3,620 matches
-
și a trebuit să-mi înfig unghiile în piept ca să mă trezesc o clipă. Observaseră și ceilalți, cred, pierderea noastră. De-atunci. Îmbrățișarea pulpelor pe sub masă a rămas una din bucuriile noastre zilnice. Căci numai acolo îi puteam mângâia astfel pulpele, genunchii. Dacă aș fi atins-o cu mâna, Maitreyi ar fi socotit încercarea aceasta un act de dezgustătoare lubricitate și s-ar fi îndoit numaidecât de curățenia simțirilor mele. După masă, Maitreyi mă oprește în prag. ― Vrei să vezi ce-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ezitând la început s-o apropii prea mult de mine, așa prea goală cum era, dar întîlnindu-i șoldurile încă acoperite de sari, am cobo-rît într-o singură mângâiere mâinile de-a lungul spatelui ei arcuit și am dezvelit-o până la pulpe, tremurând tot de acest sacrilegiu și îngenunchind în fața acestui trup gol, care depășise pentru mine orice frumusețe și participa acum la miracol. Și-a înlănțuit ea singură brațele de umerii mei, implorîndu-mă să mă ridic, fără o vorbă (căci tremura
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deși nici pe departe faptul că eram amanți. Maitreyi avea totuși câteodată o purtare pe care nu o înțelegeam, care mă făcea să mă îndoiesc sălbatec și să mă chinui. Pentru că suferise cândva de biri-biri, i se umflau seara, imperceptibil, pulpele picioarelor, și medicii îi recomandaseră masagii în zilele de umezeală mare. Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală, cu un soi de oloi grețos, pe care apoi cu anevoie îl puteau spăla. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală, cu un soi de oloi grețos, pe care apoi cu anevoie îl puteau spăla. Dar câteodată, Maitreyi simțea dureri, și trebuiau făcute imediat masagii numai pe pulpe, și pentru aceasta chema pe Khokha în odaia ei. Lucrul ăsta mă irita și i l-am spus o dată Maitreyiei, dar ea mă privi uluită și îmi răspunse că doar nu mă așteptam să mă cheme pe mine pentru un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și a început să mă sărute, lacom, înfigîndu-și în același timp unghiile în carnea mea. Continuam să vorbesc, nesimțitor la căldura trupului ei, spunîndu-i tot ce am suferit când am știut-o singură cu un bărbat străin, care-i masa pulpele. I-am arătat ce hidoasă este această abandonare în mîirale altuia. ― Aș fi preferat să mă siluiască, vorbi deodată Maitreyi, izbucnind în plâns. ― Cu tine, așa cum ești, senzuală și inconștientă, i-ar fi fost foarte ușor s-o facă, răspunsei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
merge d-lui Sen, de ce nu vin și ceilalți la masă, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Maitreyi îmi strângea picioarele să mi le frângă. Își punea toată pasiunea ei ultimă și toată spaima ei în această încleștare a pulpelor. Voia să mă mângâie mai dulce ca niciodată, și simțeam talpa ei caldă atingîndu-mi încet, blând, alinător, pulpa; parcă ar fi vrut să mă consoleze, să mă întărească în această primejdie, pe care eu o ghiceam, dar nu o cunoșteam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi îmi strângea picioarele să mi le frângă. Își punea toată pasiunea ei ultimă și toată spaima ei în această încleștare a pulpelor. Voia să mă mângâie mai dulce ca niciodată, și simțeam talpa ei caldă atingîndu-mi încet, blând, alinător, pulpa; parcă ar fi vrut să mă consoleze, să mă întărească în această primejdie, pe care eu o ghiceam, dar nu o cunoșteam. Apoi îmi prindea piciorul între pulpele ei și-l strângea ca într-o îmbrățișare de pe urmă, ca și cum s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dulce ca niciodată, și simțeam talpa ei caldă atingîndu-mi încet, blând, alinător, pulpa; parcă ar fi vrut să mă consoleze, să mă întărească în această primejdie, pe care eu o ghiceam, dar nu o cunoșteam. Apoi îmi prindea piciorul între pulpele ei și-l strângea ca într-o îmbrățișare de pe urmă, ca și cum s-ar fi străduit să-mi comunice o căldură și o pasiune pe care să nu le uit când voi rămâne despărțit de ea, departe. Pe d-na Sen
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apropie mai mult scaunul de gheridon. — ...vă rog, dragii mei, vă rog, niciun deranj... S-a așezat din nou, dar altfel : chiar pe marginea scaunului, pe jumătate doar de șezut - prin pantalonul lărgit, fesele slabe sunt o simplă prelungire a pulpelor descărnate -, ca și când, din clipă în clipă, s-ar pregăti iar să se ridice. Dar nici vorbă de așa ceva. Este doar o febrilitate excesivă, reflex al unui moment de entuziasm căruia, fără nicio îndoială, îi va succeda un altul- de neîncredere
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oh, în viață întâmplări ireparabile, peste care nu se mai poate trece - chiar dacă rămân în urmă inimi zdrobite și neconsolate... Așa că Margot trece din ușă spre canapeluță, la locul ei, cu pași mici-mici, atât de mici încât își simte sus pulpele lipindu-se, o umezeală caldă, vâscoasă, o senzație mai degrabă neplăcută, ca toate senzațiile care îți aduc aminte că ai un trup, când tu numai pentru suflet trăiești. Când pentru tine numai sufletul contează. — ...Așa ? ! Mărturisesc că nu... Nu auzisem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a Împuținat În spital, cei care pot se duc să trăiască momentul acasă, În familie, să fie cu cei apropiați În aceste clipe dramatice. Noi rămînem la televizor pînă tîrziu În noapte, rămînem pe culoare fumînd, cineva ne Împarte niște pulpe de pui, pe care abia dacă reușim să le mîncăm (foamea care ne rodea sto macurile mai devreme a cedat În fața altor trăiri), rămînem la geamuri ascultînd (deși se vorbește din ce În ce mai mult despre lunetiști care trag la Întîmplare În clădiri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Episodul unu. Fotbal și sînge - Istoria unei republici bana niere Primul cadru din acest film e următorul (filmat de mînă, probabil cel mai lung din istoria cinematografiei, durează 6 mi nute). Locotenentul ăsta major de aviație, căruia abia Îi Încap pulpele grăsane În pantalonii albaștri de tergal, stă pe un scaun, proptit cu bărbia Într-o bîtă de baseball artizanală pe care e scrijelit Democrație originală, se uită la clipul lui Roxette, Joy Ride, și face comentarii grețoase despre o posibilă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o teribilă senzație de degradare, era ceea ce văzuse el de pe creasta stâncii, fără să-i fi atras atenția lui Emma: Hattie dezbrăcându-se, ciorapii ei mov care se asortau cu rochia, ciorapi cu vârfurile de o culoare mai închisă și pulpele albe, peste marginea ciorapilor. — Domnilor, e ora închiderii, vă rog! Avem destulă băutură? Unde vă duceți? Pe islaz. — Bâlciul continuă și oamenii dansează în jurul Inelului. — Pot să vin și eu? Așteaptă, să mai luăm atunci o sticlă. Am la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unic, locul necesar, pe scurt, s-a mistuit. — A părăsit Ennistone? — Amândoi, el și mica sirenă amăgitoare. Ce fată era, ce cap de fildeș, ce trup de lapte, ce ochi mari, viorii, și cum îi mai scăpărau! Ce sâni, ce pulpe albe, și cum se mai zbătea, și plângea și săruta! — Ce tot spui acolo? strigă Tom. — Vrea să dea impresia că a avut-o, interveni Brian. Minciună sfruntată, desigur. George trăiește într-o lume a fanteziei. Tipic. — În sănătatea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și-mi continui drumul, traversând un pod înalt. Vai, cât de mulți pești zăresc în apă și cât de mari sunt! Parcă ar fi o crescătorie aici. Merg mai departe, după ce cumpăr o porție bună de piersici de Sicilia, cu pulpa albă pe care le voi mânca din mers, spre Alassio, pe marginea șoselei. De mai multe ori am avut emoții și teamă, simțind mașinile cum au trecut la câțiva cm de mine. Îmi zic că, totuși, risc. Nu mai văd
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
crud. Il dau înapoi chelnerului, rugându-l frumos să-l gătească mai bine. Nu reușesc să-l mănânc tot, cu toată foamea ce-o am. Ii plătesc 15 euro și mă ridic să plec. O durere acută mă necăjește în pulpa piciorului stâng, dar merg înainte, însă nu prea mult, căci durerea și canicula mă constrâng să mă opresc. Găsesc un loc la umbră, pe o bancă, lângă un hotel la marginea mării. Aici scriu aceste rânduri, după ce între timp am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
viață. Dar trebuie să apese greu pe umerii noștri ca să ne dăm seama de acest lucru. Voi merge mai departe mai ușor și mai bine decât până acum. Nu este prima lecție pe care pelerinajul mi-o dă. Durerea în pulpa piciorului stâng revine cu o intensitate crescândă. Mă doare rău, dar continui să merg, rugându-mă Celui de Sus să-mi dea putere să pot continua drumul, chiar și așa. La Sanremo se termină pista pentru pietoni și bicicliști, iar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Am parcurs atâția km și parcă acum am plecat de acasă. Mă întreb cum este posibil să nu am măcar o bătătură mai mare în tălpi, sau beșici; nu am făcut febră musculară, decât la început, la niște mușchi de la pulpa piciorului stâng. Nu am pățit nimic, deși eram să o pățesc grav în acea după amiază înainte de Lorgues. Mă întreb cum au fost toate posibile, cum de nu mi-a fost greu să călătoresc singur. Am plecat din Genova și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
boruri ondulate și pleoștite, care îi aruncau o umbră misterioasă peste fața îndulcită de un zâmbet interior. O lăsai să treacă de tine și te uitai în urma ei. Și ce vedeai? O siluetă armonioasă, perfect verticală fără a fi bățoasă, pulpe bine proporționate, grosuțe, dar nu mușchiuloase... Da, fetele Onofrei erau înalte și bine legate, drăguțe și fără doar și poate cuviincioase. Sau în orice caz bine crescute. Fostul magistrat avea de ce să fie mândru. Apoi se întâmpla ca Marilena și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-a întors. Să vedem cum v-ați pregătit. A făcut inspecția așa cum nu o făcuse niciodată. Până în cele mai mici amănunte. Ajungând la Limbosu, s-a prefăcut că nu bagă de seamă că sacul de merinde se bălăbănea ca pulpa vacii, iar bidonul pentru apă era gol. „Am să văd eu cum ai să te descurci acolo, unde o înțărcat 60 dracul copchiii, domn’ sărjănt”... Mergeau de vreo două ceasuri. Pâlcul de pădure - ținta misiunii lor - se vedea undeva în dreapta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
câteva salturi, grupul lui Urecheatu a fost aproape de cel al sublocotenentului. Plecați! Rămânem noi! - a strigat Urecheatu. Cicoare și ai lui au pornit înapoi, în salturi scurte. Toaibă tocmai zvâcnise într-un nou salt, când a simțit o lovitură în pulpa piciorului stâng. „Ce-i asta?” - s-a întrebat, ducând mâna la locul lovit. Și-a retras-o îndată însă, odată cu întrebarea: „De ce este ud pantalonul?” A încercat un nou salt, dar laba piciorului nu l a mai ascultat. În timp ce se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întâmplat, s-a trezit cu Trestie lângă el. Ce-i cu tine, Toadere? De ce nu te miști? Ceilalți sunt deja la marginea drumeagului din gura gârlei. În larma rafalelor armelor automate, Toaibă a îngăimat, cu glas resemnat: Sunt rănit în pulpa piciorului stâng și mi se pare că nu-i o glumă. Nu mă mai ascultă deloc. Scoate centura și dă-o încoace! Toaibă s-a executat, gemând de durere. Trestie și-a scos și el centura și le-a înnădit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a dat în clocot și ciubărul cel mare era adus în mijlocul casei, Toaibă a început să se dezbrace... Rămas în cămașa și izmenele cazone, a avut o senzație de jenă în fața Marandei. Nu mică i-a fost mirarea când la pulpa piciorului rănit a văzut o pată... „Ce s-o fi întâmplat cu rana? În momentul când m-o pansat la plecare mi-o spus că rana îi prinsă... De nu s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă îngrijorat. Marandă, ia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
OBEZITATE PÎNTEC Furia unei hrăniri refuzate Mă hrănesc cu hrană spirituală. Sunt liber și pe deplin mulțumit. OBEZITATE ȘOLDURI Furii încăpățânate, remanențe față de părinți Sunt dornic să uit trecutul. E mai bine pentru mine să depășesc limitările părinților. OBEZITATE COAPSE, PULPE Mânii copilărești păstrate încă. Adesea furie față de tată Îmi văd tatăl ca un copil neiubit și-l iert ușor. Amândoi suntem liberi. OBEZITATE (v. grăsime) Frică. Nevoia de ocrotire. Fuga față de sentimente. Nesiguranță. Autorespingere. În căutarea împlinirii Sunt în pace
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]