2,217 matches
-
cealaltă, continuându-și drumul spre satul Kawashima. Prin schimbul al patrulea, cea mai mare parte a armatei privea în jos, spre neașteptata priveliște a râului Katsura, sub cerul nopții. Soldații începură dintr-o dată să se agite. De îndată ce se simți adierea răcoroasă a râului, întreaga armată se opri pe loc, cu spaimă. — Așezați-vă! ordonară ofițerii. — Nu mai faceți atâta zgomot! Și nu vorbiți între voi fără rost! Apa limpede a râului scânteia, iar în briza din vale cele nouă stindarde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conferință. — Mă doare, se plânse el cu glas sonor, spre descumpănirea celor din jur. Părând să se simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele la ceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc după o slujbă comemorativă, așa că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe care am dorit să mi le fixez cât mai bine în memorie - într-un cuvânt, o adevărată delectare intelectuală. Spre prânz întrerup lectura și mă relaxez plimbându-mă prin fața casei, admirând atât lumina pronunțată a soarelui, cât și umbra răcoroasă a viței de vie și a pomilor, care au puține roade, din cauza secetei instalate încă din toamna trecută. În orele după-amiezii am recitit cu glas tare Scrisorile I, II și III, încât la un moment dat am avut impresia că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
amiază întreagă. Uite ce înseamnă lipsa grijilor!”... De pe prichiciul sobei îmi zâmbea un buchet de Dumitrițe cu pulpană albă... Când m-am trezit de-a binelea, am ieșit în grădinița din fața chiliei. Purpura asfințitului se topea la orizont odată cu vălul răcoros al înserării plecat să cotropească firea. Am rămas o vreme să privesc la răsăritul lunii. Când poiana a devenit un loc plin de mister, am pornit spre vale... Vrăjit de frumusețe, m-am așezat pe iarbă și am rămas până
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de coasă! După o zi de muncă, am adunat brazdele uscate deja, ca să ne facem culcuș pentru noapte...Un parfum mai plăcut ca cel de fân nu cred să se mai găsească undeva. N-am să uit niciodată acele nopți răcoroase pline de farmec...Luna răsărea din locuri pline de taină, la început măreață și roșie ca focul, și pe măsură ce se urca pe bolta necuprinsă prindea a străluci ca un talger de argint abia lustruit...Și miroazna îmbătătoare a fânului!...Noi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de bordeiaș cu țoale din cordele pe jos și un miros de odaie veche, specific pentru casele foarte îmbătrânite de la țară...Când dau să intru , observ că trebuie să cobor trei trepte, acoperite cu hârtie albastră, ca într-o criptă răcoroasă.Gazda avea un băiat de varsta mea. Lucra pe la Botoșani, pe șantier. Făcea naveta și în fiecare dimineață venea în sala de la odaia mea pentru a lua ceva. Nu știu ce lua. Dar știu că odăița mea avea ușa cu geam de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se lăsa ca un brâu de fecior mândru peste mijlocul cerului. Pierdută într-o existență opacă, oarba își ducea singurătatea pe umeri cu mare demnitate. Nu supăra pe nimeni și ajuta pe fiecare. Vara și-o petrecea pe prispa aceea răcoroasă, la umbra copacilor fructiferi care aveau niște roade așa de bune cum nu avea nici un alt copac din sat. Iarna era mereu la fereastra mică și parcă încerca să mai surprindă câte o imagine pierdută în lumea umbrelor ei. Zilele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se topește în lumea adormită a copilăriei mele. Îmi apăs ochiul stâng până simt durerea cum pătrunde ca o nepoftită. Îl îndemn pe celălalt să se zbată, așa ca peștele în apa răcoroasă a muntelui. Dar ce spun eu, toate au un scop în viață, chiar și-n lumea... din oglindă.Îmi pipăi ochii și simt că ochiul meu stâng are în loc de geană o aripă cenușie de vrabie, iar ochiul drept o aripă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
el simțea aceleași lucruri pentru că, deși nu știu care din noi a făcut prima mișcare, o clipă ne-am privit în ochi furioși, pentru ca în clipa următoare gura lui să o apese pe a mea. La început, buzele lui erau blânde și răcoroase, dar mai apoi au devenit incandescente, dulci și ferme. Capul mi se învârtea din cauza șocului și a plăcerii. Doamne, chiar că mă bucuram că venisem la petrecerea din seara aia! Brațele lui Luke mă înconjurau, iar pielea sensibilă de pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și apoi să-și întindă crema pe față cu vârful degetelor, să-și mângâie și să-și maseze ușor pielea. în rarele ocazii când mă demachiam, nu făceam mai mult decât să-mi trântesc pe față o mână de cremă răcoroasă - cam așa cum face olarul când aruncă boțul de lut pe roată - pe care o întindeam cu palma ca și când aș fi curățat un geam. Apoi, mă ștergeam repede cu un șervețel. Voiam cu disperare să mă culc. Mi-a ajuns prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțeles la ce mă refeream. A, da, sigur, păpușo! M-am dezbrăcat de restul hainelor aruncându-le direct pe podea. Deși nu era nevoie să fiu răcită ca să fac chestia asta. Apoi m-am urcat în pat, în așternuturile foarte răcoroase. Pentru o clipă, m-am simțit ca-n rai. Probabil c-am adormit, fiindcă următorul lucru de care-mi aduc aminte e că Luke stătea aplecat deasupra mea, ținând în mână două variante de lapte cu arome. —Ciocolată sau căpșuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
După ce mi-am îndesat în geantă mai multe copii ale CV-ului, m-am îndreptat către ușă. — Mă întorc, i-am promis. — Ai face bine să te întorci, a strigat ea după mine. * * * Era o zi de iunie neobișnuit de răcoroasă, dar, în vreme ce mergeam repede pe Fifth Avenue, făcându-mi loc printre turiști, eu tot simțeam un firișor de sudoare alunecându-mi de-a lungul părții stângi a trupului. Nu numai că interviul ăsta reprezenta o șansă de a-mi accelera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
va regăsi, așadar. Îi va regăsi pe toți, pe toți, doar să fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și cu mine nu eram în iarna vieții, dar nu încăpea îndoială că primăvara trecuse de mult. Ce aveam acum era o după-amiază de mijloc sau sfârșit de octombrie, una din zilele acelea însorite cu cerul viu deasupra, o adiere răcoroasă în aer și un milion de frunze care încă se mai agață de copaci - cele mai multe dintre ele cafenii, dar cu destule nuanțe de auriu, roșu și galben rămase ca să te facă să vrei să petreci cât mai mult timp pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să o întreb dacă o interesează să-mi comande o biografie a fostului ei soț. Mi s-a părut că se cuvine ca prima carte din colecție să fie despre Harry. Apoi mi-au dat drumul. Am ieșit în aerul răcoros al dimineții, atât de fericit că trăiesc, încât îmi venea să strig. Deasupra capului, cerul avea cea mai albastră nuanță de albastru pur. Dacă mergeam destul de repede, puteam ajunge pe Carroll Street înainte ca Joyce să plece la serviciu. Puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prânz refuzasem să mă ating de mâncare, încercând să-mi las stomacul liber pentru desert, dar pentru asta îmi ziceam că fusesem o dată pedepsit, rămânând fără mâncare până la mămăliguța turnată de la șapte seara... După rugă, când mă destindeam în așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea să urce în lumina albăstruie care venea de la televizorul în funcțiune, iar când ajungea la zenit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în prima parte. Nici nu-i Napoleon, o să-ți spun îndată de ce zicea bunică-mea asta - dar habar n-am ce așteptam de la un film decât să treacă un ceas și ceva, aproape două, să vină ora scufundării în așternutul răcoros. Bunică-mea apucase filmul cu Charles Boyer în rolul împăratului și nimeni nu putea s-o convingă că îl va mai juca și alt actor. Nu-i ăsta, dragă, se certa cu taică-meu, cu soră-mea cea mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
hainele sexy, negre, într-un fel de hârjoană de căței. În nopțile când rămâneam cu ea la taifasuri lungi în bucătărie, cu focul stins, pe urmă în camera ei dispusă spre nord pe un stâlp de rezistență al blocului, mai răcoroasă și, prin compensație, mai luminoasă decât toate, am avut timp destul să constat că noi aveam multe în comun, inclusiv faptul că detestam să ne legăm într-o relație stabilă, ghicitoarea ei chiar nimerise al naibii. Sunt niște ani de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tare. Mă întreb ce‑o face acum. Mă întreb cum îi merge cu întâlnirile. Pe aici vă rog, zice glasul Ericăi Parnell, și tresar. O urmez pe un coridor cu mochetă albastră, cu o stare de rău, într‑o cămăruță răcoroasă mobilată cu o masă și scaune de plastic. În clipa în care ușa se închide în urma ei, Suze și cu mine ne uităm una la alta. — Să fugim? o întreb, glumind doar pe jumătate. — O să fie bine, zice Suze. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
noul joc din oraș. Nevestele sunt încântate de dispariția actriței. Însă departe de ochiul public, la date stabilite în prealabil, mânată de pasiune, actrița i se oferă lui Mao. Stă întinsă în patul lui în nopțile cu furtuni și zorii răcoroși. După aceea, el o roagă să-i cânte din opera lor preferată, Planta perlă purpurie. Când ea face asta, el se umple din nou de dorință. Ca o fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în apropiere. Când o zărește, o salută. Ea dă din cap și ia o o gură de aer curat. În fața ei se întinde o parcelă de yame și o cărare îngustă care duce la un râu. Noaptea e liniștită și răcoroasă. Se simte singură, așa că merge la gardă și îl salută. Ai vești de la familia ta? îl întreabă pe puștiul de nouăsprezece ani. El îi răspunde că nu are familie. Cum așa? Unchiul meu era un comunist în ilegalitate. Chiang Kai-shek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ocupase boierul informator, cât mai ales pentru liniștea și clipele de desfătare trăite în casa acelui boier, clipe care nu vor mai reveni niciodată. După cum nu vor mai reveni nici vinurile tămâioase gustate direct din buțile stivuite în pivnițele boltite, răcoroase și adânci. Ambrozii savurate pe îndelete din ulcioare păstrate în lăcașuri anume săpate în ziduri pentru ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea sub lumina amețită a unui opaiț ținut în palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țipă ascuțit, tăiat În două, Ileana lui Maxim. Ca și atunci, În casă, mama se culcă deasupra mea - după ce m-a trântit pe jos; ca și În casă, Îmi turtește, stâlcește nasul - măcar de-am fi În ogorul prășit și răcoros, dar suntem În altul, bolohanii uscați și fierbinți și Înțepăcioși Îmi Înghimpă obrazul. - Acuma, tot o fugă! Să nu se-ntoarcă! - tot glasul Ilenei. Ne ridicăm, alergăm prin păpușoi. N-am timp să-i cer mamei socoteală că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
una. Formă perfectă de Buddha. Fermentând la interior, neinteresată de lume... Fruct frumos și distant, care se înmuia pe măsură ce zilele treceau, pe măsură ce nopțile treceau; fruct frumos, plin cu o constelație încă nedescoperită de stele tinere. Îl ținu în mână. Era răcoros, inegal la atingere. Orele treceau. Mai multe stele decât cer. Stătea nemișcat în noaptea cea liniștită. În dubiță, băiatul Hungry Hop devenea tot mai nervos în timp ce conducea. Ce-și dorea? Voia să se-ntâlnească cu Pinky, așa cum plănuiseră. Nu. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]