2,406 matches
-
l trimite -n război, în Coreea; Ai luat o damigeană mare cu țuică să o ducem negustorului clandestin la oraș; eu nu‐ ți puteam fi de nici un folos eram plăpând ca puii de la Avicola; Ne‐ am furișat spre gară prin râpă să nu ne vadă cerberii primăriei alcoolul era monopol de stat; După ce cărarea ne‐a scos din hăul prăpastiei, ai leșinat Am început să țip dar nu era nimeni prin jur durerile te tăvăleau prin noroi mușcai iarba complice; După
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Qui jote și încă, alături de rezidenți ai Olimpului. și, ajunși aici, să notăm, apăsat, tentația livrescă a poetului‐ cărturar. Mai rămâne să zic că, pentru mine, Mihai Munteanu e acela care vede, lămurit, cum „Se‐ ntoarce‐n veșnicie clipa/ și râpa‐ n bulgării din deal. și e îndestul. Dumitru Ignat membru al Uniunii Scriitorilor din România CĂ DA, CĂ NU Că nu se face regulamentar manevra, că nu se bifurcă sentimentele, că nu poți fi în doua locuri deodată, că nici
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fi fost zdrobite trupul și sufletul. Rămaseră amândoi tăcuți, privind, fără o vorbă, trupul lui Hanbei. În cameră era întuneric ca într-o peșteră, dar nu fu aprinsă nici o lampă. Așternutul alb de sub mort arăta ca zăpada din fundul unei râpi. — Kanbei, spuse Hideyoshi, în sfârșit, sunând de parcă durerea i-ar fi șiroit din tot trupul, e jalnic. Mă așteptasem să fie greu, dar... Kanegasaki nu putu spune multe ca răspuns. Părea să fie, și el, amețit. — Of, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jur, îmbrăcați în armuri scânteietoare - și lungile șiruri de oameni împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau, neliniștiți, în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpei de lângă drum, unul dintre militari descoperi, în sfârșit, un pârâiaș între pietre. Unul după altul, soldații se îmbulziră să-și umple gamelele cu apă limpede. Asta ne va ajunge până la Tenjin. Poate vom mânca la Yamazaki. Nu, noaptea e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
malul lacului, spre nordul provinciei Omi. El, unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și râpe. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece cât să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că zăreau inamicul. Și totuși, nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noapte când norii sunt coborâți ar fi altceva, dar e ciudat să vezi cerul colorat așa când noaptea e senină. Aici sunt prea mulți copaci care ne blochează vederea, dar ar trebui să putem vedea dacă ne cățărăm până pe marginea râpii de-acolo. — Stai! E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l oprească, dar omul escaladă peretele de piatră, agățându-se de vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu! E îngrozitor! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care se aflau. Flăcările se întindeau din loc în loc, cât vedeai cu ochii - un torent continuu de foc, cu cercuri luminoase. — Ce-i asta? Buimăciți un moment, își veniră, dintr-o dată, în fire. — Să mergem! Repede! Santinelele coborâră pe fața râpii ca și cum și-ar fi pierdut echilibrul și o luară la fugă să anunțe tabăra principală. Legănat de anticipările glorioase pentru a doua zi, Genba se culcase devreme. Soldații săi dormeau deja și ei. Era aproape Ora Mistrețului, când Genba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foarte multe locuri periculoase. Atacul începu odată cu pornirea companiilor una după alta, dar nu puteau avansa atât de repede pe cât ar fi dorit. Pe drum, oamenii descălecau și-și duceau caii de căpăstru, prin bălți sau de-a lungul unor râpi unde nu era nici un fel de drum. După miezul nopții, luna se înălță în mijlocul cerului, ajutând soldații lui Sakuma să se orienteze pe calea retragerii. Lumina ei, însă, era o binecuvântare și pentru oamenii lui Hideyoshi, care-i urmăreau. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Garda Roșie din poziția lor înălțată de la Tanojiri, spre miazăzi. — Atacați acel Corp Roșu ostentativ care se dă atâta în spectacol! ordonă Yukisuke. Cu aceste cuvinte, frații trimiseră o unitate de două-trei sute de oameni, dintr-o latură a unei râpe, și un corp de atac cu o mie de oameni din linia întâi, deschizând, mai întâi, focul cu puștile. În același timp, din colinele de la poale erupseră detunături puternice, fumul alb începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
12. Și dracii L-au rugat, și au zis: "Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei." 13. Isus le-a dat voie, și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, și s-au înecat în mare. 14. Porcarii au fugit, și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întîmplat. 15. Au venit la Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
sumă. Adică 80 de lei. Să vezi acum și un mitropolit care, la 15 septembrie 1712 (7221), face o danie cu “un loc de casă... a sfintei Mitropolii... ce iaste... pre Ulița Feredeilor,... alăturea cu gardul ai Pevețoaie, și pe lângă Râpa cea Mare (Râpa Galbenă n.n)”. Dania o face lui Dumitrașco cămăraș de izvoade. Motivul? Acest loc “mâncându-l râpa și nefăcându nici un folos sfintei Mitropolii”... că... dacă aducea foloase Mitropoliei sfinția sa nu făcea dania nici cum! Iaca și un
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de lei. Să vezi acum și un mitropolit care, la 15 septembrie 1712 (7221), face o danie cu “un loc de casă... a sfintei Mitropolii... ce iaste... pre Ulița Feredeilor,... alăturea cu gardul ai Pevețoaie, și pe lângă Râpa cea Mare (Râpa Galbenă n.n)”. Dania o face lui Dumitrașco cămăraș de izvoade. Motivul? Acest loc “mâncându-l râpa și nefăcându nici un folos sfintei Mitropolii”... că... dacă aducea foloase Mitropoliei sfinția sa nu făcea dania nici cum! Iaca și un feredeuș (băieș n.
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu “un loc de casă... a sfintei Mitropolii... ce iaste... pre Ulița Feredeilor,... alăturea cu gardul ai Pevețoaie, și pe lângă Râpa cea Mare (Râpa Galbenă n.n)”. Dania o face lui Dumitrașco cămăraș de izvoade. Motivul? Acest loc “mâncându-l râpa și nefăcându nici un folos sfintei Mitropolii”... că... dacă aducea foloase Mitropoliei sfinția sa nu făcea dania nici cum! Iaca și un feredeuș (băieș n.n), Zamfir, care la 18 nov. 1786 vinde o casă “giupânului Gheorghie Brânză tălpălar,...în Mahalaua Feredeilor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
înte locul Despei giupîneasăi lui Enachie și între locul Bacăi și a lui Buzne... l-am vîndut mării sale domnului nostru Io Duca voievod”. Sper să nu te superi dacă te întreb a cui e casa cea de acolo de pe „Rîpă, în capul łigănimei”? Nu-i nici o supărare, părinte, pentru că, din fericire, știu că este a lui Necula și a soției sale Tudosca, cumpărată la 26 septembrie 1671 (7180) de la Agahia cea Grasă. Te-am întrebat pentru a pricepe mai bine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nervos, dar stau încolonați, la cheremul unui consiliu de administrație format dintr-o gașcă de dulăi hulpavi, al căror singur imperativ e cum să câștige cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu și fac probleme de conștiință, ci imediat pun ochii pe altă companie, care încă mai răsuflă. Iar în timpul acesta, dom’ Pișculeț fostul mare țărănist de la scara vecină, înjură pe toate drumurile comuniștii și pe Iliescu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu fundul gol în fața preacuratei. Iar eu rămân fără cafea. S-a speriat de demascări, putoarea? Mde, hoția are și ea riscurile și rânduiala ei, cere respect, seriozitate. Să mai crezi în cuvânt, în cinstea manglitorilor. Se duce lumea de râpă, asta e... Unde-o fi, lipitoarea?“ Profesorul nu-și lăsă din mână publicul. Cum vedea că a slăbit atenția, gata, un șut proaspăt de scârnăvii, pentru înviorare. S-o târnosești așa, pe biata Vasilica! Nici tov Gică Teodosiu nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
succes, cea mai solid așezată pe picioare, în cel mai mic pericol de a fi copleșită de dificultăți, și totuși iat-o, stând vizavi de mine la masă cu lacrimi în ochi, spunându-mi că mariajul ei se duce de râpă. — Nu-nțeleg, am zis. Ultima dată când ne-am văzut, totul mergea bine. Terrence era grozav. Ție îți mergea grozav. Tocmai sărbătoreați doi ani de căsătorie și mi-ai spus că au fost cei mai fericiți ani din viața ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am vrut să aflu ce face. Să nu crezi că mi-a plăcut, Tommy. M-am gândit și m-am tot gândit, dar tu erai singurul om pe care puteam conta. Nu mai putea rămâne aici. Totul se duce de râpă. E de rău. Am încercat să ies din joc, dar e prea greu, nu sunt niciodată singură... Scrie-mi o scrisoare, bine? N-am telefon, dar mă găsești pe Hawthorn Street 87 în... Fir-ar al dracului, tre’ să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dintr-un gard în altul. Înjurând înăbușit, traversez peste lemnele umezite alunecoase, pentru a-mi continua drumul. În răscrucea cu șoseaua, cineva mă fluieră îndemânatic din spate: Mergeți în oraș, domnu’? Una dintre fetele mici ale lui Țârțâc iese din râpă fugind mărunt, desculță și îmbrăcată numai într-o cămașă jilavă. Da, mă duc să-mi iau țigări. Păi de ce n-ați spus (zâmbește șui), că acuma a plecat sor’-mea, tot după țigări s-a dus, pentru nea Țârțâc... Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu știi ce-a zis poliția că eram două? - Nu-mi mai amintesc, în fine... - În fine, sor-mea, când am ajuns la lac, a luat și bagajul meu, l-a pus în spate cu-al ei, a coborât în râpă și-a intrat în lac, așa îmbrăcată și cu doi saci legați de ea. S-a dus, n-am mai văzut-o. - Nea Țârțâc știe? întreb după o pauză bună, în care am coborât la marginea patului și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
înainte. — Și asta? Asta e dacă facem alpinism. Și asta - arăt către un pătrat gol - e când o să am nevoie de sandale lila. Dacă nu le am, hainele astea nu mai merg, și nici astealalte... și totul se duce de râpă. Pot să nici nu mă mai duc. Suze tace o clipă, uitându‑se pe planul meu, în timp ce eu îmi mușc buza de nerăbdare și îmi țin degetele încrucișate la spate. Știu că situația vi se poate părea cam neobișnuită. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui Manu Traian. Vreți să Îmi enumerați concluziile investigației și elementele pe care vă bazați? Trebuie să redactez raportul pentru tovarășul colonel... — Ce să e-nu-meri, javră? Să enumeri munca mea, da? Doi cu sapa, cinci cu mapa! Se duce de râpă instituția asta dacă eu, decorat de cinci ori, de la Teohari Georgescu la Tovarășul, În persoană, am ajuns să raportez la un spălat pe creieri ca tine! De ce nu te-ai dus tu pe teren, jigodie?! Ca atunci când a aterizat obiectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
găinile, pe mine, biet pui, mă ia-n gheare... Zic și eu. De fapt, Îmi pune-n cap o cuvertură cărămizie, mă apucă de colțuri și mă duce, ca pe-un cal, de căpăstru, Încolo, În altă parte. Într-o râpă. Ai zice că s-a mutat Mana În râpă - fără bărbați, numai femei și copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Zic și eu. De fapt, Îmi pune-n cap o cuvertură cărămizie, mă apucă de colțuri și mă duce, ca pe-un cal, de căpăstru, Încolo, În altă parte. Într-o râpă. Ai zice că s-a mutat Mana În râpă - fără bărbați, numai femei și copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat-o! Acum pădurea cu tot cu râpă și cu noi miroase a Duda. După ce mi-a adus, de prin vecini, o strachină cu găină fiartă, mama a zis să nu mă mișc de-acolo, că ea se duce să mai caute de mâncare, pentru băiat. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]