2,104 matches
-
și este, la rândul lui, ucis de Răuț, din porunca lui Lică. Orgolios până la capăt, sămădăul nu se dă prins și alege sinuciderea, izbinduse cu capul de un stejar. Hanul, locul așezat simbolic la hotarul dintre Bine și Rău, este purificat prin foc. Imaginea oaselor albe ieșind pe ici pe colo din cenușa groasă devine simbol al ideii că nimeni nu e mai presus de legea morală și că încălcarea acestei condiții vitale a existenței omului în lume se plătește cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
in cui lo spirito è qualcosa. Più può lo spirito in qualcuno, più la noia è frequente, penosa e terribile"), ca un mijloc gregar de reproducere a speciei și de conservare a stirpei. Pentru el și înclinațiile sale schopenhaueriene, sentimentul purificat de instinct atinge absolutul doar sub raza neprihănită a primordiilor. Este cheia esteticii romantice, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula edenică a voluptății și mistuirii (cupio dissolvi). Scrisă la doar 19 ani, nuvela Avatarii faraonului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
devine simplă "transparență", opusul corpului material pe care-l suprimă în imaginație, opusul reificării simbolice prin care îl condamnă plastic și explicit Ada Razu. Caracterul spiritual al transformării nu lasă nici o umbră de îndoială. În beatitudinea unei memorii transfiguratoare, ce purifică și salvează trecutul de accidentele neconvenabile, întîlnirea lui Maxențiu cu Elena Drăgănescu se desenează glorios din perspectiva prințului. Împrejurarea marchează suplimentar, repetitiv ca o partitură muzicală, stadiul "actual" al ființei sale: "Maxențiu, dimpotrivă, fusese de îndată năpădit într-o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din al doilea plan, cristalizare a realității prime în "oglinzile spiritului" (Din ceas, dedus... ); tentă programatică, jocul e o convenție care urmărește apropierea de forme pure; jocul are o anume gravitate, lumea tangibilă transgresează în atemporal și abstract; lucrurile se purifică (narcisism generalizat), "jocul" tinzând spre o sublimare a vieții, spre inițiere și revelație; lumea pare o "temniță în ars, nedemn pământ" (Grup); întruchiparea veșniciei, când apa mării se afla în atingere cu cerul (Timbru); "luceferi marini" coboară "în vale" (Margini
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
minții" în pură abstracțiune: "Fie să-mi clipească vecinice, abstracte/ Din culoarea minții, ca din prea vechi acte,/ Eptagon cu vârful stelelor la fel,/ Șapte semne, puse ciclic..."; 12. Arte poetice ilustrate de poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se asociază cu ideea autocunoașterii, așa cum este prezentată în poezia Din ceas, dedus...: "Din ceas dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrată prin oglindă în mântuit azur./ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
accesul se face prin revelație și inițiere, amintind de zeul grec Hermes), poezia Din ceas, dedus... exprimă concepția poetului despre lume și viață, în sensul că arta ca și lumea este o cópie a ideilor. Tema poeziei exprimă ideea lumii purificate prin reflectarea în oglindă, ideea autocunoașterii. În cele două catrene, poetul își definește lumea sa de esențe ideale, prin detașarea de real. Poezia este un joc al esteticului pur. În strofa întâi, poetul caută în real ("din ceas"), frumosul ("adâncul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îl readuce pe cititor în lumea concretă și nu-i permite înălțarea impersonală. Dacă artisticul sublimează realul, atunci moralitatea artei depinde de "tratarea" ideal-artistică a unui subiect. Moralitatea artei este incompatibilă cu morala explicită, cu "învățăturile morale". În timp ce perspectiva estetică purifică, păstrează formele eterne, elimină ceea ce este perisabil, trivial, de circumstanță, lipsa acestei perspective, lipsa de "inspirare impersonală" este dăunătoare. Dacă artistul nu-i oferă cititorului un spațiu ideal, în care să se înalțe impersonal, acel artist rămâne autorul unei opere
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a reușit să susțină și să impună o nouă direcție în cultura românească. El consideră că literatura de bună calitate s-a afirmat deja și ea are suficientă forță să elimine din spațiul literar pseudovalorile, în special tendințele moderniste, să purifice "atmosfera estetică vițiată de Macedonski, Aricescu", iar "aprețierile critice izolate" vor fi doar "lucrări de amănunt". În contra direcției de azi în cultura română Titu Maiorescu considera că în literatura românească, majoritatea formelor culturale, aduse din afară, sunt lipsite de conținut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Victor Petrini l-a împins involuntar pe soțul lui Suzy Culala, în prăpastie, comițând a doua crimă. Avocatul îl sfătuiește să povestească în scris întâmplarea, încât romanul devine o confesiune a unui personaj într-o situație-limită. Dar această confesiune îl purifică pe protagonist, îl ajută să ajungă la "eliberarea totală a conștiinței mele de ceea ce am trăit". Victor Petrini caută fericirea și o află abia după această eliberare prin confesiune, când înțelege legile care acționează. Cel mai iubit dintre pământeni este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o imagine prea clară asupra războiului și a statului multinațional și consideră dezertarea o ultimă salvare. O respinge pe Marta care cochetase cu un ofițer ungur, iar apoi se îndrăgostește de unguroaica Ilona, fiica groparului Vidor. Prin această iubire se purifică, simte o iluminare lăuntrică, încearcă să înțeleagă spiritualizarea prin iubire: "Nu mai vreau nimic. Iubirea îmi ajunge... Cine o simte, trăiește în eternitate". În fața spânzurătorii, după ce văzuse pământul, groapa, preotul, coșciugul, observă crucea de lemn pe care scria "Apostol Bologa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o ucide și este ucis la rândul lui de Răuț, omul lui Lică Sămădăul. Acesta din urmă, ca să nu fie prins de Pintea, se sinucide izbindu-se cu capul de-un copac, în timp ce un incendiu mistuie cârciuma, parcă pentru a purifica locul afacerilor necurate. Pintea a aruncat în apă trupul lui Lică Sămădăul, pentru ca "nimeni în lume să nu afle" că a scăpat de pedeapsa legilor. În operele lui Slavici, descrierile de natură apar aproape întâmplător. Peisajul este dezolant, moara are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mâinile jandarmului Pintea, s-a sinucis, zdrobindu-și capul de-un stejar, dovadă a orgoliului său nemăsurat și a cruzimii. Ioan Slavici își sancționează personajele care se abat de la principiile fundamentale ale moralei. În final, focul mistuie hanul pentru a purifica locul de rele. Lică Sămădăul este o întruchipare a răului: "un om de treizeci și șase de ani, înalt, uscățiv și supt la față, cu mustață lungă, cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele dese și împreunate la mijloc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aceste urmări sunt cele care îți pot aminti mai târziu la modul cel mai neplăcut ceea ce s-a întâmplat. Atenție: e bine să te speli, mai ales că acest gest este făcut aproape instinctiv de către victimele care vor să se „purifice“ după un viol, dar trebuie să știi că astfel vei îndepărta în bună parte probele pe care le-ar putea examina medicul legist. De aceea, prioritățile sunt următoarele: dacă starea sănătății tale este alarmantă, mergi mai întâi la medicul de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ispășească și să se curețe de păcatele sale", căci "prin ispitele suferinței numai se curăță noroadele". Suferința, "divina necunoscută", după o expresie celebră, e un factor al istoriei. Suportabilă, cât timp nu pare absurdă, ea nutrește la limită explozii ce purifică, instituind noi echilibre, dacă nu cade în exces de voluntarism și vindictă. Epoca regenerării, la care ne-am referit îndeosebi, e plină de învățăminte din acest punct de vedere. "Pentru popoare, ca și pentru individ, suferințele nu sunt totdeauna pierdute
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
puncte de sprijin pentru o resurecție morală cât mai profundă. Trecutul, multă vreme poluat, ca și pământul, ca și văzduhul țării, redevine o sursă dinamogenă, una ce se cuvine a fi purgată, ea mai întâi, de noxele ideologiei totalitare. A purifica pe cât posibil discursul istoric e o datorie pe care profesioniștii domeniului nu mai pot întârzia să și-o asume. L'histoire sous surveillance (Marc Ferro, 1985) indică interesul puterii de a o ține sub control, dar și nevoia breslei în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
astrologie. Supunîndu-se acestei evoluții foarte generale a gîndirii, psihologia nu a început să devină o disciplină științifică decît separîndu-se de speculația filosofică sub aspectele ei metafizice și morale. Numai printr-un efort de lungă durată a ajuns chimia să-și purifice terminologia de superstițiile pe care credința în alchimie le menținea cu încăpățînare. Ea nu a devenit o știință în adevăratul sens al cuvîntului decît cu acest preț. Chimia s-a văzut totuși constrînsă să abordeze din nou în cele din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
considerăm că vocabularul simbolic și mitic, de asemenea ar putea să aibă și el o valoare preștiințifică. Pe baza acestei dileme, care indică în realitate o necesitate inevitabilă, psihanaliza, chiar dacă aceasta nu a fost decît de o primă încercare, insuficient purificată de pericolul speculativ, a reuși să-și impună tot mai mult metoda de interpretare. Reproșul justificat la care se expune ea nu se referă la abandonarea metodelor psihologiei experimentale și a behaviorismului, ci, dimpotrivă, la căderea în aceeași greșeală metodologică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obiectului în exigență a autopersonalizării active a subiectului va duce la evoluarea culturii magice spre cultura mitică. În acest scop, personalizarea proiectată imaginativ în obiecte prin animism dispare din obiect și se reconcentrează în subiect sub forma unei explicații imginative purificate de confuzia magică și care nu va fi decît pură imagine, simbol, și sub cea a activității vitale, care nu va mai fi implorarea obiectului personificat, ci formarea legală subiectului. Personificarea rămîne chiar și în culturile cele mai elevate rădăcina
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sînt parcă animate de zgomote și de țipetele animalelor, care îi exaltă imaginația derutată. S-a subliniat faptul că omul primitiv iese treptat din apatia aceasta inițială grație personificării magice, în măsura în care ambianța devine o realitate cunoscută, imaginea începe să se purifice, debarasîndu-se de realismului ei personificator. Omul-vînător știe să interpreteze fiecare urmă și fiecare zgomot, legîndu-le de cauzele lor reale. Cu toate acestea, multe dintre forțele ostile de care se simte el înconjurat, chiar dacă acestea devin tot mai evidente, reprezintă pericole
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi înțelese dacă este neglijată această transfigurare a evenimentului cosmic în sens moral. Odată dobîndită semnificația morală, ei i se suprapune o semnificație complementară și inversă, cea a pedepsirii pămîntului de către spiritul ofensat de imoralitatea răspîndită pe pămînt. Acesta este purificat, fiii pămîntului fiind pedepsiți prin intermediul potopului. Deschiderea spirituală a acestei simbolizări străvechi sezoniere atinge apogeul în imaginea unei mame-fecioare (comprimare a imaginilor simbolice ale "pămîntului-mamă" și "pămîntului-dorință"). Imaginea adaugă caracterului fertilității vegetale prin intermediul simbolismului "roadelor pămîntești: mijlocul de satisfacere adorinței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
numai imaginativ, ci și real și activ. Pretextul justificator va fi cînd principiul banalității (a abuza de alții ca să nu fii prada abuzului lor), cînd idealismul inchizitorial (a-i ataca pe ceilalți, a-i elimina pe cei nedrepți pentru a purifica și îmbunătăți astfel lumea). S-ar putea ca mesajul de salvare al Noului Testament înțeles potrivit veritabilei sale semnificații să fie singura soluție rațională. Dacă problema morală își găsește în textele biblice soluția exemplificată și explicitată, problema metafizică, misterul, continuă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rațiunii pure". Kant abordează aici problema morală. Or, morala are ca orice fenomen real un aspect imanent și un aspect misterios, acesta din urmă inaccesibil rațiunii, chiar și "rațiunii pure" (care ar putea fi sensul acestui termen dacă nu: rațiunea purificată de orice căutare a satisfacțiilor impure: dorințele sexuale și materiale chiar și sub forma lor naturală; ceea ce reiese în cele din urmă din soluția kantiană a problemei etice). În ceea ce privește aspectul imanent al moralei, acesta este constituit de conflictul imanent din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a spune că misterioasa intenționalitate evolutivă răspîndită în întreaga natură se manifestă cu maximă intensitate în omul sanctificat simbolic. Devenit manifestarea misterului al cărui simbol este "Dumnezeu", psihicul său se "divinizează" simbolic. Unit cu misterul prin dragostea activă de viață, purificat de exaltarea dorințelor carnale și de obsesia afectivă, eroul mitului trăt nu mai are nevoie să-și facă o imagine din mister, deoarece sensul mitului constă tocmai în faptul că el face lin el însuși imaginea vie. Misterul se limpezește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
insondabil. Cealaltă formă a imaginii metafizice, reprezentată de mitul hindus, are la bază credința într-o neîncetată reapariție a Sufletului. Izgonit mereu, iar și iar, din repaosul în mister, Sufletul impur este condamnat să-și recreeze apariția psihică ca să se purifice de-a lungul aparițiilor lui repetate și să atingă în cele din urmă stadiul "unirii eterne", Nirvana. Cele două imagini sînt de o mare frumusețe mitică atît timp cît nu sînt luate drept realități. Spiritul uman, el însuși o manifestare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
importanță vitală este elaborarea deciziilor voluntare. Așa cum reiese din denumirea ei, țelul deliberării este ELIBERAREA. Soarta esențială a omului se decide la nivelul intrapsihic al deliberării lui intime. Fiecare din noi ar trebui pentru propriul nostru bine esențial să ne purificăm de tulburările afective prin eliberarea dorințelor și deci a motivelor de exaltarea imaginativă, principiul răului, și nu putem realiza acest lucru decît cu ajutorul elanului animant. Făcînd aceasta, ne eliberăm treptat sufletul. Căci eliberarea perfectă, libertatea, înseamni unirea dintre suflet și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]