1,700 matches
-
zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă vreme s-a arătat și bătrânul, cu cele trebuitoare unei gustări: Bună dimineața, dragule! Cum ai dormit? Noaptea mi s-a părut cam scurtă, părinte. Se vede treaba că ai cam obosit tândălind prin cărți. Lasă că tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
într-o pulbere argintie ce pecetluiește liniștea... Abia acum îmi dau seama că nu se mai aude cântec păsăresc... Cred că o ulcică cu lapte călduț ne va prinde bine, fiule. Nu am nimic împotrivă, părinte... Abia de m-am răcorit cu apa pârâiașului de lângă chilie că laptele cald mă aștepta deja pe colțul mesei... „Numai că bătrânul este în stare să facă cine știe ce minuni! Toate sunt gata când nici nu gândești. Sau... Sau el trăiește și folosește altfel timpul!” - gândeam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
grăbit ca niciodată și m-a luat în brațele lui... Am dormit ca un prunc până gâlceava unui stol de vrăbii m-a trezit. Bătrânul tocmai atunci a lăsat din mâini sapa folosită la treburile din grădină... După ce s-a răcorit cu apă rece de la pârâu, a venit la mine cu chip luminos. Dacă ai scăpat din mrejele somnului, atunci n-avem alta de făcut decât s-o luăm cătinel către casă. De când îl știu pe călugăr, nu s-a întâmplat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de la mine la Luke și invers. Să nu-mi spuneți că iar v-a lovit „damblaua“! 50tc "50" Vara newyorkeză s-a transformat în toamnă, un anotimp mult mai uman. Canicula aia criminală s-a mai domolit, aerul s-a răcorit, iar frunzele copacilor au căpătat toate nuanțele posibile de roșu și auriu. Am continuat să mă întâlnesc cu Luke în fiecare weekend, dar și în restul zilelor săptămânii. Deși încă mă temeam de disprețul anumitor persoane, îmi era din ce în ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atent. — Lasă-mă cu chestia asta. Cum să nu tragi cu urechea ? Trebuie să fi auzit ceva. Haide, Emma. Ce anume ? Mintea Îmi face un flash rapid spre seara respectivă. Cum stăteam pe bancă și savuram cocteilul roz. Adierea Îmi răcorea chipul, iar Jack și Sven vorbeau În spatele meu În șoaptă... — Nu mare lucru, spun fără prea mare chef. Parcă l-am auzit că-i spunea că trebuie să transfere ceva... și despre un plan B... și despre ceva care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ori pentru a revizui personal Rezumatul. În aprilie, Mao emite un ordin pentru a face din Rezumat manualul de instrucțiuni al fiecărui membru al Partidului Comunist. Te ating cu mâinile astea, le pun pe obrajii tăi care ard, ca să se răcorească. Mă uit în oglindă și mă îmbrățișez pentru toate prin câte am trecut. Dându-mi ochelarii jos, zăresc o pereche de ochi umflați. Te-am făcut să verși lacrimi, te-am făcut să iubești și te-am obligat să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tăiat calea. Tăcută, am tresărit... Într-un târziu am înțeles. Ai venit! Ești tu, Toamnă. Simt cum te cutremuri toată, aproape că-ți trăiesc iubirea. Astăzi ești mai capricioasă ca altădată. Așa sunt și eu azi. Ca o prințesă plângăcioasă, răcorești cu lacrimile tale pământul, fără să-ți pese că-ți strici machiajul - atât de minuțios pregătit. Simt că și-n sufletul tău, îndrăgostit ca și mine, adie parfumul crinilor și-al crizantemelor. Copilăroasă - și cât de bine-ți șade - faci
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
simt cum se petrecea ceva. Ceva vorbea fără cuvinte. Iar gândurile, oaspeți neașteptați, nu au putut să nu-mi ghicească povestea ochilor și a lacrimilor. Sunt oare aceleași lacrimi care mi-au potolit de atâtea ori setea și mi-au răcorit de atâtea ori așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă? Răspunsul, îmi șoptește valul, e vânare de vânt... Și sufletul meu, cel de acum, aleargă nebun: mare, mugur, frunză, căpușă, floare, fruct, holde, brumă și chiciuri... anotimpuri ale omului, anotimpuri
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
prefăcute În chiuituri de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat ograda prin troscotul gros și gras, răcorit de umbra lungită a asfințitului; trec pe lângă o căruță fără cai, cu hulubele puse pe umeri, aducând a tunurile gemene de sub sălcii de la noi, de la Mana; ocolesc un stog de fân dolofan și bineparfumirositor. Și mă opresc. Drept În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Numai că Paltinul zice acum că nu-l găsește și atunci Carpenul nostru. Îl pune pe Stejar să-l caute. Pe tata. Îl pune și pe Frasin. Și pe Jugastru. Pe Ulm, pe Alun, pe... S-a Întunecat, s-a răcorit. Mama a venit, o dată, cu ciulama și pentru mine; cu plăcințele și pentru mine. Cu pătura cărămizie, o știi tu, din refugiu. O știu, cum să n-o. Miroase Încă a dudă. Stau culcat pe-o ladă de-a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
deal, de la Hirova. Sau chiar de la târg de la Orhei, pornise pe firul apei la deal, să vină la noi, la Mana, i se făcuse cald - că era o călduuură! - și ce să facă: asta să facă: să se scalde, se răcorească, va fi știut ea că pe-acolo nu e nimeni. Și uite că eram eu. A văzut că o văd din toată inima; și a râs oleacă; nu mult, dar de râs a râs, asta mi-i crucea! Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
peste cap dintr-o singură răsuflare. Lichidul i s-a prelins și pe bărbie. Apoi, bărbatul a deschis un sertar, din care și-a luat slipul. — Hai să coborâm la piscină! Abia aștept să fac o baie ca să mă mai răcoresc! a exclamat el dându-și jos cămașa și pantalonii, pe care le-a așezat pe spătarul unui scaun. Apoi s-a lepădat și de perechea de boxeri de pe el. Alison s-a dus în spatele lui și i-a luat penisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus. în zori vom ajunge la pustiu. — O să mă bucur. Sunt sătul să tot urc și să cobor dune și să mă adâncesc în nisip. Nu, n-o să te bucuri, zise. Aici adie vântul. Mai mult sau mai puțin, te răcorește și te ajută să respiri. Râurile de nisip se formează în drumurile vântului. Dar „pământurile pustii“ sunt ca niște gropi moarte, unde totul e liniștit și unde aerul, din cauza căldurii, devine dens. Sângele îți fierbe în plămânii și capul îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o palmă de aer cald ce te îmboldea să te întorci înapoi, în căutarea blândei protecții a mării de nisip care până în acea clipă păruse insuportabilă. își începură drumul când soarele se ascunsese deja la orizont, dar atmosfera nu se răcori, de parcă acel loc blestemat ar fi fost în afara celor mai simple legi ale Naturii și masa de aer rarefiat ar fi avut proprietatea de a deveni impenetrabilă, un clopot de sticlă ce izola „pământul pustiu“ de restul planetei. Cămilele mugeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
orator, poporul sfârșea prin a-l urma unde ar fi vrut, căci, la urma urmei, își ținuse promisiunea, conducându-l de la colonialism la libertate. întins pe pat, privind fără să vadă aripile vechiului ventilator ce nu izbutea, în ciuda eforturilor, să răcorească aerul, se întrebă care avea să fie poziția lui când va veni momentul să aleagă. își aminti de acel Abdul-el-Kebir din tinerețea lui, când devenise eroul său și-și acoperise pereții camerei cu portretele lui, apoi și-i aminti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Umblă seceta și lasă-n urmă o tăvălitură de paie tocate, iarba verde de acasă care-ți spune că până și aici ai ajuns un străin. Papa-caca s-a dus în lume, tata-i liber să se ducă să se răcorească, să se limpezească, să-și primenească creierii ăia încinși, Rafaele, poate cine știe ce idee genială care să ne scoată... Încă nu ne-am umilit îndeajuns, Doamne Iisuse Hristoase, până una, alta s-a ras în cap. E mai igienic, desigur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
avea cum să fii mândru. Se încarcă de păcate, dijmuindu-i pe sărmanii pensionari care-și omoară plictiseala cu peștele, își ia un ban grămadă-n contul lor, Rafaele, în vreme ce tu vii degeaba pe gârlă, să te limpezești, să te răcorești... Tembelul ăsta ras în cap se bălăcește la șase dimineața cu atâta foc, de-ai zice că taie lemne sau cosește, și parcă înadins, să sperie peștele... — Băăăăi, tembelule! strigă un moșneag, care în urmă cu cinci minute tocmai și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
secție. — Presupun că Daphne nu e și ea o obișnuită a locului, am spus cu răutate. Altfel, nu m-ai fi adus Încoace. Din fericire, În acea clipă, băuturile au fost așezate pe masă, salvându-mă de la a-mi mai răcori furia pe Hawkins. Felul În care se petrecuseră lucrurile nu era vina lui. După cum nu era nici faptul că Încă mă atrăgea și că asta mă scotea din fire. — Ai de gând să-ți bei vodka, spuse el printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
orășean, atât de bine mă deprinsesem să mă opresc pe bordura trotuarului până când strada era necirculată și o puteam traversa, ca să aștept tramvaiul în stație. De regulă, făceam blatul și așa economiseam ceva bani. Câteodată călătoream pe scară, ca să mă răcoresc și pentru că de acolo puteam sări iute jos, dacă apărea controlorul.” Aici tata a făcut o pauză. Stewardesa a trecut pe la noi și a adus un pahar de suc pentru mine, iar pentru tata o ceașcă de cafea. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
este ca și când mi-ar fi adormit picioarele și nu pot să le trezesc. Cu ochii închiși pipăie căutând pătura, iar eu o trag peste el cu mișcări lente, fluturând-o dinaintea lui, așa cum făcea mama când eram bolnavă, ca să-mi răcorească fruntea cu suflarea ei plină de dragoste. Curentul făcut de pătură îi mișcă părul rar de pe frunte, iar el mormăie la celălalt capăt al păturii, de parcă l-ar fi lovit cineva, ce pătură e asta, este atât de grea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care vocea ei somnoroasă răspunde, închid, cuvintele mele se împrăștie în toată casa, nu îl pot forța, trebuie să se însănătoșească fără el, nu îi este permis să depindă atât de mult de el, mă așez pe terasă, vântul slab răcorește aerul, spectacolul s-a terminat, înțeleg eu deodată, cortina a fost sfâșiată, scena s-a dezintegrat, limitele puterilor mele au devenit clare, nu stă în puterea mea să înfrumusețez lumea. Ani la rând îmi risipisem toate puterile, îmi încordasem întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bine nu, Îi spuse Al. Ești beat. Și noi tot la jocu’ Ăla mergem. Tu cine mai ești? Poate-ți dau c-o sticlă-n cap. — Ia Încearcă, băi, copie bețivă de Moș Crăciun ce ești. Tare te-aș mai răcori puțin. — Copie bețivă de Moș Crăciun. Auzi, copie bețivă de Moș Crăciun. Cu asta m-aleg drept mulțumire din partea Republicii. Luaserăm liftul, coborîserăm la etajul la care stăteam eu și acum mergeam pe hol. — Mai luați și voi din sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de mine. Dar o să am grijă de acum încolo și știu că toți mă veți ajuta... Daisy pierde șirul într-un val de oftaturi și sughiță. Charlotte e acolo ca s-o sprijine și o lasă să plângă până se răcorește. —Ei, vă rog să nu vă-ntristați pentru mine, zice Daisy după câtva timp, reușind să surâdă. Ar trebui să fiți bucuroși. Astăzi am avut un mare succes. Voiam să discut în grup despre Jake, dar n-am avut ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu-mi adusese nimeni agogõ-ul. M-am depărtat de grup, am reintrat În clădire, făcându-mi loc prin mulțime, am mers la bufet, am luat o răcoritoare, temându-mă să nu conțină cine știe ce filtru. Am căutat o toaletă ca să-mi răcoresc tâmplele și ceafa. Am găsit-o și m-am simțit ușurat. Dar, cum am ieșit, m-a făcut curios o scară În spirală și n-am putut să renunț la noua aventură. Poate că, deși mi se părea că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
totul se simțea fierbințeala aerului. Cam așa era situația în vara aceea. Rusalda, pe care o treceau toate nădușelile, se tot plângea. — Uf! Ce toropeală! Ce năduf! Își punea apă într-un lighean mare, se dezbrăca până la brâu și se răcorea. — Stai, fă, că te fac eu paparudă, aruncă o găleată de apă Dedi peste Rusalda care râde bucuroasă. —”Paparugă, rugă Ea-n ieși dă ne udă”, cântă Rusalda. Izaura care se juca în curte cu Prințesa aude cântecul și aleargă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]