9,450 matches
-
i-am scăpat și s-au dus spre munții Rodnei. Ați avut răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent major. Numai? întrebăm amărîți. Dar ce credeți, băi tovarăși? Fiecare grăduleț l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
condamnat? Au zis că l-am omorît. Dar n-ați spus că nu l-ați omorît? Ba da. Eu cînd l-am lăsat lat jos, cuțitul nu era înfipt chiar tot. Era posibil să vină altcineva să-l îndese în rănit? Asta am spus și eu. Dar judecătorii nu au vrut să țină cont... Justiția în zilele noastre... Crezi că au fost... influențați? Nu mi-au comutat pedeapsa nici cei de la... Iată, stimați telespectatori, cum un om, posibil nevinovat, este condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
existînd în realitate". Utopia e definită în termeni clari. Sub optimismul de suprafață, destinat celorlalți, există un scepticism ce vine la Machiavelli din neîncrederea în ființa umană, egoistă prin natura ei. în subiacent stăruie credința că nu binele guvernează lumea. Rănit de ingratitudinea unor apropiați care profitaseră de sfaturile sale și care acum nu-l ajutau să-și recapete poziția socială, spre a ieși din sărăcie, i se plînge lui Guicciardini într-o scrisoare. Iar acesta îi răspunde liniștit, consolator, încurajîndu-l
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îndepărta pe oameni în loc să-i cîștige; că nu este profitabil să justifici crima și că toți aceia care vor vrea să-i facă apologia vor judeca la fel de strîmb ca Machiavelli. A întoarce arta raționamentului împotriva binelui umanității înseamnă a ne răni cu o sabie care ne este dată pentru a ne apăra. CAPITOLUL IV [De ce regatul lui Darius nu s-a răsculat după moartea lui Alexandru, care-l cucerise] Pentru a judeca bine geniul națiunilor, trebuie să le comparăm unele cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fiind că, iată, aici sînt documentele, toate pînă la ultimul, cu sigi liul Împăratului Carol de Habsburg și cu semnătura prim-ministrului Tisza al Ungariei, atestînd condiția lui, a lui Weisz, de invalid de război din prima Încleștare mon dială, rănit la datorie pentru dubla monarhie, pe frontul rusesc; iată dovada, piciorul acesta de lemn, iar acum, armata ungară se bate tot cu rușii. Priviți, Excelență, Încă o dovadă, cererea mea de a fi luat voluntar În oștirea chezaro crăiască, misiune
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sînt ai dumitale, dacă ai grijă de el. Nu ne cunoști, nu ne-ai văzut, noi plecăm mai departe cu norocul nostru. Omul a ajuns Întîmplător la dumneata, de unde să știi că-i jidan?... L-ai găzduit ca pe un rănit În oricare din războaie, chiar și-n ăsta, o fi vreun Înrolat În serviciile auxiliare, am mai văzut oameni de vîrsta lui mobilizați ca auxiliari, o fi scăpat din prizonierat de la ruși, abia se tîrăște pe drum spre casă, e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noroi atît de cleios, că oamenii găsiseră cu cale să Întindă pe trotuare niște scînduri ce se Îmbucau la capete și pe care se putea merge Încălțat În zi de sărbătoare. Alergînd desculți, copiii lipsiți de băgare de seamă se răneau serios În capătul cîte unei scînduri scăpate din Încheietură și săltate deasupra celeilalte. Valeriu Ruba avea nouăsprezece ani și, alături de alți băieți de vîrsta lui ori de ani apropiați, participa la exercițiile de premilitărie impuse de administrația maghiară. După Paști
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
murit. Iar pe Împăratul povestea l-a mîhnit așa de adînc, că n-a mai Îngăduit familiilor militarilor să locuiască În preajma garnizoanei, iar moroșeni În garda palatului n-a mai recrutat multă vreme. Grigore Pintea Însă a căzut și el rănit la Rivulus Dominarum, curînd după reaprinderea rebeliunii curuților sub principele Rákóczi căruia Îi sărise În ajutor, voind să smulgă cetatea Băii Mari din mîinile austriecilor. L-a lovit o ghiulea „năpustită“ din Turnul Măcelarilor și l-a ucis În ziua
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
seacă, fără zăpadă, la cei aproape zece ani ai lui, Viorel era un băiat ca toți ceilalți dintr-un sat de la poalele Zarandului. În ziua aceea, la școală, neatent, s-a Împiedicat de o treaptă, iar În cădere, s-a rănit la o mînă. Ajungînd după ore acasă cu o colegă căreia urma să-i dea singurul manual de geografie al clasei, a lunecat În noroi și a căzut În fața porții. S-a dus apoi la bunici unde știa că se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din cauza unui zgomot de fond puternic ori a vreunui sunet subit perturbator. În apropierea barierei, el se oprește sau deviază ca orice om spre dreapta sau spre stînga. Dar nu și În fața stropitorii verzi din grădină În care mi-am rănit genunchiul. Nu, fiindcă sesi zabilă cu adevărat este reflectarea sunetului aproximativ la Înălțimea timpanelor. Nevăzătorul nu percepe ecoul ca ecou, descompus În unde, În reverberații. Are parte pesemne și de un timpan subliminal care preia automat răsfrîngerile sonore, le predă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un soldat a primit ordin să urce În turlă și să-l anihileze. Era o misiune de linia Întîi, cu puține șanse de scăpare. Băiatul a pornit să urce trăgînd În susul scării. Neamțul Însă a lansat și el o grenadă rănindu-și adversarul la cap. Se pare că și el era convins că nu mai poate rezista mult timp la postul lui oricît avantaj Îi oferea Înălțimea. Ar fi urmat luarea cu asalt a turlei. Așa că l-a bandajat pe celălalt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era regula, iar de la o vreme, Îl prefera pe Zahar, un tînăr bălai și gros, puternic ca un taur, ajutor potrivit la scosul căruței sau al saniei din cîte o capcană ori la oblojitul cailor, dacă se Întîmpla să se rănească vreunul. Se Întorceau Într-un octombrie de la stația de poștă unde zăboviseră mai mult din pricina nevoii de a Înlocui un cal cu unul de Împrumut și a-l lăsa pe cel beteag În grija unui om priceput pînă la următoarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
galilean. S-au făcut nenumărate supoziții în legătură cu decizia sa. Dar nici aici nu se poate aduce un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic i-ar fi putut determina gestul. Ioan trivializează punându-l pe seama orgoliului rănit la unctio Bethaniae și a poftei nemăsurate de bani. E penibil să-ți închipui că pofta de bani, perspectiva paradisiacă a chilipirurilor îl vor fi ținut trei ani lângă Isus! Dacă era obsedat de îmbogățire, Iuda și-ar fi ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sărit în livadă și iute a început să culeagă merele. Dar între timp vine Ruben și-l găsește pe Iuda culegându-i merele. Atunci, amândoi se încaieră și adaugă și înjurături cu nemiluita. După înjurături ajung la bătaie și se rănesc unul pe altul. În cele din urmă, Iuda îl izbește cu o piatră în locul unde capul se întâlnește cu gâtul și pe loc îl omoară. Apoi a luat merele și i-a povestit lui Pilat ce s-a întâmplat. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cincea, se spune: „Biruind Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău de trup s-a despărțit; căci a rupt amândouă legăturile: a morții și a iadului, cu puterea Ta, Cuvinte. Iadul întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a amărât, văzându-Te om îndumnezeit rănit de bătăi și Atotputernic; și de înfricoșătorul Tău chip a rămas fără glas”. Iar în Cântarea a șasea: „Împărățit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas în veci; pentru că Tu, Puternice, fiind pus în groapă, cu palma începătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ne-am uitat în ochii Lui... și am rămas acolo, într-un cer fără uitare, fără lacrimi, fără noapte, în plină lumină, în dulce și lină lumină, surioara mea scumpă... Într-un cer fără trecere... Cum oare să te fi rănit lumina ? * "... acuma ce mai e, iar plângi?! Trezește-te, hai, trezește-te!" O luă ușor de umeri pe sora ei și o strânse la piept. "Faci ca atunci când erai mică și abia murise tatăl nostru. Credeam că ți-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să fugim în lume: erai tu prea mic și n-aveau ce să facă cu tine. Doar să te omoare. Și li s-a făcut deodată frică. Băiatul : Pe mine ?! Da' de ce ?! De ce să ne omoare ?! Mama: Tatăl tău fusese rănit la vânătoare. Câteva zile mai târziu, a murit. Asta ți-am spus de când ai început să înțelegi, de când înțelegi cuvintele și vorbești și tu... Când au aprins rugul funerar, m-au gătit ca atunci când am fost mireasă, mi te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a adus această „glajă” cu „pălincă”... ― Mare minuni! Iaca că am Învățat și eu ci Înseamnă sî aduci la viațî un om bolnav! Și... acolo În iadu’ războiului pi câți nu i-o scos doctorii din ghearele morții! Și tu rănitu’ nu Îndrăzneai sî li mulțămești măcar, că toți aveau galoani multe... Ti uitai doar În ochii lor când ti consultau și Îți spuneau: „De-amu’ mergi la comisii”. Și acolo nu știei ci ti așteaptă - a reflectat tata Toader a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În scurtă vreme s-au liniștit... Am scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai nădejde mai mare decât În tine? Toți erau buni, da’ nu m-o rabdat inima și am zis: „să merg eu, să văd ci s-o Întâmplat”... Mai departe, Petrică a lămurit lucrurile: I-am spus că am fost rănit la piciorul stâng și nu mă pot mișca. Atunci, și-a pus automatul În bandulieră și, Înainte de a mă lua pe umăr, ca pe un sac, mi-a spus să țin automatul meu În mână, că, cine știe?... Mergea repede
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe rusime, iar pe Undiță l-am trimis să conducă transportul lui Toader. Eu, Împreună cu căpitanul, am rămas În urma convoiului. La un moment dat, căpitanul - sprijinindu se de brațul meu - m-a Întrebat: „Cum s-a Întâmplat de a fost rănit Toader? E grav?” I-am povestit Întâmplarea. De fapt, toată acțiunea noastră din acea noapte... Când am isprăvit, l am auzit spunând, puțin oftat: „Bietul Toader. Cine știe dacă se va mai Întoarce Între noi?” Abia atunci m-am gândit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întoarce Între noi?” Abia atunci m-am gândit și eu la această eventualitate... Am ajuns la bordeiul nostru. Pe Toader l-am Întins pe pat, iar căpitanul a plecat să cheme serviciul de prim-ajutor, pentru a-l prelua pe rănit... El era alb la față, tremura și gemea mereu. În scurtă vreme, s-au prezentat doi brancardieri, care l-au așezat pe o sanie și au plecat... Ne-am luat rămas bun de la el, urându-i Însănătoșire grabnică. „Te așteptăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
oameni se pot mândri cu ceea ce profesorul chirurg Nicu - colegul meu de bancă - a realizat ca profesionist, dar și ca om. Din tot ce a făcut el pentru semenii săi eu l-aș ruga să ne povestească doar despre ultimul rănit pe care l-a operat acolo - În Iad - la Cotu Donului, Înainte de... ― Mi-ar veni greu să povestesc acea Întâmplare - a Întâmpinat profesorul rugămintea lui Petrică. ― Nicule! Gândește-te că te roagă Petrică, cel cu care ai stat În aceeași
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la el. Am Început să-i spun de ce l-am căutat abia când i-am ghicit Întrebarea din priviri. Când a auzit că am aflat că el este salvatorul meu, m-a Întrebat: „Ai fost cercetaș? Și când te-au rănit purtai combinezon de camuflaj alb?” „Întocmai, domnule profesor” - am răspuns eu, cu inima gata să-mi iasă din piept. „Ce grad aveai?” „Sergent”. ― Ia uite cum se leagă lucrurile - a băgat de seamă Elena. ― „Da, da, da! Îmi amintesc. Cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
membru oarecare. El i-a ajutat să supraviețuiască pe cei din rezistența anticomunistă pentru ca aceștia să lupte pentru o cauză nobilă. A riscat securitatea familiei, dar nu a pregetat să îi ascundă, să îi hrănească, să îi doftoricească, atunci când erau răniți sau bolnavi. Și pentru faptele astea de omenie, cincisprezece ani de muncă silnică de unde nu s-a mai întors... Ce importanță are pe lângă toate astea faptul că "frații Frunză" nu și-au isprăvit studiile universitare ? Dora își dă bine seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]