1,913 matches
-
În rele, să fac o gaură În perete, și apa intră În valuri, inundă subsolul, face să se prăbușească zidurile și așa nesigure, face ca toată spărtura să devină una cu restul canalelor, În care acum plutesc șobolani grași și putrezi, suprafața negricioasă ce se zărește În jos prin trapă este de-acum un vestibul al pierderii În noapte: departe de tot e Sena, apoi marea... Prin trapă atârnă o scăriță mobilă prinsă de marginea de sus, iar pe ea, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asta, afurisita, și așteptase seara ca să-și facă intrarea, atunci când Henriettei îi era imposibil să protesteze. — Vorbim mai târziu, mârâi printre dinți Henrietta, chiar în clipa în care își făceau apariția partenerul de afaceri al lui Simon și nevasta lui putred de bogată, urmați de Fran în persoană, care arăta, după părerea Henriettei, mai bine ca oricând. Părul arămiu al lui Fran cădea peste față, în atitudinea extrem de sfioasă pe care o adopta când întâlnea persoane necunoscute, apoi îl dădu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era tatăl copilului, atunci Laurence avea să pună punct pe loc relației, n-avea nici urmă de îndoială. Dar dacă Jack afla că purta copilul lui Laurence, presimțea că s-ar putea să n-o arunce ca pe un măr putred, ba ar putea chiar să continue să o iubească. Nu mai putea suporta starea de tensiune; deși îi spuseseră că s-ar putea să dureze trei săptămâni, trebuia să verifice dacă nu cumva aveau deja rezultatele. Furișându-se într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Maniu, Fundoianu) sînt naturi amfibii, melancolice și fantaste, puternic marcate de estetismul simbolist sau decadentist. Fundoianu recuperează „monografic”, într-o matrice argheziano-bacoviană cu ecouri din neo-bucolismul lui Francis Jammes (dar și din tradiția hasidică), peisajul bucovinean al Herței, cu tîrguri putrede și natură agrestă, în ecorșeuri expresioniste. Membru fondator al revistei de orientare tradiționalist-spiritualistă Gîndirea, Adrian Maniu prelucrează, după Primul Război, teme ale tradiției istorice autohtone și ale poeziei htonice în stilizări imagiste de peisaj rural și iconografie bizantină, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stimula inclusiv recuperarea timidă a teatrului ionescian. O recuperare perversă, întrucît autorul „Fuchsiadei” urma să pună în umbră - ca precursor „optimist” și „constructiv”, victimă a societății burgheze - absurdul alienant din piesele dramaturgului franco-român (un absurd înțeles ca produs al Occidentului putred, dezumanizant, lipsit de ideal etc.). Valoarea sculpturii lui Brâncuși (elogiată deopotrivă de avangardiștii de la Contimporanul, Integral, unu și de spiritualiștii autohtoniști de la Gîndirea) fusese cu adevărat recunoscută în România abia la două decenii după impunerea ei în afară. În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dispărut repede din raza lor vizuală. — A... A... A... Ah, se bâlbâi Kobayashi, nefiind în stare să articuleze alt sunet. — Ce s-a întâmplat? Undeva în stânga, se depozitau și se ardeau gunoaiele din oraș. Plutea în aer miros greu de putred și stricat. — Ce s-a întâmplat, domnule Kobayashi? întrebă Endō politicos. Kobayashi reacționa acum la fel ca și Kanai pe șantierul de construcții din Ginza. Cu cât i se adresa Endō mai politicos, cu atât omul se pierdea cu firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să-și îngroape fețele-n cenușa lor. Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta din palma unei frunze tomnatice. Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt, pe unde apuci? Pașii mei răsuna în umbră, parcă-ar fi niște roade putrede ce cad dintr-un pom nevăzut. O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului! Orice ridicare a mânii nu e decât o îndoială mai mult. Durerile se cer spre taina joasă a țărânii. Spini azvârl de pe țărm în lac, cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mai știam pe ce mă puteam bizui și pe ce nu. Umilințele trăite la Inchiziție mă lăsaseră cu sufletul gol încrederea în mine, de care am fost totdeauna mândru, până la trufie, se ruinase, amenințând să mă lase ca un stâlp putred în marginea drumului. Atunci, ca să nu mă prăbușesc, am hotărât să-mi ascult inima, nu creierul. Așa, îmi puteam îngădui să simt, fără să trebuiască să și înțeleg. Căci de înțeles nu mai puteam înțelege. Făcusem prea multe descoperiri urâte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din Pisa. M-am suit în vârf și am dat drumul mai multor obiecte de dimensiuni diferite. Vroiam să le arăt cum e cu viteza de cădere. Pe atunci, eram gata să mă înfrunt cu oricine. Acum sunt bătrân și putred de amintiri... ― Dar tu iubeai ceea ce începe, Galilei. ― Și acum cred că într-un început e multă frumusețe. Dar am ajuns să nu mă mai consider scopul timpului. Știu foarte bine că aceste râuri vor curge la fel, sau poate
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Da, Galilei, ai dreptate, dar de unde știi?" "Te-am mai visat, am zis. Te cunosc." S-a uitat lung la mine. Atunci, cunoști cum se termină toate astea?" "Cum?" Nu mi-a răspuns. A zâmbit numai, arătîndu-și dinții galbeni și putrezi. Dar dacă visez și acum?", am întrebat eu. Lumânările erau ajunse la capăt. Cădeau ultimele picături de seu. Pe peretele cabanei, am văzut, deodată, lucind niște umbre ciudate. În curte ardea un rug uriaș pe care vântul, amestecat cu ploaie
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
absidă, întreruptă după câțiva pași de perdelele iconostasului, ce despart spațiul comun de cel rezervat pentru sancta sanctorum, se află intrarea în criptă. Un mod de a trata morții care nu-mi plăcea, menit să așeze bisericile pe un pântece putred. Cândva se credea că stârvurile ar contamina Casa, loc al învierii, și erau puse în ea doar după sanctificare. Acum nu se mai respecta datina, ba chiar erau aduși morți cu păcate. Criptele din cimitire erau o noutate pe placul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lucrurile reginei, căci sub văl totul era tăinuit de acel soi de mușchi. Până și rochia, pe care mi-o aminteam ca fiind de purpură și aur. Șobolanii se înfruptaseră fără milă. Lui Rotari, a cărui față avea culoarea lemnului putred, îi lipseau ochii din orbite, nasul și buzele. Părea să rânjească cu dinți de lup. Gaila avea un picior mâncat până la os. N-am să mai stărui. Chiar și astăzi inima mi se tulbură și se înfricoșează la amintirea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nimeni dispus să garanteze pentru mine, am fost dus la Maschere, închisoarea cu chipuri grotești sculptate în piatră, care păreau să te batjocorească. Patru zile am stat în cavernele acelea săpate-n stânca de deasupra râului Natisone, dormind pe paiele putrede prin care mișunau păduchi și pureci, printre excremente, fără să mă spăl. Împărțeam menajeria cu un om care zgâria încontinuu gratiile cuștii, bolborosind cuvinte de neînțeles. În starea asta m-a găsit tatăl meu când a venit să-mi aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
noastră. Noi înaintam câte doi, în față Ariald și Gundo, după care eu și Rotari, și la urmă soldații, doi fii nelegitimi de longobarzi și femei romane libere. Pe ultimele opt mile a trebuit să încetinim pasul cailor din pricina lemnului putred al podurilor și a gropilor săpate de pâraie ce străbăteau drumul. Nu-mi aminteam să fi trecut vreodată prin acele locuri și nu-mi dădeam seama nici cât mai era până în oraș, dar la un moment dat am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am strigat: - Uită-te ce-i afară, slujitor al lui Hristos, și o să fii numit de toată lumea Iuda! O lovitură de spadă primită-n cap m-a făcut să leșin. M-am trezit într-o celulă, întins pe niște paie putrede. Capul îmi ardea în flăcări și îmi clănțăneau dinții de febră. Îmi venea să vomit, și abia dacă mai respiram. Pe un ochi de geam, aflat sus de tot și prevăzut cu o gratie ruginită, se vedea lumina lunii. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de aur și argint. - Iată de ce nu voiau să deschidă, a spus unul dintre tovarășii mei. - Nu cred, i-am răspuns. Uită-te acolo în fund, se vede o altă ușă. Și aceasta era închisă de partea cealaltă, dar, fiind putredă, au fost de-ajuns câteva îmbrâncituri ca să fie doborâtă. Am coborât din nou o scară, și iată-ne într-o altă sală în care ardea doar o singură torță. Pe neașteptate, am fost atacați de cinci soldați bizantini furișați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi Încercat să citească pe el noțiuni pe care nu avusese timp să le Învețe. Zero stătea la fereastră privind statuia Înfricoșătoarei Minerva, cea purtătoare de scut, care se oglindea În lacul Universității, reflectându-se Într-o oglindă de apă putredă. Urmărea haotica perindare a promovaților și a respinșilor, relaxat, ca și cum ar fi privit spectacolul planetei Marte. Dreptul penal era cel de-al zecelea examen al său, În trei ani: avea o medie acceptabilă, deși nu era una lăudabilă. Dar depășise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poarta școlii, Își luase fiul și dispăruse. Poate că părăsise Italia. Mama publicase fotografiile lor În ziare, le lipise În toate stațiile, În aeroporturi, În autobuze. Dar nu mai reușise să-i găsească. Apoi văzu mașina. Un Fiat Tipo, verde putred, parcată În zona interzisă din fața Bisericii San Salvatore in Lauro. Două gheare galbene Încătușau roțile din spate. Era mașina lui Antonio. Emma privi prin geamurile din spate ale mașinii. Încă mai era acolo canistra cu benzină așezată În spatele scaunului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oaselor și privi în jur. Văzu numai copaci bătrâni și, pe alocuri, fâșii de lumină fadă care reușeau să străpungă întunericul pădurii. După câțiva pași a zărit o cabană părăsită. Fragmente din ferestre se vedeau în jurul casei. Ușa din lemn putred se închidea și deschidea în bătaia vântului. Nedumerit a pornit spre cabană. Chiar înainte de a intra a simțit o răsuflare rece și lungă în ceafă. Inima îi bătea din ce în ce mai tare și nu se putea mișca. Auzea pași în spatele său, care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochii exorbitați de dorință. Se trezea noaptea, străbătea Parisul pe jos, se oprea pe terasele cafenelelor, pândea În fața discotecilor. Nu știa să danseze. Îl tortura o erecție permanentă. Avea senzația că Între picioare are o bucată de carne asudată și putredă, devorată de viermi. De mai multe ori, Încercă să agațe fete pe stradă; se alese doar cu umilințe. Noaptea, se privea În oglindă. Părul lipit de craniu din cauza sudorii Începea să se rărească; pe sub cămașă i se vedeau cutele burții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urmă, o sărutase pentru ultima oară. Cu toate astea, de la prima privire, fu surprins de ceea ce descoperea În groapa deschisă. Bunica fusese Îngropată Într-un sicriu; dar În țărâna proaspăt răscolită nu se vedeau decât bucăți de lemn, o scândură putredă și niște chestii albe mai puțin distincte. Când Își dădu seama ce avea În fața ochilor Își Întoarse brusc capul, silindu-se să privească În direcția opusă; era prea târziu. Văzuse craniul murdar de pământ, cu orbitele goale, de care atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
norocul” nu-i poate surâde pentru mult timp păgubosului Dănilă și, constatării sale sarcastice: “Tot mănăstiri să croiești, dacă vrei să te bage dracii în samă, să-ți vie cu banii de-a gata la picioare și să te facă putred de bogat”, i se contrapune o nouă provocare născută din predestinarea da a fi “cel dăruit de Dumnezeu”. El nu putea fi abandonat în “lucrarea diabolică a pierderii sufletului” și este supus unor noi încercări ale vieții. Înaintea începerii traseului
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
pentru a‑i susține deprinderile de lux. Slavă Domnului, acum se putea dispensa de micile negoțuri cu argintărie Jensen și porțelanuri Spode sau Quimper pe care le practicase printre colegii lui de catedră. Toate acestea țineau de trecut. Acum era putred de bogat. Ideile sale deveniseră publice. Scrisese o carte - dificilă, dar populară - o carte inspirată, inteligentă, militantă, care se vânduse extraordinar și se vindea Încă În ambele emisfere și de ambele părți ale ecuatorului. O scrisese cu repeziciune, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă Împingea să caut latura comică a fiecărei chestiuni. Aveam impresia că pământul e mai spongios aici. Nu era la fel de compact ca la noi, În nord. Bănuiesc că nu‑i greu să Îngropi pe cineva În solul ăsta de corali putrezi. Nu aveam de gând să discut asemenea subiect nebunesc cu Rosamund. Rosamund care‑și făcea reproșuri că mă ademenise În această Încântătoare vacanță - Încă nu știam că mă puteam Încrede În ea că o să facă exact ce trebuie. Aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu vă cunosc, domnule! ARTUR: Eu nici nu vă cunosc, domnule... Caramba d-aici... Bâzzz! GARDIANUL (Descoperă viclenia persuasivă a lui GRUBI.): Taci, taci, Grubi, că te omor! (Îl trântește într-un colț al camerei; peste CĂLĂU se răstoarnă rafturi putrede cu cărți și obiecte incerte.) Taci! (CĂLĂUL încearcă să se ridice de sub lucruri.) Stai acolo! CĂLĂUL (Rămâne sub morman.): Ești un prost... (Icnind.) Acum era gata... Plecam și noi acasă... ARTUR (Naiv, amuzat, aerian; către GARDIAN.): Hi-hi! Ce urât te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]