1,744 matches
-
680, se fixează în Moesia, unde-și constituie un stat solid, adversar al Bizanțului. În sfîrșit, la începutul secolului al VIII-lea, sosesc din extremul sud al continentului cuceritorii arabi musulmani: arabi și berberi. În 711, Tarik ibn Ziyad, șef războinic de origine berberă, pătrunde în Spania prin strîmtoarea Gibraltar 14, chemat probabil de un principe vizigot pentru a-1 ajuta să scape de vreun dușman, în același an, trupele sale cuceresc Cordoba și Toledo, în timp ce guvernatorul arab al provinciei africane
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
puternici. Aristocrația provincială, supraviețuind prăbușirii Imperiului, devine sprijinul regilor barbari în aflarea cadrelor administrațiilor lor, în timp ce bogăția și cultura îi permit să monopolizeze funcțiile de conte și episcop. Puțin cîte puțin, ea tinde să fuzioneze cu aristocrația germanică de origine războinică, constituindu-se într-o nouă nobilime de funcții, ce-și împarte timpul între viața pe domeniu și cea de la curte. Deși creștinismul și legile germanice au încercat să limiteze arbitrariul stăpînilor și să favorizeze eliberările, sclavia n-a dispărut, însă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
împarte timpul între viața pe domeniu și cea de la curte. Deși creștinismul și legile germanice au încercat să limiteze arbitrariul stăpînilor și să favorizeze eliberările, sclavia n-a dispărut, însă, odată cu prăbușirea Imperiului de Apus, alimentată, în plus, de expedițiile războinice și de comerț. Atîta doar, că starea servilă s-a apropiat de aceea a colonilor romani din vremea Imperiului tîrziu. Pe lîngă sclavi, al căror număr nu încetează să scadă, există o țărănime liberă, compusă din mici proprietari și posesori
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Imperiului Roman în întregime. De aceea, ei s-au și străduit să mențină contactele politice cu șefii, apoi regii barbari din Occident, atribuindu-le titluri oficiale (de patrician și consul), care nu alterau cu nimic independența reală a acestor prinți războinici. Erezii și dispute religioase Fixîndu-și în vechiul Bizanț capitala statului său, Constantin gîndise să facă din acest oraș centrul Imperiului creștin. Constantinopolul va rămîne, așadar, profund marcat de această voință și se va dori întotdeauna apărător al ortodoxiei catolice. Astfel
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
puțin greaca și, spirit curios, este interesat de științe și arte. A învățat tîrziu să scrie și a rămas întrega viață neîndemînatic în această privință. Este curios și în materie de teologie. Dar, înainte de toate, el este și un șef războinic, mereu pe cîmpul de luptă, domnia sa cores-punzînd celei mai mari expansiuni a Regatului francilor: un regat care, cu excepția Angliei saxone și a Spaniei musulmane, se identifică practic cu Occidentul. După ce a restabilit autoritatea regală, după ce i-a păcălit o dată în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Astfel s-a dezvoltat practica închinării, prin care protejatul (vasalul) se angaja, mai ales, în schimbul acestui beneficiu, consimțit cu titlu viager, să-1 urmeze pe senior la război. Mai multe alte circumstanțe au accentuat, sub carolingicni, această evoluție. Mai întîi, necesitățile războinice și accentuarea costurilor echipamentelor militare i-au obligat pe suverani să confere vasalilor lor înlesniri încă și mai mari, deci să se sărăcească în favoarea celor din urmă, întărindu-le, astfel, cu atît mai mult, puterea. Apoi, în ciuda controlului efectuat de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la masa lui, fie concesionîndu-i un fief. Paralel cu această evoluție instituțională a legăturilor de la om la om, se accelerează procesul de substituire a vechii nobilimi carolingiene, ea însăși formată prin lenta fuzionare a vechii aristocrații senatoriale și a elitei războinice barbare, cu o nouă clasă de profesioniști ai războiului, milites, a căror apariție este legată de transformările tehnice și mentale care tind să confere cavaleriei grele un rol notărilor în bătălii și să facă din cavalerie elita societății: toate acestea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
unde influența romană se adăuga celei a Bizanțului, feudalitatea s-a lovit de puternice rezistențe. În Italia de Nord și Centrală, asocierea dintre fief și serviciul militar este prea puțin prezentă, într-atît încît nobilimea feudală nu constituie aici o castă războinică. Fieful tinde să devină o proprietate privată care poate fi înstrăinată, în regiunile de limbă germanică, unde instituțiile imperiale carolingiene au rezistat mai mult dccît în alte părți și au luat un nou avînt odată cu Stîntul Imperiu, feudalitatea nu a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și politice ținînd de o cu totul altă tradiție. Seniori și seniorii Oricît de importante ar fi diferențele care disting instituțiile feudale și delimitările clasei seniorale în cele patru colțuri ale Creștinătății de Apus, nobilii și cavalerii care alcătuiesc aristocrația războinică se caracterizează toți printr-o funcție socială, un gen de viață și o mentalitate identice. Milites sînt prin excelență războinici. Or, am văzut, înce-pînd cu Carol cel Mare, arta războiului s-a transformat fundamental. Cavaleria s-a perfecționat și a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
instituțiile feudale și delimitările clasei seniorale în cele patru colțuri ale Creștinătății de Apus, nobilii și cavalerii care alcătuiesc aristocrația războinică se caracterizează toți printr-o funcție socială, un gen de viață și o mentalitate identice. Milites sînt prin excelență războinici. Or, am văzut, înce-pînd cu Carol cel Mare, arta războiului s-a transformat fundamental. Cavaleria s-a perfecționat și a devenit mai mult ca niciodată arma decisivă a unei victorii. Urmînd exemplul cavalerilor stepei, cei ai Occidentului adoptă și ei
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
printr-o ideologie care făcea din ci "nobili" și nu briganzi, Biserica a jucat un rol considerabil în dezvoltarea acestor mișcări. Ea a contribuit la modificarea idealului de cavalerism, valorizînd apărarea celor slabi, intervenind în ceremoniile de inițiere a tînărului războinic (veghea petrecută în rugăciune, binecuvîn-tarea armelor), făcînd să pătrundă în etica războinicilor de meserie virtuțile creștine. Toate acestea în așteptarea momentului în care spiritul lor de aventură și nevoia lor de glorie și pradă se vor îndrepta către cruciade. Al
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
puternic autoritatea. Cuceritorul implantează în insulă o feudalitate de import, care nu distruge însă complet vechile tradiții locale. Cavalerii săi normanzi nu s-au instalat de îndată pe fiefuri, ca în Normandia, ci s-au grupat în castele, în comunități războinice, făcînd un apel substanțial la miliția oamenilor liberi locali, pedestrași, de cele mai multe ori, care vor da armatei regale o anume specificitate și o netă superioritate asupra celor de pe continent. Abia încetul cu încetul cavalerii normanzi s-au "așezat", înzestrîndu-se cu
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de români. În acest sens, dacii sunt descriși ca fiind "o nație foarte puternică, iubitoare de resboiu și neatârnare, încât mai cu bucurie primeau moartea, de cât să poarte jugul unei domnii streine" (Albineț, 1845, p. 2). Datorită acestor calități războinice, "Dacii prein curagiu sî vertute nu o data au facutu se trèmure Rom' a" (Moldovan, 1866, p. 6). În acord deplin cu etatismul politic și provincialismul istoric despre care am văzut că formează cadrele memoriilor colective în această perioadă, centrul de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
e destul loc pentru o hartă; iar lumina e așà de mică, în cât nu se póte citi pe ele" (Haret, 1903, p. 48). Astfel se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și mucenicii eroici ai istoriei naționale. Întunericul fizic ce domnea în cocioabele tenebroase care erau cele mai multe școli sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul trecut românesc depictat în tablourile istorice. În acest tulburător clarobscur trebuie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fundamentalul instinct de Patrie ce poate fi cultivată prin cunoașterea trecutului. Lozinca românismului căruia îi dă glas Delavrancea este "pentru Patrie și pentru Rassă, înainte!". Copiii care formau auditoriul exaltatului literat sunt mânați să răspundă la chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui public aflat în stare de minorat - juridic și intelectual deopotrivă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de istoria românilor. În răspărul atitudinii încetățenite de la cărturarii ardeleni, de disprețuire ori în cel mai bun caz de tratare cu indiferență sau condescendență a barbarilor care au fost cuceriți de romani, Heliade Rădulescu își declară deschis admirația față de virtuțile războinice și patima libertății demonstrate de daci. Însă decisivă nu este atât pozitivarea retrospectivă a dacilor, cât mai ales revizuirea tezei exterminării. Deși Traian "Intreprinsse dar un resbel de exterminațiŏ, dupŏ cum mai făcusserŏ Romanii și airea ca la Ierusalem și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ideea unei independențe primordiale legată de pământul dacic exista deja în conștiința istorică încă din generația anterioară a manualelor școlare, care au evidențiat existența unui genius loci exprimat prin spiritul de neatârnare al dacilor (Albineț, 1845; Moldovan, 1866). Pozitivarea caracterului războinic al dacilor, prin glorificarea patimei dacice pentru slobozenie, va atinge o nouă culme în manualul lui Heliade Rădulescu (deși acesta nu îi asimilează în patrimoniul genetic al românilor). Dacă până acum, Decebal era blamat, printre rânduri sau de-a dreptul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
național trebuie astfel subordonată solidarității cu "statul SOCIALIST, care prin însăși natura sa nu poate avea tendințe imperialiste" (Baltiiski, 1945, nr. 255, p. 1). Pot fi tipologizate, așadar, trei ipostaze ale atașamentului față de propria țară: a) un patriotism ignobil, etnocentric, războinic și asupritor - acesta este vechiul patriotism naționalist și fascist; b) un patriotism socialist inspirat de internaționalismul proletar care îi unește pe oamenii muncii o dată în cadrele națiunilor în care aceștia lucrează, iar apoi dincolo de acestea; c) forma cea mai nobilă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
român condus de Ștefan cel Mare și Sfînt apără independența țării" sau despre "lupta românilor pentru eliberarea țării" sub Mihai-Vodă Viteazul (Almaș, 1994, pp. 35, 45, 52, 63). Impresia lăsată este că întregul popor român s-a raliat sub călăuzirea războinică a marilor săi conducători, ceea ce evident nu a fost cazul. Emisiunea retorică a literaturii didactice se cristalizează și în ideea de unitate belică a tuturor românilor, care au strâns rândurile în "frontul antiotoman" în fruntea căruia s-au ridicat, succesiv
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu titlul simbolic de bornă temporală (ex: Posada, Rovine, Vaslui, Călugăreni etc.); b) în al doilea rând, sub aspect stilistic, genul literar în care este relatată narativa istorică a românilor sugerează o poetică belică. Metafore impregnate cu o puternică semantică războinică, cum ar fi spre exemplu înțelegerea istoriei ca un "câmp de luptă", a Carpaților ca o "cetate asediată", a realizărilor intelectuale ca înaintări pe "frontul" culturii etc., sunt folosite ca instrumente expresive predilecte pentru a da sens trecutului românesc. Toată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi spre exemplu înțelegerea istoriei ca un "câmp de luptă", a Carpaților ca o "cetate asediată", a realizărilor intelectuale ca înaintări pe "frontul" culturii etc., sunt folosite ca instrumente expresive predilecte pentru a da sens trecutului românesc. Toată această retorică războinică slăbește puternic în intensitate, pe măsură ce discursul despre trecut se regrupează pe coordonatele definite de politica europeană a regretului, care exclude din capul locului elogiul războiului. De la factualism dogmatic apodictic la reflexivitate istoriografică. O a doua deplasare este detectabilă în trecerea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
formează registrul metaforic preferat al epocii. Încărcătura metaforică organicistă rivalizează în paleta discursivă a retoricii dreptei românești cu registrul expresiv belicos, de asemenea intens utilizat de retorii vremii. Recursul la metafore de inspirație organicistă este alternat cu apelul la expresii războinice: bătălii, fronturi, lupte, ofensive, tranșee etc. (E. Weber, 1995, p. 87). 20 Formulele historia militans și historia cogitans sunt derivate pe baza mult mai cunoscutei perechi sociologia militans, respectiv sociologia cogitans elaborată în contextul intelectual al Școlii Sociologice de la București
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
masive. În cele 5 temple au fost descoperite tăblițe cu detalii asupra riturilor și ceremoniilor religioase. Aceste descoperiri au avansat cunoștințele asupra perioadei patriarhilor Bibliei. PERSIA dispersarea ariană la originea puterii persane Indo-iranieni, perșii aparțin marii familii indo-europene; veri cu războinicii sciți și hitiți, ei sunt și rude îndepărtate cu elenii, latinii, slavi, celți și germanii. În cursul mileniului III î.Hr., dispersarea popoarelor indo-europene s-a produs lent, pornind din nordul european. Ramura orientală, căreia îi aparțin indo-europenii, s-a împărțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
î.Hr., țara a fost inclusă în imperiul lui Darius, care a extins dominioanele persane până la Indus. Două secole mai târziu a avut loc invazia Greciei în est. În mod cert, din cele mai vechi timpuri, existau în țară triburi foarte războinice, care întreprindeau incursiuni în teritorii vecine, inclusiv în cele persane. Când Alexandru cel Mare a întreprins campanii în provinciile orientale ale imperiului persan, au fost construite pe teritoriul afgan orașele Herat și Kandahar. Alexandru cel Mare a început campania din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
nefericitului Aldo Moro și domină valea Sabinei. Privirea mea cuprinde ținutul unde erau Sabinele, cu vedenii rodite de imaginația mea, stimulată și de primarul locului. Nu numai pe Sabine le-au furat romanii, domnule primar. Oamenii de pe aici nu erau războinici însă erau harnici și prosperau în comerțul cu etruscii. Romanii au luat tot ce-au găsit. Oare să fie un pic de ranchiună în vocea blîndă pe care o ascult? Un regret, o părere de rău? Știe omul acesta cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]