2,766 matches
-
pionier al studiilor de sanscrită și fondatorul societății Asiatic Society din Bengal) se va trezi interesul extraordinar al Occidentului pentru lumea Indiei. Astăzi este greu de imaginat elanul și entuziasmul cu care au fost întreprinse studiile de indianistică în acest răstimp. Pentru a arăta mai bine și obiectiv, menționăm spusele referitoare la esență ale marelui indianist francez contemporan, Louis Renou: "On a peine à se représenter aujourd'hui, dans notre monde décoloré, l'atmosphère d'enthousiasme, d'ardeur juvénile, dans lequel
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
un obiect cu neputință de precizat, îl atinse pe față, pe umeri, și atunci începu să se apere învârtind orbește șalvarii deasupra capului. Îi era din ce în ce mai cald, simțea broboane de sudoare prelungindu-i-se pe obraji, și gâfâia. Descoperea la răstimpuri obiecte pe care îi era greu să le identifice; unele semănau la început cu o lădiță, dar se dovedeau a fi, pipăite mai bine, dovleci uriași înveliți în broboade; altele, care păreau la început perne sau suluri de divan, deveneau
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
reforma regulamentului. Lucrările Consiliului Federal nu sânt toate de-o importanță egală și pentru cele mai puțin importante nu e necesară prezența miniștrilor dirigenți. Ar fi deci bine de a se diversifica lucrările, concentrîndu-ne pe cele mai importante într-un răstimp atât de scurt ca miniștrii dirigenți să poată lua parte la ele fără prejudițiu pentru afacerile de cari sânt răspunzători în sfera lor mai restrânsă. Introducerea unei asemenea diversificări și aplicarea ei mai cu seamă asupra măsurilor legislative nu ne
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pare tocmai grea. Se-nțelege însă că pentru aceasta se cere din partea deosebitelor guverne o mărginire de bunăvoie în privirea lucrărilor legislative, încît propuneri de legi nouă sau de ordinațiuni generale mai însemnate să nu se facă decât într-un răstimp oarecare, iar acele cari nu se pot înainta în acel răstimp să rămână fără escepție pentru anul următor. Nu credem că legislațiunea noastră ar pierde ceva prin împuținarea grabei cu care a lucrat pîn-acum. {EminescuOpXI 107} În ediția de dimineață
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din partea deosebitelor guverne o mărginire de bunăvoie în privirea lucrărilor legislative, încît propuneri de legi nouă sau de ordinațiuni generale mai însemnate să nu se facă decât într-un răstimp oarecare, iar acele cari nu se pot înainta în acel răstimp să rămână fără escepție pentru anul următor. Nu credem că legislațiunea noastră ar pierde ceva prin împuținarea grabei cu care a lucrat pîn-acum. {EminescuOpXI 107} În ediția de dimineață a foii a apărut articolul de mai sus, în cea de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se vede că vom avea încă multe de aceste de înregistrat. Oricine care are privirea câtuși de puțin limpede va vedea că toate neajunsurile statului nostru, colosala datorie publică, sânt sau direct introduse de partidul frazei sau urmări neapărate a răstimpurilor cât acest partid a stat la putere. Reteveiul e tatăl bâtei electorale, concesia Stroussberg și gestiunea financiară din anul 1867 - părinții colosalei datorii publice. Abuzurile roșiilor au necesitat abuzuri; precum concesiile date cu nesocotință de ei, au necesitat contractarea de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în scrierile sale, Iezechiel se consideră într-o dublă misiune: cea de mesager al divinității, și cea de "păzitor" (3,17) al salvării poporului. Este o "misiune" vremelnică, dar în care umanul continuă să aibă un caracter esențial: Totuși, în răstimpul misiunii sale, profetul poate fi socotit o ființă sacră, prin care se separă de ceilalți oameni, indivizi de rând. Mesagerul lui Dumnezeu trebuie să posede o notă divină conferită de condiția sa de mesager, o notă ce-1 ridică deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
iulie Cînd stăpînii nu-s acasă, slugile se-mbracă cu hainele boierești și se fandosesc înde ele sau în oglinzile odăilor. Complexul slugii, extins, ne dă imaginea unei Românii care a trăit, în ultima jumătate de secol, cel mai dezonorant răstimp istoric. Tagma comuniștilor, ajunsă la putere prin tancurile ocupantului și obrăznicindu-se progresiv, a vrut să dea replică celor la care slugăriseră și care fuseseră condamnați după legi de proveniență asiatică. Cum, altfel, poate fi interpretat gestul unui fost pantofar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu mai poate adera, conceptual, la execuția lui Lessing, iritat probabil de excesele și rateurile sculpturii de for din vremea sa. Ar trebui însă s-o luăm în seamă, atunci cînd ne gîndim la ce s-a întîmplat în urîtul răstimp comunist, dar, din păcate, și la ce se întîmplă acum cînd reziduurile aceluiași comunism se fac simțite și în statuarie. Pentru că, prin prăbușirea sistemului, nu s-au prăbușit și mentalitățile, asistăm lesne de constatat la perpetuarea, chiar dacă agonică, dar nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
patriarhul literelor cu regimul lui Ghiță Dej. Dar nici la scena întîlnirii poetului cu savantul, acesta din urmă aflat deja în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La care, știți doar, mucalitul condeier: pardon! Deci, cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii vernisajului meu de la Orizont. Pentru că a desanta, oleacă, din moclomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a nota. Ajungînd, seara, cu un rapid
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un albastru foarte chimic, anevoie reținîndu-și rîsul, apar, nu prea cadențat, de după colțul clădirii și se îndreaptă, pe trotuar, către majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observă. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi, probabil amicii făcăilor în răstimpul dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată din decembrie '89, conservă însă cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
singur te-ai simți, dacă-ți îndeplinești lucrarea cu fidelitate și grijă, prieteni neștiuți vor veni să te caute. Iată și concluzia sclipitorului său monograf Anthony Stevens: "Pentru Jung a îmbătrîni nu a însemnat un proces de inexorabil declin, ci răstimpul unei rafinări treptate a tot ce este esențial". Bunicul, care n-are nimic de bunic la cei cincizeci și..., oprește căruciorul să-și soarbă fascinat nepotul. În sfîrșit, dialog: măi, măi, cine-i acolo așa de deștept, cine, cine? Răspunsul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iar, fără zăbavă și fără speranță, la dinozaurii cu picamere, seceri și ciocane, urcați cîndva, în epoci de aur, pe nobila arhitravă neoclasică a Universității ieșene, și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor care ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector acum? Nu vedeți ce...? Dar mozaicul de pe Prefectură (fost comitet județean de partid)? Ce emblemă luminoasă, cu tacîmul ei complet: steaua kremlinească, macaraua (muncă! muncă!), satelitul gagarinean, cartea, secera
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oratorică în astfel de ocazii, cel care-mi deschidea vernisajul, pictorul Ion Sălișteanu, se numără printre pictorii care fac din propriul vernisaj un show al imaginii și cuvîntului, într-o logodnă de cea mai bună ținută. Lumea-i diversă. În răstimpul frisonat al eclipsei, în timp ce toată lumea, ca într-un imens carnaval, privea soarele cu ochelari fumurii, ei doi, bruneta și roșcatul, pe terasa de peste drum, goi, cu aceiași ochelari-standard făceau, nebunește, dragoste. Știind că nu-i vede nimeni. Pe 15, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te include în aiuritorul șuvoi uman ce vînzolește, zi și noapte, orașul din lagună, înseamnă a te lepăda chiar dacă nu vrei de orgoliile... măreției proprii, a te confunda cu ceilalți, a deveni, într-un cuvînt, un simplu anonim, viețuind un răstimp în Veneția: a fi veritabilul anonim venețian. Ce-ți rămîne să faci? Să fii simplu (sau complicat) spectator al acestei minuni lumești și... dacă, mă rog, ești prevăzut și cu un pix, să notezi (cît poți) una, alta, adică să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iar și iar, fără zăbavă și speranță, la mastodonții cu picamere, seceri și ciocane, cocoțați cîndva, în "epoci de aur", pe nobila arhitravă a Universității ieșene și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor ce ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector acum? Nu vedeți ce..." Iată însă că s-a ivit rectorul care să pună capăt unei istorii sumbre care-și lungește trena mult după căderea, de iure, a comunismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
punerea pe pupitre, pritocirea, desfundarea, egalizarea, dozarea pentru a produce vinul extra-sec, sec, demi-dulce sau dulce". "Mică teorie a bășicuțelor" sună titlul capitolului. Iar ființa ce tutelează demiurgic domeniul: homo bulla. Da' ce, homo Bulă n-a avut, și el, răstimpul (ducă-se pe pustii!) în care s-a lăfăit aerian-demiurgic? 14 iunie Bătaie fină în ușa atelierului, deschid și, cum mai zilnic se întîmplă, un june delicat îmi întinde invitația, probabil la apropiatul său vernisaj. Îi mulțumesc și îi urez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
domn avocat așa sună legitimarea cu ștaif interbelic dar și plin burduf cu amintiri din comunism. Regim pe care, de altfel, nici nu-l numește așa. Nu-l numește nicicum. Lăsîndu-ne a crede că și comunismul, vezi doamne, e un răstimp ca toate răstimpurile normale ale istoriei noastre. Ei bine, "celebrul" avocat (are și un nume: Florescu, parcă) scoate din sipetul memoriei sale, ca dintr-o burdușită cutie a Pandorei, fel de fel de minuni. Printre ele, și, poftim, vecinătatea gard
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sună legitimarea cu ștaif interbelic dar și plin burduf cu amintiri din comunism. Regim pe care, de altfel, nici nu-l numește așa. Nu-l numește nicicum. Lăsîndu-ne a crede că și comunismul, vezi doamne, e un răstimp ca toate răstimpurile normale ale istoriei noastre. Ei bine, "celebrul" avocat (are și un nume: Florescu, parcă) scoate din sipetul memoriei sale, ca dintr-o burdușită cutie a Pandorei, fel de fel de minuni. Printre ele, și, poftim, vecinătatea gard în gard a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și nu-i neapărată nevoie să depistăm în persoana vizată tot ce decurge din proasta-i alcătuire (în fond, cîți semeni de-ai noștri nu-și duc viața în veselă netrebnicie!), dacă alcătuirea n-ar fi una exponențială, determinantă în răstimpul de istorie pe care-l trăim. Nu ne-ar interesa nici cît negru sub unghie persoana unui I. Iliescu mișcîndu-se anonim în masa indistinctă, dar ne interesează, dramatic, în momentul în care individul își arogă o predestinare. Că predestinarea aceasta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despărți total ființa din carne și oase de faptele ei (intervine imediat determinismul meu de serviciu). Numai făptura asta putea face ce face. Dar nu omul acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul public pe care-l trăim. Mă rog, dacă n-ar fi existat el, altul, la fel de harnic, ar fi fost inventat de regimul instaurat în urma tancurilor rusești. Că, slavă domnului, nu de "harnici" duce lipsă țara asta levantin-leneșă. Și mai e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu îndeajuns de bine pusă la colț cînd trebuia...) Refac, pas cu pas, dorohoiana stradă Cuza-Vodă (între fosta Prefectură și Vila Ciopec), al cărei trotuar îl romantizam cu gingaș-renoiriana domnișoară Georgeta Wagner, azi la fel de renoiriana soție... eroină Georgeta Gheorghiu. În răstimpul în care, alături de minunatul pictor Craiu, beneficiam acolo, sus, în Pășunile Raiului de oblăduirea fabulosului magistru Brânzei, Craiu mă lua de braț și, pe sub salcîmii otrăviți de floare, îmi spunea: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi?! Sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Chagall, cam atît. Lucrurile pe-atunci stăteau mai simplu, nu? reperele fiind mai puține, tabloul general părea mai ușor de înrămat, de valorizat din toate punctele de vedere. Din cel al comodei noastre ierarhizări, întîi. Recursul acesta comparativ la trandafiriul răstimp e provocat, printre altele, de teribila devălmășie a momentului actual. În marginea căruia pare imposibilă pînă și o firavă aproximare de criterii. Pe de altă parte, ar trebui să lăsăm luciditatea să-și facă obligatoriul serviciu că să observăm ceea ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sală de aurit ștaif aristocrat, purtînd numele unei Aglae Pruteanu (care nu s-ar fi ocupat nicicînd de... defectele limbii). Nelipsit de la nici una din mesele frumos fardate ce urmau premierei, calamburgiul personaj al protipendadei locale oricum vesel contaminant în mohorîtul răstimp avea uluitoarea dexteritate de a subtiliza de pe masă bunătăți rar găsite în comerțul socialist și a le strecura într-o pungă, e-adevărat, ceva mai elegantă decît a Corcodușei, nu însă și mai puțin hapsînă. Era hapsînia în sine. A
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intrăm, că n-om fi chiar atît de haini încît să nu le recunoaștem panicaților frisonul panicii. Oameni sîntem și doar știm prea bine ce trecut eroic au în spate comilitonii stîngii. Numai să și aruncăm o repede privire asupra răstimpului postbelic în care eșaloanele cu pumnul ridicat au spulberat vechiul regat, populînd cu poftă sangvină pușcăriile și instaurînd, tot cu pumnul, o înfloritoare și, iată, întîrziată republică sovietică. Ce-i puțin? Că atunci polul n-a mai însemnat doar o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]