1,313 matches
-
SOMNUL e un ASTRU pierdut printre gene și suferind în tăceri, Oprește Doamne Umbra ce mi se ridică la CER, o umbră flămândă de soare, O umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR, Din mine răcnește pământul, Mi-e foame, mi-e sete de-un SOR ce stă de strajă în lumea uitată, În lumea de CÂNTURI ÎNFRUNZITE, cu-n suflet durut din SERATĂ. Acolo e o LEGE ALBASTRĂ, O ALTA E CERUL CEL SFÂNT. Pământul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-ți poartă liniștea dezmorțită a secundelor peste alt anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași lume de ploi Pădurile cu arbori bătrâni mai plâng în surdină de-atâtea nevoi. O, Doamne, auzi-ne și ne poartă nouă grija zilei de mâine Suntem speriați de viituri și, știi despre noi, că n-o să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
liniștea și-mi calcă iubirea în PICIOARE DE LEMN. Dar mi se pare că prin vene de AER nu mai curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi răcnește prin ciudățenii deșarte ce-mi sărută umbra ta și o dezmiardă cu o ninsoare târzie Din liniștea ce-mi picură-n nopți fărâme de suflet etern, ascult cum din TRUPUL PĂMÂNTULUI sicriul dorului îți sărută trupul, și El clipă eternă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
deveni mireasă. 30.10.2007 ȚĂRMUL DURERII Astăzi a nins, cu o uitare nebună, Lumina plânsă s-a despărțit de clipe, S-a despărțit, de păcatele în care am adunat, din cioburi de viață și spumă, O lumină de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori din suflet de noapte Și năvălindu-mi trupul cu-o flacără ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
s-a întâmplat o minune. Toți idolii ridicați de păgâni pe munte s-au prăbușit cu fața la pământ, sfărâmându-se în sute și mii de bucăți. A rămas întreg doar unul, cel din vârful Athon, pe nume Apolon. Acest idol a răcnit puternic, să fie auzit pe tot muntele, strigând la oameni - bărbați, femei, tineri și bătrâni - să alerge degrabă la țărmul unde acostase Fecioara Maria, pentru a o întâmpina. El a grăit, deși era idol, precizând în cuvinte că este „Maica
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
termen medical sofisticat pentru maladia asta. Presupun că trebuie să fie ceva similar cu efectele mistralului care pogoară asupra satelor din... din Italia, nu? Toți bărbații sar să și-o tragă cu femeile, câinii urlă, găinile nu mai ouă, femeile răcnesc și plâng (da, corect - în fond, bărbații le-o trag de zor) și refuză să se mai ocupe de gospodărie. E ca și cum întregul sat ar fi afectat de sindromul premenstrual, iar stocurile de ulei de primule și de vitamina B6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vorbesc cu tine. —Grozav, a exclamat el. Îl auzeam cum zâmbea. M-am așezat pe podea și m-am pregătit pentru o conversație confortabilă de vreo oră și ceva. —Of, Doamne, am exclamat când am auzit-o pe Helen. Care răcnea: —Am venit. Hrăniți-mă sau vă denunț pentru neglijarea copilului! — Ce s-a întâmplat? a întrebat Adam. —A venit Helen, i-am spus eu. —A, da? Ei, salut-o din partea mea. —Ba nu, n-am s-o salut, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Iar mie a început să mi se înmoaie inima. Dar, după asta, James a ridicat privirea, iar mie nu mi-a venit să cred când i-am văzut expresia de pe față. Arăta așa de furios! E tipic pentru tine, a răcnit el. —Ce? l-am întrebat eu cu voce stinsă. —Ești așa de al dracului de egoistă, a strigat James. Orice urmă din bărbatul acela înlăcrimat dispăruse ca prin minune. De ce? l-am întrebat derutată. — Totul era în regulă! a urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unde stăteam cu Kate și cu toate documentele legate de apartament și a tunat: —Claire, pentru numele lui Dumnezeu, du-te să vorbești cu el! N-am nimic să-i spun, i-am răspuns cu dulceață. Nu-mi pasă, a răcnit el. S-a ajuns prea departe. Și zice c-o să sune toată noaptea, până când te duci și vorbești cu el. Scoate receptorul din furcă, i-am sugerat întorcându-mi atenția către actele apartamentului. —Claire, nu putem să facem asta, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Să știi că nu fac chestia asta de florile mărului. —Iartă-mă, mamă. Fii cu ochii pe Kate, i-am spus Annei fugind în casă. —Mmmmm, a bolborosit ea. Și mai dă-o cu niște loțiune de protecție solară, am răcnit peste umăr. M-am împleticit în bucătărie, aproape orbită de întunericul din casă după lumina strălucitoare a soarelui din grădină. Am ridicat receptorul. —Alo, am spus. —Claire, a zis James. A, bună, James, am spus întrebându-mă ce dracu’ mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Îți mai scapă cîte-o piesă pe covor, rostogolindu-se printre hîrtii mototolite, printre ciucuri, o cauți ore-ntregi pe sub canapea, pe sub fotolii, uneori n-o mai găsești. Și dacă e prețioasă, faci niște inubliabile crize de isterie solitară, tremuri, tropăi, răcnești scurt, apoi o Înlocuiești cu alta. Important este ca ansamblul să funcționeze. Pe urmă șlefuiești lucrarea Încă o dată, precum Spinoza lentilele, corectezi, rescrii, recompui Întreaga povestire În așa fel Încît să capete o structură prismatică fără cusur, n-o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pîndit cînd coboram scările de teamă să nu fiu Înghesuit În lift și mi-a strigat: „Tichie Face parte din ținuta obligatorie a oricui Își petrece viața studiind și scriind. Conferă o Înfățișare maiestuoasă celui care o poartă”. Apoi a răcnit: „Lebădă CÎntă Înainte de moarte”. Plutonierul de jandarmi m-a capturat Împreună cu fiică-sa În liftul pe care-l Îl foloseam acum de teamă să nu fiu prins pe scări și a zîmbit enigmatic: „Cazaci Se hrănesc cu lumînări de seu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-a enervat generalul care-și iubea mama, luînd-o ad litteram, s-a postat În fața soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Șapte-Sori, Ca să nu mai vorbim cîte detalii enervante despre olărit ne sînt date Întruna, suflă Corectorul, Noroc că pe la sfîrșit ritmul se accelerează, cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie amară, răcni Marçal, și fu imediat mușcat alegoric de cîine, Tu habar n-ai ce Înseamnă cuvintele astea, de ce nu pricepi odată ?, Îl Înghionti Marta, Înțelept e cel ce se mulțumește cu spectacolul lumii, spuse Ricardo Reis În anul morții sale, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se aprinse, surprinzînd un living banal: un pom de Crăciun și doi tinerei În chiloți care se mozoleau. Jack strigă „Poliția!“, iar cei doi porumbei Încremeniră. Lumina căzu pe o sacoșă umflată de pe canapea, plină cu iarbă. Fata Începu să răcnească. Băiatul Întinse mîna după pantaloni. Jack Îi propti un picior În piept. — MÎinile! Încet! Băiatul Își Împreună palmele, iar Jack Îi puse cătușele cu o singură mînă. Polițaii În uniformă Își făcură și ei apariția și Începură să adune dovezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Roddy Noembrie 1990 Dorothy Iunie 1982 Thomas Decembrie 1990 Mark Ianuarie 1991 Partea II „O organizație a morților“ 1 Dacă există voință... 2 Cât pe-aci să fie un accident urât 3 Nu intrați în panică, băieți! 4 Continuați să răcniți 5 O doamnă păcălită 6 Ultimul retuș 7 Cinci ore de aur 8 Băiatul din camera din dos 9 Cu Gagarin spre stele Prefață Orphee: Enfin, Madame... m’expliquerez-vous? La Princesse: Rien. Si vous dormez, si vous rêvez, acceptez vos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cheia (unică) a dormitorului lui Lawrence mai devreme în după-amiaza aceea, a așteptat până în momentul când a fost sigură că el era angrenat într-una din aceste sinistre întrevederi, a încuiat ușa pe dinafară și a fugit jos pe scară, răcnind cât putea de tare că îl prinsese pe fratele ei chiar în momentul în care își trăda țara. Majordomul, cameristele, personalul bucătăriei, șoferul, valetul, lustragiul și toți servitorii au venit imediat în ajutorul ei, urmați îndeaproape de Mildred și Beatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spre ea. — Eu am văzut-o primul. Dă-mi-o. — Nici să nu te gândești! Încet, dar ferm, Roddy își pune talpa dreaptă peste mâna lui Hilary și începe s-o apese. — Dă-mi-o! — Nu! Hilary se pune pe răcnit în timp ce Roddy mărește presiunea, până când dintr-odată se aude o pocnitură: zgomot de oase strivite și sfărâmate. Hilary urlă de durere și fratele ei își ridică talpa și ia calm moneda de pe jos, satisfăcut. Pe dușumeaua camerei de copii e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se păru că aude pași pe coridor, furișându-se pe lângă ușa dormitorului lor. Apoi începură zgomotele. Bufnituri și trosnituri și inconfundabilele sunete ale unei încăierări. Doi bărbați se băteau din toate puterile, înșfăcând orice armă nimereau. Gemeau de atâta efort, răcneau și se înjurau. Rebecca abia apucă să-și pună capotul pe ea și să aprindă lumina în dormitor, când auzi un urlet cumplit, mult mai puternic decât celelalte. Luminile se aprindeau acum în toată casa și auzea oameni alergând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
găsi un nou Dostoievski, n-o să vindem nici jumătate din numărul exemplarelor pe care le-am vinde din orice porcărie scrisă de o idioată care citește vremea la căcatul ăla de televizor! Ridicase tot mai mult glasul, până când aproape că răcni ultimul cuvânt. Apoi se așeză din nou și își trecu mâinile prin păr. — Și cum e cartea ei? am întrebat, după ce l-am lăsat să se calmeze un pic. — Maculatură obișnuită. O mulțime de persoane din mass-media, dinamice și nemiloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vitrină care conținea un magnetofon cu două benzi, conectat la un microfon montat într-o consolă de radio producție anii ’30. Când porni banda se auzi o voce cunoscută și în următoarele zece minute, Fuhrer-ul însuși, în plin elan oratoric, răcni prin pereții de sticlă, peste peluzele de vară până la marginea scânteietoare a râului. — Îmi amintesc și acum unde eram când am auzit discursul ăsta, spuse industriașul când se termină banda. Ședeam în bucătăria mamei. Cu fereastra deschisă. Joculri de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ești dator o juma de dolar, nemernicule! — Mick! Hei, Mick! Ce faci? Nu era nici un ofițer care să-i potolească. Ei se duceau direct În adăpostul lor, imediat după ce Începea raidul. — Îmi ești dator...! — Mick! Hei, Mick! Oamenii trebuiau să răcnească pînă răgușeau pentru a se face auziți; cineva putea să strige de la o fereastră de la capătul clădirii și să i se răspundă de la a cincizecea celulă. CÎnd stăteai În pat și-i auzeai țipînd era ca și cum ai fi căutat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Tămădăii mamei voastre de grauri, ce v-a lepădat! Republica noastră proletară nu vă dă dreptul să-mi treziți copila !... Dar leghionul de copii zănateci lărmuia neostenit: Pepenoaica, Pepenoaica!... Huideo,măi! La casele voastre, proprietate particulară, că-mi stresați copila, răcni Nicanor Galan, peste canaturile porții de scânduri. Plecați, măi! răcni el, către masele populare de copii, deja, neobrăzațiviermăraie care ridica din drum, cu picioarele goale, un praf imens, înălțându-l până la cerul roșu, ce amurgea. Da' s-a ivit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noastră proletară nu vă dă dreptul să-mi treziți copila !... Dar leghionul de copii zănateci lărmuia neostenit: Pepenoaica, Pepenoaica!... Huideo,măi! La casele voastre, proprietate particulară, că-mi stresați copila, răcni Nicanor Galan, peste canaturile porții de scânduri. Plecați, măi! răcni el, către masele populare de copii, deja, neobrăzațiviermăraie care ridica din drum, cu picioarele goale, un praf imens, înălțându-l până la cerul roșu, ce amurgea. Da' s-a ivit și s-a evidențiat Pepenoaica! protestau obrăznicăturile! S-a arătat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]