1,717 matches
-
fi mizat pe asemenea lucru!), pe când Șerban Cioculescu vorbea despre "o autobiografie ușor trucată", unde interesante ar fi doar unele scene din copilărie, cu raportări "la pitorescul local și la psihologia deficienței virile". De aici și concluzia, de-a dreptul răutăcioasă, că Lovinescu dorea să fie "un povestitor, ca Sadoveanu", fără a poseda însă și talentul colegului său de liceu 11. În plus, prozatorul ar fi comis aceeași eroare ca și memorialistul, încercând să explice psihologia personajului cu ajutorul materialului anecdotic (nepotrivit
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o clipă", unde îl regăsește pe "Bizu" în forma unui copil obișnuit, de origine și identitate incertă ("nimeni nu aflase de unde venise și al cui era"), "pură creațiune a nevoii de supranatural", un fel de "spiriduș cu o existență ireală", "răutăcios" (ca orice "dublu", de altfel), își amintește naratorul. Pentru scriitor, Bizu rămăsese o realitate pur imaginară, ocupând însă un loc mult mai însemnat în memoria afectivă decât amintirea concretă a lui Anton Klentze zis și Clenciu (fiul lui Fritz, bătrânul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
românești, chiar dacă dintr-un alt spațiu geografic. Scriitoarea oferă voit o variantă transparentă a faptelor, a portretelor, a vieții sociale, a manifestărilor culturale de care află sau la care participă. Cronicile au o anumită cruzime a sincerității ce uneori pare răutăcioasă, cu afirmații inexorabile, impetuoase. Această revoltă se naște tocmai din faptul că este un spirit original, care nu gândește în stereotipuri, nu adoptă gândirea grupului dacă nu i se potrivește sau nu o convinge. Monica Lovinescu se limitează uneori la
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Jurien de la Gravière, care credea că elenismul se poate opune în zonă expansiunii rusești. Eminescu respinge și această utopie, în articolul Elenismul, cunoscând bine ce pot grecii care au dominat în Principate în secolul fanariot: În faptă, predominarea intrigantului și răutăciosului element grecesc în Orient ar fi o nenorocire și mai mare decât supremația turcească. Demosul grecesc din antichitate și până astăzi s-a arătat incapabil de-a construi un stat ca oamenii. În lumea antică, caractere nobile și mari erau
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
obișnuita-i generozitate, indexul pe care, din pricina lipsei mele cronice de răbdare, aș fi fost incapabilă să-l întocmesc corect. Le mulțumesc și tuturor celorlalți studenți, cărora sper că am reușit să le inculc spiritul critic, încât să simtă plăcerea răutăcioasă de a se întoarce împotriva mea, ceea ce mă satisface pe deplin. Cercetările care au stat la baza acestei lucrări au fost realizate în biblioteca Jewish Theological Seminary din New York și în cea, plină de nenumărate comori, a Universității Columbia. Am
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
triburile Sukuma și Lovedu din Africa, toate calamitățile sunt atribuite practicilor vrăjitorești inițiate de ființe roase de invidie 10. Dacă vreo nenorocire se abate asupra vreunui membru al tribului Azande din Africa, asta nu poate fi decât mașinațiunea unui vecin răutăcios care, stăpânit de ură și de ranchiună, i-a făcut farmece victimei. În spatele oricărui eveniment nefericit se ascund vrăjile motivate de reaua-credință și de dușmănia oamenilor. Pentru a explica bolile, moartea, un accident, o recoltă slabă, se invocă „deochiul”, magia
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
caracterizau prin imaginarul unui joc fără miză; imaginarul vehiculat de publicitate ține, dimpotrivă, de un joc de tipul „numai jucătorul câștigă”. Ceea ce dinamizează publicitatea nu este furia invidiei, ci dezlănțuirea bruscă a foamei consumeriste pentru sine. Ea nu instituționalizează bucuria răutăcioasă, ci te face să te apleci asupra ta însuți, accelerează manifestările dorinței, deculpabilizează actul consumului. Nu disconfortul de a vedea ce și cât are celălalt, ci euforia noutății și nerăbdarea de a dobândi ce-ți lipsește. Publicitatea nu e un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a fi martorul fericirii altora. Aceste sentimente de empatie pot fi epidermice și fugitive, dar nu sunt mai puțin reale. Nu le fie cu supărare detractorilor mass-mediei, însă aceste mijloace de informare provoacă mai curând sentimente de simpatie decât dezlănțuirea răutăcioasei invidii. Este adevărat că, simultan, publicul se dovedește avid și de necazurile care-i pot afecta pe beautiful people. Această înclinație este adesea explicată prin bucuria perfidă de a vedea personalitățile cele mai mediatizate lovite de aceleași necazuri ca și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Ce femeie este invidioasă la vederea toaletei pe care o poartă o altă femeie? În faza III, obiectele de consum și-au pierdut o mare parte din tradiționala lor putere de a provoca reacții de ostilitate. Dorințele consumeriste proliferează, bucuria răutăcioasă de a-l vedea pe celălalt privat de avantajele sale materiale este în regres. Teza clasică potrivit căreia invidia se dezlănțuie cu atât mai furibund cu cât bunăstarea materială se difuzează mai larg, iar starea socială democratică progresează trebuie revizuită
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și invidie generalătc "Invidie existențială și invidie generală" Așadar, trebuie trecută invidia în rândul antichităților? Ideea e absurdă. În lumea muncii, a spectacolului și a politicii, a artelor și literelor, pretutindeni succesul unora favorizează apariția ranchiunei altora, invidiile și bucuria răutăcioasă înfloresc pretutindeni. Dar sentimentele sunt provocate nu atât de diferențele de avere, cât de categoriile de bunuri a căror caracteristică este tocmai de a nu putea fi cumpărate. Prestigiu, celebritate, talent, victorii, promovări profesionale, frumusețe, seducție, succes în dragoste, fericirea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de avantajele lor ocupă un loc mai puțin important în economia psihică a oamenilor. Poate că, pentru prima oară, societatea narcisismului a reușit să atenueze forța invidiei resimțite de către Nemesis. Să nu ne bucurăm prematur de reculul spectrului invidiei. Bucuria răutăcioasă se atenuează, indiferența față de celălalt este în progres. Și multe alte necazuri îl asaltează pe hiperindividul suferind de singurătate, de anxietate, de îndoieli în ce privește propria persoană. Un rău l-a alungat pe altul. Nu-i niciun progres al fericirii în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu va fi nici el real și totuși, în cele din urmă, va întruchipa acea figură monstruoasă de groaza căreia ceilalți parteneri o vor lua la goană, dar pe care o va îndrăgi nespus Titania. Sigur, e doar o farsă răutăcioasă a zburdalnicului Puck, numai că din cauza ei oamenii își pierd mințile, se îndrăgostesc sau se sperie de ceea ce li se întâmplă. Iubirea și alteritatea se conjugă astfel în acea deposedare de sine trăită de Titania: ca și privirea ațintită asupra
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Dovadă, spune Cotrone, că sunt de-ai noștri. Așadar, cei ce aparțin cu adevărat teritoriilor teatrului sunt cei ce se pot lăsa fascinați de fantome, deși cunosc toate secretele meseriei și știu cum se „construiește” o iluzie. De unde și remarca răutăcioasă a piticului Quaqueo: „Ca să vezi, dom’le! Ăștia au crezut pe bune că sunt la teatru! Și noi care o făceam pe fantomele!...”. Fantoma este egală cu teatrul, indiferent dacă e vorba despre apariția efectivă care te înspăimântă sau despre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ea cât și pentru părinți într-o zi precisă. Ea a pierdut atunci orice inițiativă, orice dorință. Relațiile cu ceilalți au devenit dintr-o dată dificile, dezagreabile, datorită atât faptului că se simte diferită de ei, ridicolă, subiect pentru glumele lor răutăcioase cât și pentru că nu poate răspunde așteptărilor lor, provocând suferință atât în ceea ce o privește cât și suferință celorlalți. Invadată de un intens sentiment de culpabilitate, îi este imposibil să continue să mai trăiască, se închide în sine, pradă tensiunilor
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fost normală: era un copil cuminte, foarte calm, care nu plângea niciodată. Totuși, odată cu intrarea în ciclul școlar primar au apărut tulburări alimentare marcate alternativ de perioade de anorexie, dar mai ales de bulimie, ceea ce o expunea pe Christine glumelor răutăcioase ale celorlalți. Bulimia a devenit mai accentuată odată cu debutul simptomatologiei depresive. În antecedentele familiale, o mătușă din partea tatălui a prezentat un sindrom halucinatoriu la vârsta de 35 de ani, iar mama Christinei a fost tratată pentru o depresie provocată de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vărsa lacrimi, iar a te văita, nici atât. Bucuria vine și din spectacolul nefericirii aproapelui - Lucrețiu își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e vorba de a ne bucura de necazurile care-l copleșesc pe altul, ci de a observa mersul lumii și a ne convinge că, într-o zi, sigur vom păți și noi ce-au pățit ceilalți
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fapt, care hedonist autentic ar afirma contrariul? Cu siguranță, nu Aristip din Cirene, și nici ceilalți care situează plăcerea în vârful ierarhiei și fac din ea binele suveran; toți aceștia ar fi incapabili să-și plătească jubilarea cu o bucurie răutăcioasă ori cu o pasiune rea. Eudoxos hedonist și Aristotel eudemonist luptă în două tabere învecinate. Nu chiar prieteni, desigur, dar nicidecum dușmani. Oricum, de aceeași parte a baricadei în fața căreia Platon reprezintă pozițiile antihedoniste... Xtc "X" PRODICOS și „fericirea”tc
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pozitivității. Să vezi oroarea, dar să fii scutit de ea - ce voluptate! Evitarea tulburărilor, durerilor, suferinței și fricii îți arată direcția pe care trebuie s-o urmezi pentru a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, nici măcar bucuria răutăcioasă, ci edificarea sinelui ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
agresivității poate fi făcută în timpul jocului activităților simbolice, exercițiilor fizice intense, expresiilor grafice sau verbale etc. Adultul întâmpină dificultăți mai mari în a găsi căile de lichidare a agresivității, acestora fiind, în general, indirecte: sport, muncă manuală istovitoare, ironii, glume răutăcioasa, reclamații, răzbunări verbale etc. Cu toate acestea, adultul are posibilitatea să dea un nou sens agresivității, trarsformând-o pe cea negativă (distructivă) în agresivitate pozitivă: munca, invenția, activitățile sociale de grup etc. îi vor furniza substițuianți ce permit agresivităiții să se
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a face cu actele arbitrare. Abuzul de acte nejustificate îi face pe unii elevi să devină timizi, retrași, neîncrezători în forțele proprii, să nu participe la viața colectivului clasei, iar pe alții să devină nervoși, capricioși, revendicativi, extrem de autoritari, sau răutăcioși în relațiile cu colegii. Prevenirea unor „stări de frustrație” puternice este strâns legată și de activitatea fructuoasă a psihopedagogului școlar, care-și poate aduce contribuția la rezolvarea problemelor de orientare școlară și profesională, sau în elucidarea unor fenomene specifice, cum
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de bună despre sine, încât simte nevoia să-i convingă și pe ceilalți de calitățile sale deosebite. Orice indiferență sau ironie la adresa valorii sale de om excepțional este resimțită imediat de sensibilitatea lui suspicioasă, și o interpretează ca o apreciere răutăcioasă, sau ca o nedreptate la adresa sa, venită din partea unor oameni mediocri, incapabili de a discerne valorile. Ca forme particulare ale delirului megalomanic sunt considerate: „delirul de invenție și de reformă” și „delirul de filiație sau genealogic”. Primul constă în elaborarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fi făcut dacă ar fi fost un viol? Ai fi respectat codurile? - N-am violat niciodată pe nimeni - croatul se foia, supărat. Nici n-am asistat la așa ceva. - Poate că n-ai avut ocazia. Privirea lui Markovic era neobișnuit de răutăcioasă. - Și dumneata ai comis mârșăvii, domnule fotograf. Ai grijă. Aparatul dumitale a fost de multe ori un complice pasiv. Ori activ. Amintește-ți de fluturele dumitale blestemat. Amintește-ți de ce-s eu aici. - Diferența e că eu mi-am comis
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Și n-are importanță peste ce furnici calcă omul. De jos, el va părea Întotdeauna pantoful Domnului, deși pe ele le omoară geometria. Pașii Hazardului pe un eșichier de șah. - Acum pricep ce spui - Markovic i-a aruncat o privire răutăcioasă. Asta te liniștește, nu-i așa? - Firește. N-ai cum să ceri socoteală cuiva. E imposibil să te duci până acolo și să pocnești pe cineva În particular. În plus, ține minte cum am făcut fotografia: fără teleobiectiv, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nimic; obstacol; omenire; ospitalitate; palmă; un pas înainte; părinte; persoană de nădejde; plăcere; în plus; poezii, texte; politețe; polițist; pomană; popor; potrivit; povar; povață; pretutindeni; de preț; prietenă; prietenia; prietenos; prim-ajutor; primire; prinde; putință; rar; rănit; fără răsplată; rău; răutăcios; reacție; a reacționa; receptivitate; recompensă; recunoștință; refuzat; repede; reprezentare; respect; resurse; vă rog; sacoșă; sacrificiu; salva; sare; sănătate; sănătos; sărman; scăpă; scapă-mă; secret; simț; slab; sociabil; solicitare; soluție; speranță; spiral; sponsor; sponsorizare; suflet; sufletist; sunt; șansa; tata; tată; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
minciunos; mîndrie; moldovean; moș; muncă; mustață; cu nasul pe sus; neghiob; neprietenos; nesimțit; nou; nu; obez; om bogat; om mare; om necinstit; pană; persoană mare; politician; politicieni; pomană; povești; preamărire; primar; prostie; punguța cu doi bani; punguță cu doi bani; răutăcios; relaxare; roman; român; sclav; sclavi; secol XIX; soldat; stăpînire; straie; străbun; străvechi; subaltern; Sulaymon; sultan; superficialitate; superioritate; supraapreciere; șapcă; șmecher; Ștefan; Ștefan cel Mare; tata; timp; timpuri vechi; tînăr; toiag; tot; turban; vasal; văduvă; vechime; voievod; zidar (1); 787/217
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]