10,251 matches
-
în numele trupei de la Berliner Ensemble care se confruntă cu o mare impolitețe și care a trebuit să aștepte aproape două ore, interminabile, pînă să intre în scenă și să joace un spectacol dificil, ceremonia începînd cu întîrziere și întinzîndu-se peste răbdarea lor, peste ce au fost anunțați ca program. Furtuna de pe scenă a încurcat luciditatea și rigorile astfel încît puțini au priceput ce s-a întîmplat cu premiul lui Zadek, dacă s-a acordat sau nu, în cele din urmă. Iraționalul
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
uzul prostimii". Sau: "asentimentul a unei mari părți a populației, cea care dorește desprinderea totală a României de regimul noilor Cațavenci, școliți la Lomonosov". Sau: "pantofarul, după ce terenul fusese dej(a) defrișat, și-a-ngăduit hîrjoane galante cu istoria. Cum nu avea răbdare să citească două rînduri (să le mai și scrie!), i-a plăcut să-nsceneze istorie", punînd la cale "fel de fel de descălecate și încălecate". Sau: " Dar de unde să știe fîrtații noștri întru neam că România cea mare și frumoasă, în
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
junimiștii, "micile economii" ale rentierilor lui Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Coșbuc. Improbabilă ca acuratețe a comparației, lista lui Călinescu e imaginea unei speculații strălucitoare, a unei îmbăieri în covata europeană din care sar, spre bibliografia românească, stropii unor măgulitoare, spumoase neadevăruri. Răbdarea de a citi, pe care nu o are, fără să deplîngă supliciile ei, decît cititorul de plăcere, și-o arată Călinescu, în feluri diferite, în Petrarca și petrarchismul și Torquato Tasso. Primul studiu are minuția unui album cu o doamnă
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
amicale, vioi-simpatice, îmbietoare. Tonul e probabil impus de firma internațională, dar limbajul versiunii române, excesiv "globalizat", ajunge adesea un ghiveci snob, de prețioși ridicoli cu vocabular "de fițe" și gramatică în suferință. Mostră din nr. 26: "Chiar dacă nu mai ai răbdare pînă la concertul de vinerea viitoare, shopping-ul l-ai bifat, blogul l-ai updatat deja, totuși trebuie să faci cumva să treci peste weekend. Mettez-vous les lunettes chiar dacă stă să plouă și, cu aparatul foto pe umăr, pornești în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
naturale, între trup și spirit: "nici nu vreau să știu/ la ce se gândește străinul/ care mă ține de braț/ nici unde mă duce îngerul bătrân/ de care mă sprijin// iată răscrucea/ mai mult nici nu se poate spera/ de la răbdarea celuilalt/ împinși rătăciți împăcați/ precum frunzișul" (nici nu vreau să știu). Un asemenea exercițiu al discreției, de sorginte în fond barocă, avansează treptat spre o caligrafie severă, spre o gesticulație grațios austeră. I se suprapun exigențele disciplinei, ale unei înalte
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
împăcați/ precum frunzișul" (nici nu vreau să știu). Un asemenea exercițiu al discreției, de sorginte în fond barocă, avansează treptat spre o caligrafie severă, spre o gesticulație grațios austeră. I se suprapun exigențele disciplinei, ale unei înalte discipline care este răbdarea. Răbdarea și tehnica sa specifică, perseverența, ne-ar putea oare apropia de idealul, cu fruntarii metafizice, al actualizării tuturor latențelor verbului? Ne-ar putea apropia cu adevărat? "Citește și nu te speria/ că nu-nțelegi de la-nceput/ citește și a
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
precum frunzișul" (nici nu vreau să știu). Un asemenea exercițiu al discreției, de sorginte în fond barocă, avansează treptat spre o caligrafie severă, spre o gesticulație grațios austeră. I se suprapun exigențele disciplinei, ale unei înalte discipline care este răbdarea. Răbdarea și tehnica sa specifică, perseverența, ne-ar putea oare apropia de idealul, cu fruntarii metafizice, al actualizării tuturor latențelor verbului? Ne-ar putea apropia cu adevărat? "Citește și nu te speria/ că nu-nțelegi de la-nceput/ citește și a doua
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
de politețe. Trebuia să întorci vizite, să le faci la momentele prielnice, să-ți iei răgazul să scrii scrisori și să răspunzi la ele... Ce din toate astea se mai întîlnește în lumea noastră fatal nepunctuală și lipsită și de răbdarea de a asculta și de a fi, în vreun fel, de folos, dar și de curtoazia de a pretinde că o face, e mai bine să nu ne întrebăm. Mai bine să zîmbim, cum o facem citind colecția de stiluri
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
brațetă cu un personaj aproape simpatic, care gafează aproape cuceritor, trecînd prin saloane, așezîndu-se și ridicîndu-se de la masă, plecînd în voiaj cu nonșalanța omului căruia lumea, cu regulile ei pisăloage, nu-i pune probleme. În urma lui, părintele-autor, care adună cu răbdare oale sparte, arată, în italice, unde și cînd s-a greșit. Dacă ar fi ecranizată, cartea lui ar semăna cu atît de utilele casete cu întîlniri (de obicei, și din păcate, numai de afaceri...) pline de gafe, unde, prin tăieturi
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
o carte cam uzată. Nu este nicio nenorocire, asta se Învață iar tu ai șanse să devii un băiat râvnit de toate fetele și femeile pe care ai să le Întâlnești În viața ta! Totu-i să ai voință și răbdare, inteligență ai și dacă mă rogi frumos și mă pupi chiar aici, și arătă colțul stâng al gurii, vei avea și o profesoară pe măsură și ... gratis! Ce zici? Băiatul nu Înțelegea decât faptul că cele Întâmplate s-ar putea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dintre noi nu vrea să moară, Monsieur Chavel, iar Lenôtre repetă aceleași cuvinte care lui Chavel îi păreau pline de o îngâmfare incredibilă: Liniștiți-vă, Monsieur Chavel! Glasul lui Chavel se frânse. Tot ce am! Bărbații începuseră să-și piardă răbdarea. Îngăduința este o chestiune de răbdare, iar răbdarea depinde de nervi și nervii lor erau întinși la maximum. Stai jos! Tacă-ți gura odată! îl repezi Krogh. Chiar și acum, Lenôtre îi făcu loc lângă el și-l invită bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Monsieur Chavel, iar Lenôtre repetă aceleași cuvinte care lui Chavel îi păreau pline de o îngâmfare incredibilă: Liniștiți-vă, Monsieur Chavel! Glasul lui Chavel se frânse. Tot ce am! Bărbații începuseră să-și piardă răbdarea. Îngăduința este o chestiune de răbdare, iar răbdarea depinde de nervi și nervii lor erau întinși la maximum. Stai jos! Tacă-ți gura odată! îl repezi Krogh. Chiar și acum, Lenôtre îi făcu loc lângă el și-l invită bătând ușurel cu palma pardoseala. „Gata, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
iar Lenôtre repetă aceleași cuvinte care lui Chavel îi păreau pline de o îngâmfare incredibilă: Liniștiți-vă, Monsieur Chavel! Glasul lui Chavel se frânse. Tot ce am! Bărbații începuseră să-și piardă răbdarea. Îngăduința este o chestiune de răbdare, iar răbdarea depinde de nervi și nervii lor erau întinși la maximum. Stai jos! Tacă-ți gura odată! îl repezi Krogh. Chiar și acum, Lenôtre îi făcu loc lângă el și-l invită bătând ușurel cu palma pardoseala. „Gata, s-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în realitate, o situație lipsită de originalitate, întrucât cel care o concepuse primul fusese Shakespeare. Privind printr-o gaură din scândurile șopronului îl văzu pe Charlot plecând în grabă spre St Jean, deși pentru târguieli era prea devreme. Așteptă cu răbdare, în ciuda faptului că marginea roabei îi cam tăia fundul dolofan, și-l văzu pe Charlot revenind însoțit de preot. Ceva mai târziu, îl văzu pe preot plecând singur, cu gentuța în mână. Vizita preotului nu putea însemna decât un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
creatoare absorbi noul element și-l incluse în scenariul pe care avea să-l joace. Dar nu se grăbi. Dacă genialitatea presupune o infinită capacitate de a persevera, atunci Carosse era într-adevăr un actor de geniu. În scurt timp răbdarea lui se văzu răsplătită: Charlot plecase din nou pe drumul spre St Jean. Actorul își scutură hainele de frunze și noroi și-și alungă amorțeala întinzându-se ca un motan castrat, mare și leneș. Pistolul din buzunarul hainei îi atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
devenit ilegale. De parcă m-aș preta eu să profit de o șmecherie ca asta! Când eram copil și locuiam în casa asta, spuse Chavel, mă jucam cu un prieten care locuiește pe dealul celălalt. —Ce tot bați câmpii acolo? — Ai răbdare, am să-ți spun o istorie interesantă. Luam o lanternă ca asta sau o lumânare sau, dacă era o zi însorită, o oglindă și ne trimiteam unul altuia semnale luminoase. Uneori nu aveam altceva să ne comunicăm decât: „Nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu mai contau. Nu simțea decât mila, blândețea și duioșia pe care o simți pentru orice ființă omenească aflată în necaz. — Acum nu mai ai nici un motiv să te temi. Du-te imediat, o îndemnă el pierzându-și un pic răbdarea, ca un copil. Te simți bine? întrebă ea cu neliniște în glas. Da, da! De îndată ce ea ieși, el se apucă de scris. Își dorea să ducă totul la bun sfârșit, iar instinctul lui de avocat îl îndemna să lase lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Occidentului Ecartul dintre populațiile din Est și comunitățile din Vest se lărgește periculos. În tot cazul, progresul este perceput vag la nivel personal, mai ales de către generația care se apropie azi de 40 de ani. O generație ajunsă la limita răbdării, care simte că și-a ratat tinerețea înaintând în ritm de melc. Ambasadorul Statelor Unite la București, Mark Gitenstein, a făcut recent o observație crudă, dar cu un sâmbure de adevăr prea dureros pentru a fi rostit public: „Revoluția a avut
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în astă seară? Dacă ai să-mi spui, am să știu. Dacă nu... Nu și pace. O tochitură făcută la mama ei. Suntem rupți de foame! Nu avea grijă, Dumitre. Dacă-i ordin...nu se discută. Numai să aveți puțintică răbdare, ca să iasă tochitura cum trebuie. Dacă n-om avea răbdare, o cumpărăm și gata. Până una alta, eu am să văd cum au rânduit treburile flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
știu. Dacă nu... Nu și pace. O tochitură făcută la mama ei. Suntem rupți de foame! Nu avea grijă, Dumitre. Dacă-i ordin...nu se discută. Numai să aveți puțintică răbdare, ca să iasă tochitura cum trebuie. Dacă n-om avea răbdare, o cumpărăm și gata. Până una alta, eu am să văd cum au rânduit treburile flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur, a cercetat de la distanță treaba făcută de ai lui. Toate erau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și dădeau să plece...Norocul lui o fost că unul din brancardieri era Ilie al lui Oiște, din sat de la mine. Lui Ilie i s-o părut că îl cunoaște pe rănit. S-o oprit și o strigat celuilalt: „Ai răbdare, să mă uit mai bine, poate trăiește încă și ne facem păcate dacă îl lăsăm să moară aici.” „Da’ ce ai de te uiți atâta la el?” „Măi, aista îi Jănel, un flăcău din sat de la mine. Așteaptă, să văd
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai drept... Adică cum „mai bine nu i-ar fi deschis?” Părinții lui așteptau săracii să li se întoarcă feciorul din iadul războiului și dumneata spui asta? Doamne, ce vorbă păgânească! a intrat din nou în vorbă Vasile Hliboceanu. Ai răbdare, omule, și nu mă face păgân, că ai cam sărit calul. Ascultă, și până la urmă ai să mi dai dreptate...Multă vreme s-o zbătut bietul băiat între viață și moarte...Intr-o bună zi, însă, o făcut ochi. Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cam pe la Fântâna cu răchiți, când în lungul șleaului s-o ivit un drumeț. Era pe înserate. Am pus mâna streașină la ochi, să pot desluși cine-i omul. Dar degeaba. După mers, părea vlăguit peste măsură. Am așteptat cu răbdare până s-o apropiat...Când mi-am dat seama cine-i, îmi venea să chiui de bucurie...Era nenea Jănel! Mergea mai mult împleticindu-se. Avea aceeași privire fără țintă. Era nebărbierit de cine știe când și tare colbăit. Hainele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
șoptit: „Nicăiri nu-i mai bună apa ca aici la Fântâna cu răchiți.” Apoi, fără să scoată o vorbă, o plecat, cu același mers târâit... De unde venea nenea Jănel? a întrebat un gospodar de la o masă vecină. De ce nu ai răbdare? Așteaptă, că am să vă spun. Toate la rândul lor - a răspuns Pâcu, cam cu țâfnă. Tocmai atunci, dinspre cuhne a intrat Măriuța crâșmărița, cu un chersân învârfonat cu plăcinte poale-n brâu aburinde, iar din urmă o seconda Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când îi nădușală...Iaca așa ședea și pace! Baba Zoița lui Cocostârc, însă, nu ședea degeaba. Ea lega și dezlega ploile... Si până la urmă ce s-o ales din toată tărășenia asta, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Iar nu ai răbdare, Dumitre. Te grăbești ca fata mare la... măritiș. Ba ca mireasa la pat - a îndrăznit să completeze Ion Cotman cel tăcut. Ai deschis și tu gura, Ioane? Credeam că ai adormit sau ai plecat - l-a luat la vale moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]