1,102 matches
-
o accept] că pe o posibilitate logic] c] Dumnezeu ar putea porunci cruzimea, Adams evit] s] concluzioneze c] aceast] cruzime în sine ar fi, din acest motiv, bun] sau permis]. Dac] Dumnezeu ar porunci cruzimea, atunci nu ar fi adev]rât c] El ne iubește; dar f]r] presupunerea c] Dumnezeu ne iubește, explic] Adams, conceptele noastre morale (sau cel puțin ale Lui) pur și simplu „s-ar sf]râma”, nepermițând concluzia c] în asemenea împrejur]ri (că și acelea în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care le g]sim inacceptabile din punct de vedere moral, cum ar fi cruzimea (Adams), de neînțeles este și ideea c] ceea ce este bine depinde de voia lui Dumnezeu doar datorit] puterii Sale de a determina ceea ce este eventual adev]rât (Swinburne). (Că în orice discuție filosofic] exist], bineînțeles, alte curente pe care nu le-am dezb]țuț aici, si pentru toate obiecțiile și r]spunsurile exist] alte obiecții și r]spunsuri care r]mân pe moment neprecizate. Pentru o discuție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Indiferent de sinceritatea și pasiunea cu care ei afirm] și susțin corectele lor percepte morale, cum ar fi faptul potrivit c]ruia crimă este un lucru r]u, nonteiștii ar putea fi considerați incapabili de a posedă cunoaștere moral] adev]rât]; concepțiile lor morale corecte ar putea fi v]zute doar sub forma unor concepții adev]rate. Problema este aici justificarea. Concepțiile lor morale nu ar avea destul] cunoaștere moral] pentru a fi justificate, si aceasta din cauza lipsei de cunoaștere necesare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interpreta ideea potrivit c]reia perspectivele r]spl]ții și ale pedepsei divine sunt singurele motive pentru un comportament moral ar fi cel al modelului empiric al psihologiei umane. Astfel construit], ideea ar fi aceea c] oamenii, trist, dar adev]rât, nu se vor abține de la a face r]u și nu vor face bine, decat dac] se tem de mânia lui Dumnezeu și îi caut] r]splata. Dar atunci, afirmația ar fi fals]. În ciuda num]rului de oameni pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de la a face r]u și nu vor face bine, decat dac] se tem de mânia lui Dumnezeu și îi caut] r]splata. Dar atunci, afirmația ar fi fals]. În ciuda num]rului de oameni pentru care acest lucru este adev]rât - oameni care se comport] moral gândindu-se doar la r]splata și pedeapsă divine -exist] probabil tot atâția, dac] nu mai mulți, care se comport] moral f]r] a se gândi la r]splata sau pedeapsă divin]. Am putea contraargumenta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
determinismului vezi Honderich, 1988.) M] voi concentra în acest eseu asupra implicațiilor etice, presupuse a fi de temut, ale adev]rului determinismului. La început totuși trebuie s] las deoparte unul dintre argumentele care susțin c] determinismul nu poate fi adev]rât. În succinta caracterizare a determinismului realizat] anterior am menționat ideea unui cunosc]tor perfect. Aceasta ar putea sugera c] doctrina determinismului este una epistemologic] (o doctrin] despre ceea ce poate fi cunoscut), măi degrab] decât una metafizic], așa cum sugerasem inițial. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedere logic, printre elementele care compun starea universului în orice moment sau st]rile în momente diferite se vor num]ra și gândurile omenești, decizii, acțiuni și altele asemenea lor. Ceea ce cred mulți oameni este c], dac] determinismul este adev]rât, aceasta ameninț] tocmai asemenea activit]ți umane. În particular, pentru mulți pare c] dac] deciziile și acțiunile noastre ar fi determinate ele nu ar mai avea nici un efect practic asupra lumii și ar reprezenta simple epifenomene. Ba mai r]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lumii și ar reprezenta simple epifenomene. Ba mai r]u, lipsa libert]ții noastre ar semnala faptul c] nu putem influența în nici un fel caracterul moral al lumii în care tr]im. Motivul este c], dac] determinismul ar fi adev]rât, ființele umane nu ar deține mai mult control asupra a ceea ce li întâmpl] decât un somon care se întoarce la locurile unde își depune icrele sau decât o roat] zimțat] într-o mașin]rie. Totuși, deși mulți g]sesc aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este suficient] pentru a demonstra c] un asemenea comportament nu este pur si simplu un tropism asemenea „rotirii” unei flori a soarelui dup] soare. S] presupunem c] acesta ar fi un fapt stabilit. Nu ar fi cu toate acestea adev]rât c], dac] determinismul are valoare de adev]r, atunci intențiile noastre sunt determinate și, dac] așa stau lucrurile, nu ar rezulta c] purtarea noastr] se afl] dincolo de controlul nostru? Că agenți care acționeaz] în mod intențional, noi am fi diferiți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
efecte dintr-o asemenea concluzie. De exemplu, se crede foarte mult, dac] nu chiar în mod unanim (vezi Frankfurt, 1969) c] a fi capabil s] acționezi altfel este necesar pentru existența responsabilit]ții morale. Dar dac] determinismul ar fi adev]rât, se pare c] nimeni nu ar putea face altfel și, astfel, nimeni nu ar fi responsabil pentru vreo decizie sau acțiune. Dac] responsabilitatea moral] (nu doar responsabilitatea cauzal]) constituie o condiție pentru vin], învinuire, pedeaps] și cele asemenea, si, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se bazeaz] pe ideea c] r]uf]c]torii sunt responsabili pentru relele lor, idee care poate fi respins], firește, dac] se demonstreaz] c] exist] justific]ri adecvate). Unii merg pan] la a afirma c], dac] determinismul ar fi adev]rât și noi, prin urmare, nu suntem agenți liberi, morală ins]și nu mai are important]. Se consider] c] nihilismul moral, doctrina potrivit c]reia nimic din ceea ce este moral nu conteaz], deriv] din lipsă noastr] de libertate deoarece incapacitatea noastr
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
face altcineva. 4) Din moment ce, pentru că agenții s] se comporte în mod liber - adic], s] poat] decide sau acționa și altfel decât o fac -, sunt necesare, printre altele, decizii și acțiuni responsabile din punct de vedere moral, dac] determinismul este adev]rât, nimeni nu decide sau acționa vreodat] într-un mod responsabil moral. 5) Dac] nimeni nu acționeaz] vreodat] liber sau într-un mod responsabil din punct de vedere moral, numeroase practici morale (și legale) își pierd justificarea și, în felul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Incompatibiliștii care sunt convinși c] suntem liberi și c], prin urmare, determinismul este fals, sunt cunoscuți că „libertarieni” (a nu fi confundați cu libertarienii politici, care urm]resc s] maximalizeze rolul statului). Ei accept] c], dac] determinismul ar fi adev]rât - pasul 1 din argumentația de mai sus - pașii ulteriori ar urma într-adev]r. Dar, susțin ei, determinismul este fals pentru c], cel puțin în anumite situații, putem acționa liber. Cele mai comune versiuni ale libert arianismului sunt cele contracauzale (Campbell
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ipotetice” ale cerinței de a fi responsabili moral - vezi pasul 4 în raționamentul schițat mai devreme - au fost aprig criticate. Dintre aceste critici, una pe care mulți o consider] conving]toare sun] în felul urm]tor: dac] determinismul este adev]rât, legile naturii, considerate în conjuncție cu o descriere a condițiilor universului în orice moment dinaintea nașterii mele, determin] orice afirmație adev]rât] despre comportamentul meu. Dar în mod sigur aș fi putut s] m] abțin de la a m] comportă în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
critici, una pe care mulți o consider] conving]toare sun] în felul urm]tor: dac] determinismul este adev]rât, legile naturii, considerate în conjuncție cu o descriere a condițiilor universului în orice moment dinaintea nașterii mele, determin] orice afirmație adev]rât] despre comportamentul meu. Dar în mod sigur aș fi putut s] m] abțin de la a m] comportă în aceste moduri numai dac] aș fi putut falsifică legile naturii sau modifică st]rile universului care erau adev]rate înaintea nașterii mele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
astfel dac] situațiile din trecut ar fi fost altele decât au fost de fapt dac] mi-aș fi exercitat aceast] capacitate. Dac], cu anumite prilejuri, m-aș fi purtat diferit atunci, pornind de la ipoteza potrivit c]reia determinismul este adev]rât, trecutul ar fi fost diferit. O a doua strategie compatibilist] a fost aceea de a l]să deoparte analizele ipotetice ale unor afirmații de tipul „ea ar fi putut face altfel”, în favoarea consider]rii propozițiilor care atribuie puterile de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi adev]rate, în absența acelor tipuri de factori care ar împiedica exercitarea unor astfel de puteri (Goldman, 1970; Dennett, 1984). Astfel, de exemplu, dac] se spune c] pot s] îmi tund gazonul, acest lucru va fi considerat că adev]rât cu excepția cazului în care poate fi demonstrat c] în prezent exist] vreun factor restrictiv (cum ar fi faptul c] sunt în com], c] sunt sub influența unei comenzi posthipnotice de a nu tunde gazonul, c] acesta este acoperit cu z
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pretind determiniștii radicali. Deterministul radical într-adev]r insist] s] judec]m semnificația acestor reacții din punct de vedere obiectiv sau impersonal, o acțiune imposibil de duș la îndeplinire în interacțiunile noastre interpersonale cu altii. Așadar, indiferent dac] determinismul este adev]rât sau nu, viziunea asupra propriei persoane nu este negociabil]. Așadar, adev]rul determinismului susține în mod inutil libertatea, responsabilitatea moral], obligația moral], laudă, învinuirea și predeapsa. Deși, prin urmare, contribuția lui Strawson ar putea fi înțeleas] că o strategie de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prim ordin (a lua un anumit drog sau a se abține de la a-l lua) face ceea ce vrea s] fac], indiferent în virtutea c]reia dintre aceste dorințe acționeaz] în final, ins], dac] ia drogul, el poate s] spun] cu adev]rât c] nu face acest lucru în urmă voinței sale libere, din moment ce se identific] cu dorința de a se abține. În contrast, unei narcomane c]reia nu ii pas] de propria voinț] și, în felul acesta, nu are volițiuni de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mulțumi s] l]s]m la o parte reacțiile noastre chiar dac], așa cum susțin incompatibiliștii, asemenea atitudini ar fi nejustificabile obiectiv într-o lume determinist]. S] presupunem c] Strawson are dreptate. S] presupunem, de asemenea, si c] determinismul este adev]rât (și recunoscut că adev]rât). Determiniștii radicali au dorit s] susțin] c], dat fiind adev]rul determinismului, reacțiile pot avea, în cel mai bun caz, un rol de instrument, si anume unul de control social (Edwards, 1961). Delictul nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la o parte reacțiile noastre chiar dac], așa cum susțin incompatibiliștii, asemenea atitudini ar fi nejustificabile obiectiv într-o lume determinist]. S] presupunem c] Strawson are dreptate. S] presupunem, de asemenea, si c] determinismul este adev]rât (și recunoscut că adev]rât). Determiniștii radicali au dorit s] susțin] c], dat fiind adev]rul determinismului, reacțiile pot avea, în cel mai bun caz, un rol de instrument, si anume unul de control social (Edwards, 1961). Delictul nu va fi un comportament imoral (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obținute prin separarea carcasei întregi după un plan de simetrie trecând prin fiecare vertebra cervicala, dorsala, lombara și sacrala, prin lungul sternului și prin simfiza ischiopubiana Aceste carcase sau semicarcase pot fi prezentate cu sau fără cap, cu sau fără rât, picioare, osânza, rinichi coadă sau diafragmă. Semicarcasele pot fi prezentate cu sau fără măduva spinării, creier și limba Carcasele și Semicarcasele de scroafe pot fi prezentate cu sau fără mamele; ... b) "jambon", în sensul codurilor tarifare 0203.12.11, 0203
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]
-
de restul semicarcasei astfel încât conține, cel mult, ultima vertebra lombara; c) "partea anterioară", în sensul codurilor tarifare 0203.19.11, 0203.29.11, 0210.19.30 și 0210.19.60, partea anterioară (craniala) a semicarcasei fără cap cu sau fără rât, care conține oasele, cu sau fără picior, partea de sub genunchi, sorici sau grăsime. ... Partea anterioară este separată de restul semicarcasei astfel încât include cel mult a cincea vertebra dorsala. Partea superioară (dorsala) a părții anterioare (șira spinării), chiar cu omoplatul și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]
-
sau fără creier, fălci sau limba, inclusiv bucăți din acestea. Capul este separat de restul semicarcasei astfel: - printr-o tăietura dreapta paralelă cu craniul; sau - printr-o tăietura paralelă cu craniul până la nivelul ochilor și apoi înclinată spre frunte, astfel râtul rămânând atașat la semicarcasa. Sunt considerate "bucăți de cap", între altele, fălcile, râtul, urechile și carnea aderenta pe cap, în mod deosebit carnea din spatele craniului și părți ale gâtului, denumite "părțile din josul fălcilor". Totuși, carnea fără os de pe șira
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]
-
de restul semicarcasei astfel: - printr-o tăietura dreapta paralelă cu craniul; sau - printr-o tăietura paralelă cu craniul până la nivelul ochilor și apoi înclinată spre frunte, astfel râtul rămânând atașat la semicarcasa. Sunt considerate "bucăți de cap", între altele, fălcile, râtul, urechile și carnea aderenta pe cap, în mod deosebit carnea din spatele craniului și părți ale gâtului, denumite "părțile din josul fălcilor". Totuși, carnea fără os de pe șira spinării sau de pe părțile anterioare (inclusiv de pe gât și părți de umăr) sunt
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]