4,129 matches
-
trecuseră pe la ei de-atunci, influența lui Seraphineas Andrews fusese cea mai puternică asupra acestei aripi a tribului Karen. Adepții lui au fost În continuare cunoscuți drept „Armata Domnului“, dar descendenții lui direcți erau puțini pentru că majoritatea fuseseră uciși În timpul răscoalelor. Gemenii cu părul roșcovan erau doi dintre aceștia, urmași ai Regelui Naților și a „concubinei celei mai iubite dintre toate“. Aceasta era mult deasupra „concubinei celei mai iubite“ ca rang și ceva mai jos decât „soția cea mai iubită dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
compromis făcut noului regim, ci o atitudine constantă a unui om de stânga. De altfel, se știe că majoritatea marilor scriitori a fost totdeauna de stânga: M. Sadoveanu, Camil Petrescu, G.Bacovia, Panait Istrati. Iar în legătură cu operele mari inspirate din Răscoala din 1907, este de ajuns să-i amintim pe Rebreanu, Cezar Petrescu, Panait Istrati și alții. Păi, măi lichelelor literare contemporane, aflați acum de la mine că operele lor nu au fost scrise în timpul comuniștilor, ca să le numim compromisuri, cum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
11 august 2004 „La plăcinte, înainte, Iar la trudă înapoi!” Iată-n câteva cuvinte Ce cangrenă roade-n noi. „Ce-i în gușă, și-n căpușă”, Dar de gușa este goală Și nu-i truda ca țepușă, În căpușă e răscoală. Am trudit precum părinții - Poate puși în rând cu sfinții; Ei mi-au dat de la născare Dorul de sacrificare. Zi prostului că-i om deștept, „Că ți-ai găsit de furcă” Și vrea să te facă adept... Spre glorii se
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
care Guvernul le acoperea, garnizoana militară a orașului Santarem se răscoală, mărturisind printr-o proclamație că mișcarea e în afara partidelor politice și că cere un guvern care să asigure țara că demagogia dinainte de 5 decembrie 1917 nu va fi încurajată. Răscoala din Santarem însă, începută în ziua de 13 ianuarie 1919, nu durează decât două zile. Și aceasta, nu pentru că Guvernul a reacționat prompt, ci pentru că armata - lipsită de unitate de conducere și de intuiție politică - se hotărâse să ajute, "deocamdată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care o compromiseseră în 1917 începeau să fie uitate în iarna anului 1919. În fața continuei agitații demagogice, garnizoanele militare din Porto și Lisabona se răscoală, la 19 și 22 ianuarie. Foarte repede, și datorită dezorientării politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur și simplu pentru a forța demisia Guvernului și înlocuirea lui cu un guvern al Juntei, se transformă într-o mișcare monarhică. La Porto, Monarhia e proclamată în ziua de 19 ianuarie, iar steagul roșu-verde al Republicii este înlocuit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
centru de rezistență militară. Poate că totuși ar mai fi putut dobândi ceva, dacă ar fi trecut de partea insurgenților din Porto; dar Guvernul, temîndu-se de marele său prestigiu și îndoindu-se dacă ar putea înăbuși această nouă și neprevăzută răscoală militară, îl invită pe Duarte la Lisabona, Relvas dîndu-și cuvântul de onoare că va fi liber să se întoarcă în mijlocul trupelor sale, în cazul când discuțiile nu vor ajunge la nici un rezultat. S-ar spune că sidoniștii se caracterizează printr-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Guvernarea lui Atonio Maria da Silva nu se deosebește de cele precedente decât, poate, prin numărul masiv de deportări politice, care au loc la 20 iunie 1922. Grevele continuă, dar nu au intensitatea celor din anii trecuți. O încercare de răscoală monarhică, în octombrie 1922, este repede înăbușită. Antonio Maria da Silva izbutește să se mențină la putere până în noiembrie 1923, după ce remaniază de două ori cabinetul. Evident, țara era departe de a avea liniște. În iarna lui 1922 circulau atâtea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
revoluționar nu știau nimic de soarta pe care o va avea mișcarea. Adeziunile celorlalte garnizoane întîrziau. La Lisabona nu se petrecea nimic. De la Porto se îndrepta spre Braga o puternică și bine înarmată coloană guvernamentală cu misiunea de a înăbuși răscoala. A fost un interval de cumplită îndoială, când se credea că totul e pierdut și generalul Gomes da Costa, îmbrăcîndu-și uniforma de mare ținută, cu pieptul plin de decorații, aștepta din ceas în ceas să fie arestat. Cum se întîmplase
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chiar a doua zi după victorie. Lucrurile acestea le înțelegeau foarte bine și o parte dintre șefii revoluționari. Între Cabeçadas și Gomes da Costa se iscară de la început grave neînțelegeri. Unii dintre ofițerii care avuseseră un rol de frunte în răscoală își cer demisia și e nevoie de intervenția generalului Carmona (cazul Raul Esteves) ca aceștia să continue colaborarea cu Guvernul juntei. La Porto începe să se vorbească despre necesitatea creării unui triumvirat Gomes da Costa, Carmona și Filomeno da Cámara
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mișcării militare, sau prin manifestații muncitorești de platonică protestare împotriva dictaturii - după 9 iulie ele trec la atacuri fățișe. Atacurile pornesc, firește, din felurite sectoare și sunt organizate de oameni care nu împărtășesc aceleași credințe politice. Sunt, în primul rând, răscoalele elementelor de stânga, care dau mult de lucru Guvernului. Izbucnesc apoi rebeliuni militare - cum a fost aceea din 2, februarie 1927, din Nord, condusă de generalul Sousa Dias și alți șefi militari. A fost un adevărat război civil. Garnizoana rebelă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bursă. Era vicepreședintele unei companii de asigurări guatemaleze pentru lucrătorii de cale ferată. Specializarea sa la universitate era istoria diplomației. Aparținea unei societăți prin corespondență numită Clubul Miniștrilor de Externe. Membrii săi alegeau o chestiune precum Războiul din Crimeea sau Răscoala Boxerilor și o refăceau, scriindu-și unii altora scrisori În calitate de miniștri de externe ai Franței, Angliei, Germaniei, Rusiei. Obțineau rezultate foarte diferite. În plus, Feffer era un seducător ocupat, În special, se pare, de tinere neveste. Dar găsea și timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai mult sau mai puțin. — Serios? spuse Lal. Și eu l-am trăit oarecum. Fiind punjabi. Deci chiar sunteți punjabi? — Da, și În o mie nouă sute patruzeci și șapte când studiam la Universitatea din Calcutta am fost prezent la acele răscoale groaznice, luptele dintre hinduși și musulmani. Numite de atunci marele măcel din Calcutta. Mă tem că am văzut nebuni stăpâniți de mania omuciderii. — A. — Da, și omoruri cu bețe țintuite și răngi ascuțite. Și cadavrele. Viol, incendiere, jaf. — Înțeleg. Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
treia săptămână a Shebei în școală, un profesor de geografie pe nume Jerry Samuel patrula prin curtea școlii în căutare de chiulangii, când a trecut pe lângă pavilionul de arte și a auzit din atelierul Shebei ceva ce semăna cu o răscoală. Când a intrat să vadă ce se întâmplă, a găsit atelierul fierbând. Toată clasa a opta se bătea cu lut. Câțiva dintre băieți erau dezbrăcați până la brâu. Doi dintre ei erau gata să dărâme cuptorul. Samuel a găsit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să renunțe la victorie. În această ordine de idei, supun atenției cititorilor câteva gânduri personale, ca unul care l-a cunoscut și personal pe Mao Zedong. Mao Zedong s-a ridicat la lupta revoluționară în cele mai glorioase tradiții ale răscoalelor țărănești și războaielor de eliberare de sub dominația imperialistă. Dacă a împrumutat în concepțiile și practicile sale câte ceva din doctrina și experiența bolșevicilor și ale militanților democrați din Vest, a făcut-o numai pe trunchiul idealurilor și valorilor tradiționale chineze, al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
din aceste țări erau numite sau încuviințate de U.R.S.S., ca urmare a supușeniei față de Moscova (slugărnicia față de aceasta constituind "temelia de nezdruncinat a socialismului"); ambasadorii U.R.S.S. erau cei care dădeau indicații ambasadorilor celorlalte state socialiste; după 1956 (când răscoala de la Budapesta a fost înfrântă și regimul sovietic instaurat în mod direct, cu tancurile), sediul Comisiei Dunării a fost mutat de la Galați la Budapesta (România trebuia să îi ajute pe "tovarășii unguri", ca să iasă din izolare) și, în fapt, s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și le distrusese familiile. Aladin izbutise totuși să fugă și să se refugieze la Cairo, unde fusese primit cu onoruri. I se puseseră la dispoziție un palat și servitori și se spunea că se pregătea pe atunci să provoace o răscoală împotriva unchiului său, cu sprijinul imperiului mameluk, a sufiului din Persia și a unor puternice triburi turcești din chiar inima Anatoliei. Oare coaliția asta ar fi putut să-i vină de hac lui Selim? Nu se va ști niciodată: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind brazde prin ziua fierbinte. Nu le pasă. Nimănui nu-i pasă. În Londra ar fi fost o adevărară răscoală, o adevărată revoluție a veseliei dacă unul din acești munți de untură s-ar fi ivit pe stradă. Dar aici, în marea harababură, nu poți să găsești nici cel puțin o ciudățenie hazlie. Din cauza asta, chiar, simțul umorului a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
duc, și mă-ntorc, Și-amanții profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Și-i frig, și burează. Seară tristă Barbar, cânta femeia-aceea, Târziu, în cafeneaua goală, Barbar cânta, dar plin de jale, - Și-n jur era așa răscoală... Și-n zgomot monstru de țimbale Barbar, cânta femeia-aceea. Barbar, cânta femeia-aceea... Și noi eram o ceată tristă - Prin fumul de țigări ca-n nouri, Gândeam la lumi ce nu există... Și-n lungi, satanice ecouri, Barbar, cânta femeia-aceea. Barbar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cânta femeia-aceea. Barbar, cânta femeia-aceea... Și noi eram o ceată tristă - Prin fumul de țigări ca-n nouri, Gândeam la lumi ce nu există... Și-n lungi, satanice ecouri, Barbar, cânta femeia-aceea. Barbar, cânta femeia-aceea, Și-n jur era așa răscoală... Și nici nu ne-am mai dus acasă, Și-am plâns cu frunțile pe masă, Iar peste noi, în sala goală, - Barbar, cânta femeia-aceea... Note de toamnă Tăcere... e toamnă în cetate... Plouă... și numai ploaia dă cuvânt - E pace
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
deschise arătau că a intrat acolo an oaspe nou: necazul; dar înlocuise cugetarea cu alta tot așa de banală, dar mai exactă: necazul trăiește cu oamenii în pace și într-o zi nu mai vrea pacea și izbucnește; atunci începe răscoala înăuntru, până când nu mai încape și izbește ușile în lături ca să iasă la văzul și auzul tuturor, să se amestece și să se încurce cu zvonul și răutatea lumei. Se mai deschid porțile și pentru ca să intre bieți oameni nevinovați ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care acum strica așa de vădit culoarea feței Lenorei? Ce era tenul acela turbure, pătat, pe aceeași față alb-roză? Ce se petrecea în plastă vie, ce se petrecea fizic, care venea însă de la poruncile nemateriale ale vrajbei, ale urei și răscoalei, și transforma în așa fel ființa? Mini se uita la fața, gâtul, bustul și brațele alterate ale Lenorei. Lina șoptise lui Mini cuvinte despre supărări, mizerii, păcătoșenie. Aceste simțimînte erau procese ale sufletului, pe care îl cred imaterial, și iată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o stare sanitară precară, cu teama permanentă de moarte. Dar văzuți de aproape, ochii femeilor strălucesc. Sub stratul gros de murdărie, ceva din chipul acestor memsahib este înălțător. Transmit o conexiune cu istoria, cu străbunele lor din Rebeliune, cu vreo răscoală, cu destinul simbolic al femeii engleze din climatul tropical, menite să răzbată și să îndure. Aproape că devin îngeri, așa cum și le închipuie soții lor. Sacre. Merită să-ți verși sângele pentru ele. Aceste femei îl sperie pe Pran la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. 4. Ci, în toate privințele arătăm că suntem niște vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strîmtorări, 5. în bătăi, în temnițe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; 6. prin curăție, prin înțelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfînt, printr-o dragoste neprefăcută, 7. prin cuvîntul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire și de apărare, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte. 11. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorința de cîștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! 12. Sunt niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea, niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
sicriul. — Da, doamnă, răspunde umil cărăușul-șef. Îi dorim cu sinceritate guvernatorului o călătorie bună spre casă. Din câte țin eu minte, tata nu a fost un om fericit. A fost în mod repetat retrogradat din cauza slabei prestații în suprimarea răscoalelor țărănești din Taiping. Abia mai târziu am aflat că vina nu era în totalitate a tatălui meu. De ani de zile China fusese urmărită de foamete și agresiune străină. Oricine ar fi fost în locul său ar fi înțeles că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]