pantaloni largi de stofă și trei schimburi de lenjerie. Se duse cu mașina până pe centura orașului și își cumpără o bluză, două perechi de jeanși și niște cremă hidratantă. Chiar și atât însemna să forțeze mâna destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care făcea să crească nivelul apelor, revitalizând pământul. Trăncănind întruna, Bonnie Travis se tot trăgea de fusta largă de lână și de puloverul mițos tricotat de mână, cu peticele sale de lână oliv amintind de culoarea pe care o căpăta Platte în august. Pe lanțul de la gâtul ei, un Kokopelli 1 dansa și cânta din fluier. Anul trecut, după înmormântarea mamei lor, Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aparatul foto. —O să vă scot poze la amândoi. Îl mângâie pe Mark pe umăr. O să ne distrăm foarte bine, când o să te refaci sută la sută. El rânji și o cercetă. Apoi, o mână țâșni spre sânii ei acoperiți de pulover, în timp ce cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase răsuflarea, tremurând. Tremurul se transformă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o țigară, un pahar de băutură și niște tacuri de biliard, unul cu un tricou de camuflaj, iar altul cu o bluză pe care scria „Ai niște metadonă?“. Avea o fotografie cu o femeie greoaie, brunetă și palidă, cu un pulover oliv tricotat, în en-coeur, etalând un zâmbet fragil. —Bonnie Travis. Pipița grupului. — Asta e făcută la spital? —La mijlocul lui martie. Astea sunt degetele lui Mark, cu pedichiura făcută. Ei i s-a părut haios să i le dea cu ojă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu erau toate frumoase. Dar toate se voiau mai mature decât erau, cu sprâncenele ridicate cu un nanometru mai sus decât era cazul. Asta de acum, care stătea la opt rânduri de el, chiar în retina lui, îmbrăcată cu un pulover pe gât, mulat, de culoarea piersicii, îi zâmbea, cu fața ei rotundă îmbujorată, așteptând cu înfrigurare orice cuvânt de-al lui. Sora, Karin, spusese ceva prima oară când luaseră prânzul împreună. O acuză. Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de autoritate amplificată. Ultimele fragmente de flecăreală șoptită încetară. Cuvântul povești declanșă chicoteli înăbușite. Bloitov se holba la primul slide al lui Weber, o secțiune transversală coronală, cu scepticism fățiș. Domnișoara Nurfraddle încerca să înduplece un reportofon digital. Femeia cu puloverul pe gât îl privea pe Weber cu o curiozitate docilă. Ceilalți nu trădau nici o emoție, în afară de o ușoară plictiseală. — Prima este povestea lui H.M., cel mai faimos pacient din istoria neurologiei. Acum o jumătate de secol, într-o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sugerează că suntem niște șefi de stat orbi, baricadați în apartamentul prezidențial, care ascultă doar de o mână de aleși pe sprânceană, în timp ce țara trece prin revolte ad-hoc... Se uită la publicul amorțit. Prost. Bloitov era furios. Ochii femeii în pulover mulat pe gât rătăceau aiurea. Domnișoara Nurfraddle părea gata să-l cheme pe procurorul general cu BlackBerry-ul ei, ca să-l aresteze pe Weber pentru că violase Patriot Act. Nu suportă să se uite la tânăra Sylvie. Se văzu pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
personal, de recolta care se băga în cutiile de conserve. Neștiind cum stă treaba, tata se făcea roșu ca racul îndată ce-l auzea pe tovarășul. Când începea emisiunea politică, încremeneam toți pe unde ne găseam în clipa aceea: tata cu puloverul tras peste cap, mama cu o farfurie în mână și cu șervetul de vase în cealaltă, iar eu pe colac la closet. Rămâneam pe el uneori și o jumătate de oră, pentru că ușa băii scârțâia ascuțit și, dacă smuceam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
simți în largul tău în preajma celuilalt. Poate că mama și tata aveau conștiința încărcată. Signor Giovanni avea pieptul scobit și umeri înguști. Mergea puțin adus de spate. Cauza nu era pedalatul pe bicicleta lui din sufragerie, cauza era timpul. Sub puloverul nou părea că se ascunde un snop de paie, nu carne. Signora Maria i-a luat capul și l-a apropiat de buzele ei. L-a sărutat pe tâmple, zicând: „Giovanni, ai grijă, să nu-mi fugi cumva cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
magazinul de îmbrăcăminte tata avea numai fantezii care îl făceau să zâmbească. „La noi există parchet doar în localurile grangurilor”, zicea tata. Localurile grangurilor erau prăvăliile unde șefii partidului se odihneau, luând o pauză de la revoluția permanentă. Acolo se găseau pulovere de lână pură din Anglia și cremă de alune Nutella din Germania. Parchetul venea din Suedia. Venea în camioane care purtau număr de înmatriculare intern și treceau granița, rămânând sigilate. Uneori vedeam și la Roma asemenea camioane. Frigorifice. Ele transportau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lingura de pantofi fusese mai importantă decât Cișmigiu et Co de Grigore Băjenaru, cartea pe care îmi ceruse s-o scot din geamantan. Cartea mea preferată. Rămăsese pe masa din sufragerie, împreună cu două perechi de chiloți care mă strângeau, cu puloverul meu bleumarin și cămașa cu mâneci scurte, de culoare cafea cu lapte, a tatei. Cu lingura în mâna, tata a biruit pe rând fiecare pantof. S-a așezat pe un scaun, uitându-se lung la pantofii pe care-i pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Precis că pe un asemenea copac se coborâse pe pământ uriașul din basm. Spuneau lucruri din astea: „Are să meargă totul bine, o să vedeți”, „Să ne scrieți curând”, „Aveți mare grijă cu banii, în America nu știi niciodată”, „Ați luat și puloverul, pe cel roșu, care era pus la uscat?”, „În avion vă dau filme, o să treacă repede timpul”, „Aveți la voi toate actele?” - „Nu-i așa că n-ai să mă uiți?” m-a întrebat plângând signora Maria. Lacrimile ei semănau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu m-am simțit ușurat, pentru că nu trebuia să spun o minciună. Tata avea o gaură în mânecă. Ședea pe canapea, ținând receptorul la ureche. Doamna Sanowsky bătuse noaptea la noi în ușă: „Marius, un telefon de acasă”. Tata îmbrăcase puloverul pe bâjbâite, în întuneric, se răcise vremea în Brooklyn. „Avem o programare la doctor. Curând”, i-a spus tata mamei. Aveam o programare la doctor? M-am cutremurat, căci nu știam nimic de asta. Tata a repetat de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi normal. Umplea geamantanul, vorbind de unul singur, în șoaptă: „De asta are nevoie, de asta n-are nevoie”. Ca acasă, înaintea plecării, numai că acolo tata și mama fuseseră cât pe ce să se încaiere. Din cauza unui fleac de pulover, fuseserăm cât pe ce să pierdem trenul și vălătucii de fum de pe șine. Pornirea la drum cu zgâlțâituri. Doamna Sanawsky pregătise micul dejun. Nu conta ce. Când pleci într-o asemenea călătorie, orice mănânci are același gust. Când mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și Phil? Cum rămâne cu vacanța la schi? Și Paștele? Și pe care dintre voi o să-l invităm de Crăciun? La petreceri? Ce...? Am apucat-o de mână ca s-o opresc. O să fim prieteni în continuare. O să-mi dai pulovere de cașmir în continuare. Iar eu o să-ți dau articole despre tulburările obsesiv-compulsive. Se vor obișnui și ceilalți. O să rezolvăm cu sărbătorile și... cu toate celelalte lucruri. Dar noi șase fuseserăm apropiați din facultate. Crescuserăm împreună, într-o singură masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
putut abține însă. —I l-am făcut cadou Mariei acum câțiva ani. Am învățat-o să și joace. Maria se grăbi să ne risipească entuziasmul. —Dar nu mi-a plăcut deloc. La fel cum nici ție nu ți-a plăcut puloverul ăla decoltat și mulat pe care ți l-am făcut eu cadou. — Dar l-am purtat, nu? — Da, cu un polar pe deasupra, pe care ai refuzat să-l dai jos, deși era înăbușitor de cald în restaurantul ăla. În timp ce noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
protestez când m-au îndesat în fuste și rochii și pantaloni din materiale complet nefamiliare. Decizia finală a fost a stiliștilor, care au ales o rochie mov de mătase croită pe bie, care-mi flutura exact deasupra genunchilor și un pulover de cașmir alb, cu mâneci scurte și închis în față. Eul meu încăpățânat a intrat din nou în scenă când au adus pantofii. Nimic nu mă putea convinge să port tocuri și, ajunși la disperare, au fost nevoiți să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Kittenz Kooler“. —Nu-ți face griji, am comandat și șampanie, îmi explică Maria. Am găsit o masă mică și ne-am așezat, având prima dată ocazia să mă uit la victime, adică la clienți. Purtam, desigur, rochia mov, dar fără puloverul închis în față, ceea ce mă făcea să mă simt aproape goală. Maria mă avertizase că va fi o căldură înăbușitoare și eram bucuroasă că mă îmbrăcasem cum trebuie. Majoritatea femeilor erau strânse în grupuri mici și erau probabil de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă oprească. Vino înapoi! Bună! am strigat eu, sperând să trec drept o excentrică Meg Ryan decât drept o Glenn Close psihopată. Bărbații m-au măsurat cu un aer expert, iar eu mi-am dorit brusc să-mi fi pus puloverul. —Eu sunt Jenny. Jen. Am arătat spre masa noastră. — Ea e prietena mea Maria. Ă, Maz. E superbă, nu-i așa? Are 37 de ani și-i place să cumpere articole la modă. Ei s-au prezentat ca fiind Gary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]