2,050 matches
-
e cum să câștige cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu și fac probleme de conștiință, ci imediat pun ochii pe altă companie, care încă mai răsuflă. Iar în timpul acesta, dom’ Pișculeț fostul mare țărănist de la scara vecină, înjură pe toate drumurile comuniștii și pe Iliescu, care cică după părerea lui, ar fi vinovați de toate relele. Nici el nu știe care ar fi vinile, dar înjură
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de pomană ca să plece... Împlinesc ritualul și pentru prima dată mortul își deschide ochii. Avea niște ochi senini, albaștri, în care parcă s-au înecat toate apele lumii... Apoi, își lasă mâinile pe lângă corp și se volatilizează în noapte. Eu răsuflu eliberată... O rază de lumină îmi creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
făcut milă de ea , de slăbiciunea ei, de iubirea aceea pe care a hrănit-o din trupul ei și care acum agoniza la capătul celălalt al cerului. Parcă deslușea toate tainele vieții ei ticăloase. Îi venea să plângă și să răsufle adânc, tot mai adânc, de teamă ca sufletul să nu-i crape în mii de bucăți. Mai voia să elibereze ecoul din răsunetul ei interior, să nu-i sfarme ferestrele casei pe care a clădit-o, sperând ca el să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
că e... ― Categoric, i-am zis Biancăi. Mi-am lăsat capul În poala Biancăi, sperând să ies astfel din raza privirii profesoarei. ― Alo, am spus În șoaptă. ― Bună! Caut o domnișoară frumoasă caremi datorează niște bani. Am nimerit bine? Am răsuflat bucuroasă. Era vocea lui. ― Tu ce crezi? am Întrebat Încet. ― De ce vorbești În șoaptă? Întrebă el. Dacă e cumva o tehnică de seducție, să știi că-mi place. Am pufnit În râs fără să vreau. ― Nu e o tehnică de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
zâmbete ale mele. ― Ești foarte drăguț, vreau să spun. ― Evident, râse el. De-ai vedea ce prietenă am... M-am strâmbat la el În timp ce chicotea cu o atitudine falsă de Înfumurat. ― Taci. ― Fă-mă să tac. ― Asta e o replică răsuflată de film, am râs eu. ― Dar funcționează Întotdeauna. Mă Îmbrățișă și m am lăsat pradă unui sărut dulce. Mi-aș fi dorit să dureze la nesfârșit. ― La mulți ani, șopti el. ― La mulți ani, am răspuns când buzele lui mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
te tulbură? Am deschis ochii de-a binelea. Bătrânul s-a așezat pe marginea crivatului și m-a îndemnat: Te ascult, fiule! Descarcă-ți sufletul, că ai să te simți mai bine. Orice povară aruncată din cârcă te lasă să răsufli mai ușor... Spune! Sub privirile lui blajine, am povestit tot visul de peste noapte... Știi prea bine, fiule, că dezrobirea țiganilor a fost săvârșită mult mai târziu - abia în vremea lui Cuza Vodă... Gândul tău din vis însă este de toată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ziua de azi nu și-a revenit în urma acelei experiențe. Dar, oricum, experiența ei n-a fost la fel de îngrozitoare ca aceea a fratelui ei mai mare, Oisin, care a trebuit să poarte o găleată neagră îndesată pe cap și să răsufle greu. Pentru că așa îi cerea rolul de Darth Vader.) Câteva clipe mai târziu, Gaz și cu mine am stabilit că și între noi exista o legătură. Gaz a spus: —îmi pari cunoscută. După care a început să mă interogheze: — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vreo trei secunde și în timpul ăsta vreo cinci izbiseră deja cu pumnul în masă. Alți câțiva mototoleau foile pe care scriseseră și dădeau cu ele de pereți. Atmosfera era încărcată de fum de țigară și de o neagră disperare. Am răsuflat ușurată când am plecat de-acolo. — Și acum, mi-a spus Mike, urmează partea cea mai interesantă. La auzul acestor vorbe inima a început să-mi tresalte de bucurie și ultimele rămășite ale furiei s-au risipit. Ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ăla dezgustător, John Joe. Ce sunete poate să scoată omul ăla! Cred că acasă mănâncă laolaltă cu porcii. Ce ușurare! Mă simțeam de parcă cineva ar fi desfăcut dintr-odată nodul corzii întinse de nervi ce-mi strângea pieptul — Da, am răsuflat eu, încântată să vorbesc cu cineva care simțea la fel ca mine. Nu-mi venea să cred! N-am mai auzit niciodată așa ce... Cu buzele strânse, Chaquie a dat aprobator din cap de vreo câteva ori în timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai proaste locuri - dar și pentru că jocul de-a psihoterapia nu mă mai amuza. La început fusese distractiv, dar acum devenise serios și înfricoșător. —Ce-ai de spus în legătură cu toate astea, Neil? l-a întrebat Josephine cu voce scăzută. Am răsuflat adânc. Slavă Domnului că Neil avea posibilitatea să se apere. —E o curvă mincinoasă, a răspuns el rar și apăsat. După felul în care rostise cuvintele alea, Neil nu mai părea un băiat atât de de treabă. —Așa e? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru băutură în perioada când era încă în rahat. —Ăăăă, așa e, am dat eu înapoi în grabă. Am vrut să spun că Luke a furat de la Vioara Orbului, un bar de pe Strada 60 Vest, unde lucra el. —Aaaaaa, au răsuflat ei cumva ușurați. De la Vioara Orbului. Scăpasem ca prin urechile acului. S-au întors unii către ceilalți și au dat afirmativ din cap: „De la Vioara Orbului. De la“. După-amiaza mi-o petrecusem cu Celine, în cabinetul asistentelor care era foarte intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care te referi ești tu, atunci nu, nu vreau. Dar de ce nu? Prietena ta, Briiiiigiiiiit îl place pe Carlos. —Brigit e nebună la cap. Și lăsând restul la o parte, ești prea mic: te-aș face piftie. A, nu, a răsuflat el. Noi, cubanezii, suntem foarte talentați în arta amorului. Tu și cu mine o să explorăm multe lucruri și nu există nici un pericol ca tu să mă faci pif... Te rog, am spus ridicând o mână. încetează! — Dar ești o Zeiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
S-a dovedit că Stalin citea paginile sportive, iar echipa Arsenal 1 înregistrase o mare victorie, dar nouă nu ne-a sunat așa. Mă înmuiasem ca o cârpă. După asta, Peter a venit și s-a așezat lângă noi. Am răsuflat ușurată. —Bună, i-a spus el Angelei. Eu sunt Peter. —Angela, a zâmbit fata nervoasă. —Ei, a lătrat el râzând fals, nu e nevoie să te întreb de ce ești aici. Eram cât pe ce să leșin. Poate că Angela și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu. Te rog... demnitatea ta... propriul tău respect... un porc... o turmă de porci... nu merită nici să te piși pe el... ce sens are... stai jos... Tocmai atunci s-a auzit soneria. A fost ca și cum întregul apartament ar fi răsuflat ușurat. —în ceasul al doișpelea, a murmurat Brigit. Am decis să nu-i mai amintesc că ne luaserăm la revedere cu mult timp înainte de la ceasul al doișpelea și că acum eram deja în ceasul al șaisprezecelea sau al șaptesprezecelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
închipuie c-o să mă mai uit la el după felul în care s-a comportat astă seară, o să aibă o surpriză... Am oftat mai mult tristă decât furioasă, după care am dat din nou oripilată din cap. Pe cuvânt... am răsuflat dezgustată. Câteva secunde mai târziu, am pus din nou mâna pe telefon. Sigur că o călăreală nu ieșea din discuție. 45tc "45" încă un weekend. Două zile în care eram eliberată de teama chestionarului. în ciuda faptului că din punctul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cum? Cu ajutorul chirurgiei? —Nuuuuu, a spus Brigit strâmbându-se gânditoare. Nu merge așa fiindcă ți s-ar vedea cicatricile prin rochița de șifon Dolce & Gabbana pe care o porți când verși paharul de șampanie pe el. Nu mai spune! am răsuflat eu. Dolce & Gabbana! Foarte frumos din partea ta! Mulțam! Și șampanie! Fain! —Să vedem, a zis Brigit cu o privire pierdută. Mă uitam la ea într-o tăcere reverențioasă, în timp ce Brigit medita la fantezia în care eram personajul principal. —Gata! Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o mișcare din cap spre mâna lui. — Nu e un cuțit, a protestat Joey. —Atunci ce e? —E un MARKER, un MARKER magic, a urlat Joey. Dacă nu vrea să-și termine tatuajul, atunci o să desenez eu restul. Toți am răsuflat ușurați. De fapt, toți eram așa de încântați că Joey nu voia să-l omoare pe Gaz încât am pierdut o grămadă de timp făcând exerciții de scris A, I, S și N în stil gotic. După asta, Shake a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am reușit să arborez un zâmbet anemic și tremurător. Știi, a continuat Luke lărgind cadrul, am crezut că vrei să ne întâlnim ca să-mi faci morală pentru ceea ce am zis în ziua aia, la centrul de dezintoxicare. — A, nu, am răsuflat eu. Eram șocată că Luke crezuse că ăla fusese motivul meu, dar eram bucuroasă fiindcă vorbeam, în sfârșit, de motivul pentru care ne aflam acolo. Balanța deficitului de plăți nu era punctul meu forte. — Ai avut dreptate să spui tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tine, iubita mea, îmi spune ea scoțând din geantă o punguță din catifea. Colierul cu perle al bunicii tale. știu că întotdeauna ți-a plăcut, așa că m-am gândit că ar putea juca rolul de „ceva vechi“. — Vai, mami, abia răsuflu eu, mângâind cu degetele perlele reci și lucioase. Când eram mică, în timpul vizitelor din perioada verii, de fiecare dată când am probat colierul bunicii, am simțit-o ca o mare favoare. — E superb, mami. Mulțumesc foarte - — Perlele sunt minunate, Tish-Tish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Nu, nu, deloc. Voiam doar să, să te anunț că... se fac masive reduceri de personal. Va conta și dosarul. Ca în anii ’50. Asta e, concedierea nu e glumă. Și nu mai am cum să te ajut. Vorbise repede, răsufla ușurat. Urmase o lungă tăcere, ca o surpare, o pierdere de contact. Cândva, vocea profesorului. Intinerită, tăioasă. — Acum, ca pensionar, dumneata te ocupi cu tot felul de drăcovenii, nu-i așa? Scrii la autorități, zilnic, așa am auzit. Ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tristeții? Bucurie disperată, așa ziceai. Nevoia de bucurie este boala lor și bucuria este masca tristeții, așa ziceai? Bucurie dușmănoasă, cu ură, așa ziceai?“ Nu aștepta răspunsul, o ținea înainte nea Gică, nu-i dădea timp lui Tolea nici să răsufle. „Se vede și în politică, și în sport, ai spus. Farse, așa ziceai, cu toți dictatorii și fotbaliștii și loviturile lor de stat. Un popor teatral, Argentina ăluia, Martinez don Estrada. Masca neputinței, așa spuneai. Bancuri, bancuri a-ntâia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dacă tu nu te simți în stare. Acum mă duc la anticariat, să îi spun lui Harry că trebuie să mă învoiască. Te aștept acolo. A presto. Tom Nu mă gândisem că lucrurile or să se desfășoare atât de rapid. Răsuflam ușurat, desigur, bucuros că problema noastră se rezolvase atât de expeditiv și de eficient, dar era ceva în mine care trăia un sentiment de dezamăgire sau chiar de abandon. Începea să-mi placă Lucy și, în timpul excursiei la cumpărături prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să vorbesc cu tine despre ziua de mâine. Se oprește și eu mă holbez la el, simțind cum îmi piere zâmbetul de pe față. — Ce e? zic, încercând să nu par prea îngrijorată. Urmează iar un moment de tăcere, apoi Luke răsuflă cu zgomot. — Uite care‑i treaba. A apărut o ocazie de afaceri de care mi‑ar plăcea să... încerc să profit. Și sunt niște tipi din America cu care trebuie să vorbesc. Urgent. — Bine, zic confuză. E... OK. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
izbucnește într‑o revoltă de sunet și culoare și amândouă ne holbăm la el, vrăjite. — Uau! face Suze iar. Tu ai făcut asta? — Păi... da, spun. Adică eu i‑am dat drumul. — Doamne, Bex, cât ești de deșteaptă, spune Suze, răsuflând cu zgomot. Și când crezi că o s‑o termini? — Păi, cred că destul de repede, zic relaxată. Știi cum e. E mult până m‑apuc. Păi să te las, atunci, să‑ți vezi de carte, zice Suze. Voiam doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
poate e mai bine pentru amândoi ca pur și simplu... M‑am blocat iar. Ar fi trebuit să notez totul înainte să sun. — ... să îi punem punct aici. Sau poate, din punctul tău de vedere, asta ai și făcut, închei, răsuflând greu. — Becky? Îi aud brusc vocea în ureche și tresar, panicată. Da? zic, încercând un ton cât mai demn. — Ce naiba e cu prostiile astea pe care voiai să mi lași pe robot? mă întreabă calm. Nu sunt prostii deloc! răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]