2,262 matches
-
câmpie de sud. Nici n-aveau termen de comparație, și chiar dacă ar fi avut nu le-ar fi stat mintea la așa ceva. Le era indiferentă ca și calului, căruia Lung îi atârnase un sac cu iarbă după grumaz și mesteca răbdător în așteptarea stăpânului, în spatele gării, unde drumul se termina în fața celor două trepte ale scării de piatră ce ținea cât toată lungimea clădirii. Lung gândea la ziua aceea când venisem pentru prima dată în așezările din partea locului la fel de luminoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe care le socotea încă tinere. Se ocupase toată viața numai de gospodărie, dar fiind soția unui funcționar al primăriei, găsise cu cale să se instruiască pentru a face față oricărei eventualități de ordin oficial ce, cu toată așteptarea ei răbdătoare, nu se ivise, din care cauză se mira cum de nu fuseseră invitați, soțul și ea, măcar o dată la o recepție, dar cu timpul își explicase asta prin faptul - lămurit de el - că era printre puținii funcționari ai primăriei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Rex mi-a sărit prietenos în față, cu labele aproape de umeri; i-am mângâiat capul, urechile ciulite, și-n lumina becului din fața celor trei trepte de la intrare, îi privii ochii mari, prin care se exprima întregul lui suflet de animal răbdător și credincios. 6. Da, e cam târziu, Rex. M-am uitat la Steaua Polară. Nu mă aude. E bucuros că i se îngăduie intrarea în hol, în camera de bibliotecă, dă vioi din coadă, se plimbă agitat printre cele două fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din adâncul asociativ al unei vechi memorii, poate tocmai... din copilărie” - zâmbii, el crezu că de simpatie), apoi mă îmbrățișă, vădit emoționat: - „La mai mare, domnule judecător!” vorbi, însă cu gândul, secret, la propria lui avansare pe care o aștepta, răbdător, de aproape douăzeci de ani „toate vin și trec peste mine, își spunea cu o ușoară melancolie, de parcă aș fi portar”; era liniștit, totuși, că soția nu „reacționa” în nici un fel la această nedreptate. Acum era vesel, contagios de vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
i se păreau omenești, înțelegători; se sprijini cu mâinile și fruntea de grumazul unuia din ei și rămase așa câteva minute, în dunga de lumină a soarelui ce pătrundea prin ferestruica pătrată de deasupra. - „Ce știți voi?” - vorbi mângâind fruntea răbdătoare a calului, ce știți voi ce înseamnă să fii om!” Apoi plecă împăcat cu el. Când ajunse acasă, în curte, se mai uită o dată, ultima dată, spre câmp, în răsărit, unde cernoziomul întinsei câmpii aștepta, peste câteva săptămâni, arăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
auzeau lovind în burlanul de lângă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită de tuci ce răspândea o căldură dulce uneori copleșitoare, tot aici așteptau răbdători și stenici venirea și plecarea iernii ale cărei zile le numărau după scăderea și apoi, încrezători, după creșterea, minut cu minut, a luminii până la echinocțiul de primăvară. Asta acum de când domnul Pavel era pensionar, dar numai când timpul era mohorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Până acum mă ținusem departe de băutură pentru că mi-era teamă că s-ar putea să-mi placă prea mult. Se pare că avusesem motive. În timp ce ștergeam drojdia de șampanie de pe bărbie, mi-am dat seama că un chelner stătea răbdător lângă mine, așteptând să-mi întindă meniul. Oh, Doamne, îmi cer scuze, mulțumesc, am murmurat, gândindu-mă: Poartă-te normal, poartă-te normal. Jacqui îmi spunea cât de greu e să pui mâna pe un Labradel, erau foarte rari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îmi revin puțin. Mama ta iubitoare, Mama P.S. Mai știi ceva despre Joey și Jacqui? N-aș fi crezut că ar face o pereche frumoasă, dar cei mai diferiți oameni „se îmbârligă“. Capitolul 31tc " Capitolul 31" Eu și Mitch stăteam răbdători la coadă în timp ce studiam fata care lua banii la poartă. Purta un costum de balerină, cizme de motociclist și ochelari ascuțiți în stilul anilor ’50 cu strasuri incrustate pe rame. M-am cutremurat văzându-i ținuta, îmi amintea de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-și bată joc de nesăbuințele lui. Cu toate astea, îmi spuneam necontenit: „Salma, ești soția lui și îi datorezi ascultare; într-o bună zi, când se va sătura, se va întoarce la tine!“ Până atunci, mă resemnasem să-mi plec răbdătoare capul. Dar fratele meu, atât de mândru, atât de semeț, nu putea proceda la fel. Fără îndoială că ar fi dat uitării trecutul dacă am fi sosit doar noi trei. Dar, dacă ar fi primit-o sub acoperișul său pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viața unui credincios, trebuie să fi trăit la Fès, oraș al învățăturii care pare clădit în jurul școlilor, numite medersa, așa cum unele sate sunt construite în jurul unei fântâni sau în jurul mormântului unui sfânt. Când, la capătul câtorva ani buni de memorizare răbdătoare, sfârșești prin a cunoaște pe de rost fiecare surata, fiecare verset din Coran, cânt învățătorul școlii te declară apt pentru Marea Recitare, treci dintr-odată de la copilărie la viața de bărbat, de la anonimat la notorietate. Pentru unii, acesta e momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
umflăturii de pe falca lui deveniră și mai furioase. Fără-ndoială, alunecase când făcea baie și se lovise. Fratele lor cel demn de milă, care le pierduse uleiul de păr, care mereu era rănit sau se rănea singur. La început, fuseseră răbdătoare și pline de compasiune, dar. în definitiv, lucrurile astea aveau și ele o limită și tentativele sale permanente de a le trezi mila devenau foarte obositoare! Oh, acum chiar ne calci pe nervi, îi spuseră, schimbându-și brusc sentimentele. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lăsasem acolo. Televizorul era deschis. Azi după-amiază, trecând prin parc, am văzut doi câini înfipți parcă în aceeași țeapă, unul cu spatele la celălalt Stăpânii lor erau în preajmă și așteptau. Și câinii așteptau: păreau jenați, aveau un aer prostesc, dar erau răbdători Au mai trecut prin așa ceva sau, cel puțin, înaintașii lor au mai făcut-o. E periculos să încerci să-i desparți... La televizor am urmărit un documentar din viața naturii, despre șerpii cu două capete. Șerpii cu două capete sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ani, slăbănog, cu păr lung și rar, cu tricou și pantaloni uzați. Pe fața copilului își pusese amprenta o suferință tăcută, așa cum îți este dat să vezi la anemici, la subdezvoltați, la miopi: își arăta dinții de lapte, expresia pierdută, răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea mai potrivită rugăminte. Tatăl a făcut grăbit corecțiile necesare - nu fără blândețe, nu, în nici un caz. Mâna palidă a copilului era ridicată și, cu vârful degetelor, părea să domolească mâna mai oacheșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ne-am luat la revedere. Urmărit de ochii strălucitori și dezolați ai lui Shadow, am chemat un taxi și m-am urcat în el. Fără nici un incident. Un bar, o băutură, și apoi camera de hotel, acolo unde telefonul aștepta răbdător, sunându-și clopoțelul de salut, răbdător și îndurerat, ca durerea. Ar trebui să-ți spun o grămadă de lucruri despre ologul ăsta care mă tot sună. Ar trebui să-ți spun, dar necazul e că nu pot să fiu... Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de ochii strălucitori și dezolați ai lui Shadow, am chemat un taxi și m-am urcat în el. Fără nici un incident. Un bar, o băutură, și apoi camera de hotel, acolo unde telefonul aștepta răbdător, sunându-și clopoțelul de salut, răbdător și îndurerat, ca durerea. Ar trebui să-ți spun o grămadă de lucruri despre ologul ăsta care mă tot sună. Ar trebui să-ți spun, dar necazul e că nu pot să fiu... Bun, în regulă, poate că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lichid din pântecele meu. Martina mă striga și nu m-am oprit decât să-mi șterg lacrimile, după care am dat buzna pe ușă. Cortina s-a desfăcut în două și vechea poveste și-a reluat desfășurarea. Durerea e foarte răbdătoare, dar sunt momente când până și durerea se plictisește și vrea să-și încerce norocul cu altceva. Până și durerea se șucărește și atunci își dorește cu înfocare schimbarea. Durerea nu-și dorește întotdeauna să stea pe capul tău, durând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oamenilor cu bani, oprindu-mă la fiecare cincisprezece pași atunci când vedeam vreo blondă cu un bronz turbat înrămat de cadrul de sticlă al vitrinei, sau vreo singurică cu coafură năstrușnică și cu o bere sau o cafea în față, așteptând răbdătoare să intre unul ca mine care s-o dea pe limba internațională: Bonjur, mon petite. Let me buy you a drink. Pourqoi non come back to my hotel. Come on, cherie, you know you love it. Probabil că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cine nu le are? Din partea mea am putea trece cu rabla asta și pe la Polul Nord. Încă o dată, durerea mi-as traversat partea superioară de vest. Durerea e felul prin care natura ne atrage atenția că nu e în regulă ceva. Răbdătoare, durerea continuă să ne țină la curent și după ce am primit mesajul. Am fost informat că măseaua e moartă - e complet terminată. măseaua e moartă, dar eu mai trăiesc încă. Acum nu am altă posibilitate decât să ascult. Veți observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
infinit de numere fără nici o sumă. Prima dată, cu atât de mult timp în urmă, încât nici nu-și mai amintea, încercase. Limba lui uscată se împiedica tot timpul de cifrele mari, greoaie. îi fugeau mereu din minte, iar el răbdător, o lua de la capăt. Acum numărătoarea era doar o scuză. Scopul său adevărat era continua reînnoire a prieteniei cu fiecare piatră. Le da binețe ca unor vechi prieteni și se bucura când întâlnea ici vreo piatră ciobită și îndrăgită, dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Bărbații se alăturară doamnelor. Elfrida veni la soțul ei și-i spuse: — Ignatius, tocmai îi povesteam Irinei despre lucrul acela curios petrecut noaptea trecută. Erați treji? L-ați simțit? — Ce anume, draga mea? întrebă Ignatius cu un aer de îngăduință răbdătoare. Păi, acel... acea clipită. Ca și când pentru un moment n-ai mai fi fost acolo. — Ridicol, spuse Gribb. — Nu, zise Vultur-în-Zbor, doamna Gribb are dreptate. A fost ca un hiatus... ca o sincopă a timpului. Uite, uite, uite, rosti Gribb, pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tonului defensiv din vocea mea, când nu aveam nimic de apărat. Am știut asta de la bun început. —Cum? Am oftat. Trebuia să explic totul amănunțit încă o dată. — Am pus lanțul pe instalație și l-am atârnat chiar eu, am spus răbdătoare. Pe balcon era deja un cârlig în formă de opt, de la candelabrul care atârnase acolo, și firește că am testat întâi cârligul. E ca acela de la galeria unei draperii, doar că mai mare. Răsucești lanțul în jurul lui într-un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de a mă hrăni cu fărâmituri și de a nu-i invidia altuia reușita. Mi-a dăruit adevărata putere de a nu fi singur, chiar în grele clipe de însingurare. M-a adunat Biblioteca din risipiri, m-a primit întotdeauna răbdătoare, îngăduitoare, lăsându-mi mereu lumini în cele mai pustiitoare rătăciri ale beznei. M-a adunat mereu din risipiri, redându-mă din cioburi, sprijinindu-mă să mă înalț, să fac iarăși acel dintotdeauna greu, copleșitor, nou pas întru coborâre. Biblioteca, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de-asta și rezistă poporul nostru în atâtea nemiloase încercări. Pentru că-i întărit, iertat și cu calea arătată odată cu botezul. Toate celelalte sunt doar alegere în vâltoarea clipelor. La capătul drumului, coborârea se închide în palma Lui. Prisăcarul așteaptă întotdeauna, răbdător, îndurător, întoarcerea norodului de albine... Nu am, totuși, încă în mine starea de rugăciune. Nu simt în mine, profundă, smerenia încât să mă rog Domnului cu toată încrederea devoțiunii. Rugăciunile mele au încă, chiar în pura lor sinceritate, fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-o facă, arma pe care o purta avea misiunea să-l doboare ea pe el. Nu Carax trebuia să moară În acel duel, ci Aldaya. Existența lui absurdă, trupul și sufletul său aflate În suspensie, cărora Fumero le Îngăduise răbdător să vegeteze, aveau să-și Încheie astfel reprezentația. Fumero mai știa că Julián nu va accepta niciodată să se Înfrunte cu vechiul său coleg, acum muribund și deplorabil. De aceea, l-a instruit clar pe Aldaya În privința pașilor ce trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
priviri, Însă eu m-am retras pe coridor Înainte să apuc a-i da ascultare. M-am strecurat pînă În dreptul scării principale. Nu exista nici o urmă din umbra lui Fumero, nici din pașii lui. Se oprise undeva În beznă, nemișcat. Răbdător. M-am retras din nou pe coridor și am ocolit galeria de Încăperi pînă la fațada principală a vilei. Printr-o fereastră mare, acoperită de gheață, se răsfrîngeau patru fascicule de lumină albastră, tulburi ca o apă stătătoare. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]