13,830 matches
-
de către românii de peste ocean celor de acasă. Situația din învățământ a intrat și ea în atenția arhimandritului 82. Notând organizarea unui congres al învățătorilor la Galați, Șerboianu deplângea starea materială a acestor "apostoli urgisiți", ce făceau o "muncă de salahor" răspândind lumina educației. Din nefericire, aceștia erau "coborâți mai prejos decât ușierii și servitorii cutărui Minister", de către o societate ce știa "să plătească gras și să dea mese copioase tuturor amazoanelor și coregrafelor indecente"83. Prin urmare, congresul amintit era considerat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dorința, exprimată, la un moment dat, și în versuri 192. Mai recent cazul lui Cristian Pațurcă ar putea fi invocat, ca demonstrând cu putere perpetuarea situației. Pentru Șerboianu întreaga problematică avea un caracter special, fiind vorba despre o practică larg răspândită la toate categorii sociale și se manifesta, în cazul mioritic, sub formula testamentului verbal, desemnat de "limba de moarte". Spectrul pedepsei, în maniera blestemului, căpăta aici rolul central, excepționalitatea momentului determinând, ca în majoritatea cazurilor, acestea să servească unui ideal
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fi pentru ei tot așa de enigmatic, ca și însăși viața lor. "Cultul morților întemeiat pe o lege firească sădită în om spune savantul profesor decedat dr. Badea Cireșanu, în al său Tezaur Liturgic, tom VI, pag. 43 este foarte răspândit și printre sălbatici. Cei vii întotdeauna admiră trecutul și găsesc la cei încetați din viață calități mai frumoase decât la cei cari trăiesc. Imaginația creează cele mai frumoase icoane despre strămoși, cu privire la traiul, morala, obiceiurile și onestitatea lor. Cineva însă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și potrivit căreia aceasta este singura cunoaștere posibilă, cea care trebuie să le suprime pe toate celelalte. Căci iată aici singura credință care mai subzistă în lumea modernă, când în jurul nostru se prăbușesc toate credințele: convingerea deja întâlnită și universal răspândită potrivit căreia cunoașterea înseamnă știință. Dacă, pentru a evalua raportul dintre știință și cultură, facem apel la criteriul artei, ne cuprinde amețeala, căci ne găsim cu adevărat în fața unui neant. Arta în adevăr este o activitate a sensibilității, desăvârșirea puterilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai mult: de fapt, ceea ce este important nu este atât această credință potrivit căreia cunoașterea se identifică cu cea a științei, iar realitatea omului este cea a unui obiect științific, ci modul în care o astfel de credință s-a răspândit de mai bine de un secol, îndepărtând-le pe toate celelalte, toate producțiile culturii, reducându-le la un soi de lux inofensiv, la un joc și la o oglindă a mirajelor. Mai mult chiar decât conținutul său, sau mai degrabă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
femeii ar trebui să fie înfrumusețarea vieții: să-și cultive, de dragul ei și al celor care o înconjoară, toate facultățile minții, sufletului și trupului ei, toate puterile ei de a se bucura și de a oferi bucurie și de a răspândi frumusețe, eleganță și grație pretutindeni. (John Stuart Mill, Essays on Marriage and Divorce, apud A. Rossi, 1970, p. 76) Punctul de vedere exprimat de Mill este împărtășit încă de mulți dintre contemporani ca o prejudecată privind femeile. Așa se face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cea de-aici, cea pământească, negreșit că era calea cea mai scurtă de a ți-o pierde, cu o mutră de idiot și o palmă de oțel În ficat. Iar Diego Alatriste nu se grăbea deloc s-o părăsească. Felinarul răspândea o lumină uleioasă peste portiță când căpitanul bătu de patru ori În ea, cum Îi spusese Saldaña. După ce bătu, degajă mânerul spadei, iar mâna stângă și-o furișă la spate cât mai aproape de cel al vizcainei. De partea cealaltă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Într-o cameră de serviciu a contelui de Guadalmedina. Cât despre Charles Stuart și Buckingham, ei au fost găzduiți cu mai mult confort și cu toate onorurile În casa ambasadorului englez; iar a doua zi În zori, când știrea se răspândise și consilierii regelui, stăpânul nostru, cu contele de Olivares În frunte, dădeau din colț În colț Încercând să găsească o ieșire din asemenea Încurcătură diplomatică, locuitorii Madridului au dat năvală cu mic cu mare În fața Casei cu Șapte Hornuri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Calderón, citește un sonet de don Francisco de Quevedo și-și zice: bun, iată că ceva tot a rămas, Înseamnă c-o fi meritat strădania. Dar să revenim la ale noastre. V-am povestit că știrea cu aventura s-a răspândit ca scânteia prin praful de pușcă, iar gestul prințului a cucerit inima Întregului Madrid; asta deși regelui, stăpânul nostru, și contelui de Olivares, după cum s-a aflat mai târziu, sosirea pe neaștepate și fără invitație a moștenitorului coroanei britanice le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de viciu și insultă, ăsta la care pârțurile sunt sirene, e curul de Góngora, găoaza cultă de care pân’și-un poponar se teme. Sau se distra compunând celelalte versuri, pe cât de cunoscute, pe atât de feroce, care s-au răspândit ca focul prin oraș, făcându-l pe Góngora troacă de porci: Omul acesta e-o asemenea scursură (lăsându-i Însă originea În pace), că niciodată, nu știu cum se face, nu i-a picat căcatul din gură. Gingășii pe care implacabilul don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și m-a condus prin bucătărie în camera bunicului. Acolo se afla motivul vizitei mele acasă. Pe soba din bucătărie stătea o cratiță care scotea aburi, iar inconfundabilele mirosuri de piper, dafin, cuișoare și ceapă, într-o uniune intimă, se răspândeau în întreaga casă. Mama nu uitase ce doream cel mai tare să mănânc. VIGNETA în camera bunicului era un frig de gheață. El zăcea în sicriul pus pe pat. Tot ce se vedea din el era de fapt capul, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
publicabil? Nu știu, răspund eu. Poate când o să-i vină vremea. De fapt este ceva extrem de personal. Deși are, desigur, o mare valoare universală. Și acel fel de căldură și solicitudine și omenie ar trebui poate să fie tipărit și răspândit, mai ales în vremurile noastre. Și, de bună seamă, el știa să scrie, spune Manfred. Doar era un tip cultivat. L-ai cunoscut? îl întreb eu. Nu pot spune asta, zice Manfred. Dar mi-a dat o dată un ban, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
deschise, din provincie, spre a fi tras prietenește de mânecă sau de urechi, nu se putea compara cu corul fioros de huiduieli de care avuseseră parte alți confrați de-ai lui într-ale eseisticii post-totalitare, care cutezaseră, și ei, să răspândească, ce-i drept în forme mai atent cumpănite, idei asemănătoare, căci Quod licet Jovis, non dicet bovis. Infailibilul trebuia să rămână doar el, păcătoșii buni de țintuit la stâlpul infamiei, exclusiv ceilalți. Combătea zdravăn, combătea din greu, combătea fără teamă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se coreleze (vezi Adunarea Regiunilor Europei, sau Congresul Puterilor Regionale și Locale din Europa). Descentralizarea a devenit esența acestor reforme în majoritatea țărilor dezvoltate și nu numai. Rolul guvernărilor locale a crescut, birocrația și reglementarea centralizată au diminuat, s-a răspîndit practica subvențiilor tip "bloc", sau globale, standardele de performanță tehnică și economică. În domeniul servici-ilor publice au fost preluate metode din practica afacerilor, întărindu-se rolul contractelor, al prețurilor liberalizate și asumarea responsabilităților, în cadrul unui nou tip de management. Expansiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a știut să arate importanța intervențiilor și cheltuielilor statului, pentru a influența repartiția veniturilor și tinde spre o anumită justiție socială. Este o idee ce se întîlnește la Stuart Mill, dar și la Sismonde de Sismondi și care s-a răspîndit mai apoi. Dar ches-tiunea rămîne și anume de a ști dacă cheltuielile publice sunt numai o prelevare, sau dacă munca funcționarilor este totuși creatoare de avuție, la fel ca a oricărui alt salariat. Tot mai mulți oferă un răspuns pozitiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
legilor și a reformelor succesive, au fost create organisme specializate în construcția de locuințe ieftine; pentru un număr de solicitanți, impactul politicii de locuințe sociale este pozitiv, prin accesul pe care l-a permis la norme de comfort încă puțin răspîndite pe alocuri: apă curentă, căldură, baie etc. Totuși, numeroase efecte perverse au apărut. Două sunt binecunoscute. Primul se manifestă în marile aglomerări urbane, unde firmele de construcții lucrează în zone relativ apropiate de centru, locuințele fiind atunci ocupate în majoritate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un soi de piață, pe care ele trebuie să tindă să-și amelioreze oferta relativă, pentru a nu-și alunga contribuabilii. Dar în acest caz, ca și în altele, concurența dintre actori nu presupune neapărat faptul că populația se va răspîndi într-o manieră omogenă pe un teritoriu dat, datorită faptului că autoritățile locale își aliniază toată fiscalitatea la nivelul cel mai atrăgător. Așa cum concurența de pe o piață poate conduce la o concentrare a ofertelor dacă există randamente crescătoare, la fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
doar fisuri prin care, din exterior, primim vagi semnale. Dacă voi reuși, ochiul va percepe cuvântul-artă, cuvântul total, cuvântul ce va vorbi altfel. Iar în cernelurile folosite voi turna parfumuri rare, aduse de negustorii din Levant, veșnic mirositoare. Cărțile vor răspândi miresme inconfundabile, dând chiar și impresia de gust; cuvintele-frescă vor încânta privirea, iar citite cu glas tare, după un sistem anume, în funcție de alternanța culorilor, vor căpăta sonorități surprinzătoare. Un orb din naștere, dacă le-ar auzi rostite în preajma unei ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a lui frunză argintie făcînd umbră pe vălcică. Vînătorul la tulpină-i cade-n visuri iubitoare... Două veveriți pe-o creangă rîd de arma-i lucitoare. (Vînătorul) Resursele de umor ale poetului, racordate motivului cinegetic, reapar și în alt pastel: Răspîndind fiori de moarte, luntrea cea de arme plină Cînd la umbră se dosește, cînd s-arată la lumină; Iar pe mal, în liniștire, un bătlan, pășind încet, Zice: "Nu-i peirea lumei... vînătorul e poet!" (Balta) Un vînător-poet a fost
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
feuda trio-ului tradițional Hrebenciuc-Cozmâncă-Iacubov. Antonescu a prins mai mult în sud, Slobozia și Călărași, cu ceva extensii și prin mediile naționaliste din Ardeal, mai exact din Tîrgu-Mureș, iar crucile de toate felurile și soboarele de preoți ortodocși s-au răspîndit cam peste tot, cele din urmă căpătînd o slăbiciune patetică pentru chipurile cioplite, drept pentru care și-au scuturat busuiocul pe unde au fost convocate, fără crîcnire, fără prejudecăți și, mai ales, fără pic de rușine. Doar Timișoara și Bucureștii
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
viabilă pentru că echivalează cu mutarea Curții de Apel, mai apreciază Ponta. Ar fi de preferat construirea unui nou sediu, a propus șeful Guvernului. Costurile nu ar fi foarte mari, explică premierul, Guvernul acordând sume mari pentru clădirile instanțelor și parchetelor răspândite în întreg Bucureștiul. Am discutat și alte probleme, care țin de primele efecte ale intrării în vigoare a Codului de procedură civil, pregătirea de aplicare a Codului de procedură penală, despre ideea de reflectare mai clară în Constituție a puterii
Ponta vrea să mute ÎCCJ în casă nouă: Condiții de-a dreptul rușinoase by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78797_a_80122]
-
ca Samuel Huntington văd globul zguduit de ciocnirea între civilizații eterne, reciproc ireconciliabile, sau descriu o extindere triumfală a democrației liberale, ca Francis Fukuyama. Primul pune accentul pe mentalități perene, al doilea pe instituții politice recente, care par a se răspîndi. Nici unul, nici celălalt n-au dreptate. Ariile de mentalități sunt altele decît cele identificate aiurea de Samuel Huntington, iar mentalitățile nu sunt ideologii, nu declanșează și nici nu întrețin conflicte, și nici să se răspîndească nu pot, ca ariile de
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
recente, care par a se răspîndi. Nici unul, nici celălalt n-au dreptate. Ariile de mentalități sunt altele decît cele identificate aiurea de Samuel Huntington, iar mentalitățile nu sunt ideologii, nu declanșează și nici nu întrețin conflicte, și nici să se răspîndească nu pot, ca ariile de influență politică: mentalitatea britanică nu s-a răspîndit în India, nici cea franceză în Asia de Sud-Est. Francis Fukuyama, dimpotrivă, nu ține cont că instituțiile politice și legile nu apar prin generație spontanee, ci se nasc din
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
de mentalități sunt altele decît cele identificate aiurea de Samuel Huntington, iar mentalitățile nu sunt ideologii, nu declanșează și nici nu întrețin conflicte, și nici să se răspîndească nu pot, ca ariile de influență politică: mentalitatea britanică nu s-a răspîndit în India, nici cea franceză în Asia de Sud-Est. Francis Fukuyama, dimpotrivă, nu ține cont că instituțiile politice și legile nu apar prin generație spontanee, ci se nasc din mentalități și sunt menținute de acestea: deși par a avea valoare universală, deși
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
prepelicar, gabor, presar, priponar, trocar. Lista e totuși mai bogată și merită să fie completată cu câteva alte cuvinte, chiar dacă unele au doar o circulație limitată. Termenul caraliu ("polițist, gardian") nu are atestări prea vechi, dar pare să se fi răspândit foarte mult în ultimele decenii: "opresc pe Crângași, că la Politehnică e caralii și ăia nu-s obișnuiți cu filmele documentare" (G. Cușnarencu, Tratat de apărare permanentă, 1983, p. 27); "ochelarii, șoaptele cifrate, semnalele caraliilor de-acolo îți dădeau un
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]