3,699 matches
-
totul numai de propriile mele greșeli. Când vă aud dând vina pe Genba, mă simt mai prost decât dacă aș fi eu atacat. Avea grijă ca toată lumea din jur să bea și le împărea cel mai bun sake din magazie războinicilor din turnuri. Odată cu sake-ul, sosea și următorul mesaj: — Luați-vă rămas bun după pofta inimii. Recitarea de poezii n-ar fi deloc nepotrivită. Din foișoare se auzeau cântece, iar glasurile voioase umpleau sala. Chiar și în fața lui Katsuie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fu condusă cu forța și scoată din castel împotriva voinței ei. Suspinele celor trei fete se mai auziră un timp pierzându-se în depărtare. Se apropia deja al patrulea schimb al nopții, iar petrecerea cea lipsită de bucurie se sfârșea. Războinicii își legară repede la loc curelele de piele ale armurilor, își luară armele și începură să se disperseze la posturile finale, posturile unde aveau să moară. Katsuie, soția lui și cei câțiva membri ai clanului trecură împreună în interiorul citadelei principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mulți oameni decât de-a lungul întregii dimineți. Curtea și turnul erau o mare de flăcări. Hideyoshi ordonă o retragere temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și spade. — Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a intrat în Castelul Oyama fără luptă. Dar, cu cât câștigau armatele lui mai multe victorii, cu atât le prevenea despre gravitatea situației și le avertiza împotriva slăbirii disciplinei militare. Scopul lui era acela de a-i impresiona pe îndârjiții războinici ci clanului Shibata și ai aliaților acestuia odată pentru totdeauna. Sassa Narimasa, din castelul Toyama, era unul dintre acești războinici. într-adevăr, sprijinea cu tărie clanul Shibata, iar pentru Hideyoshi nutrea un dispreț desăvârșit. În materie de genealogie, Sassa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
despre gravitatea situației și le avertiza împotriva slăbirii disciplinei militare. Scopul lui era acela de a-i impresiona pe îndârjiții războinici ci clanului Shibata și ai aliaților acestuia odată pentru totdeauna. Sassa Narimasa, din castelul Toyama, era unul dintre acești războinici. într-adevăr, sprijinea cu tărie clanul Shibata, iar pentru Hideyoshi nutrea un dispreț desăvârșit. În materie de genealogie, Sassa se situa mult deasupra lui Hideyoshi. Fusese secundul la comandă al lui Katsuie în timpul campaniei din miazănoapte, iar în campania contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sinucide. Și ce-a spus? M-a întrebat dacă, după opinia mea, seppuku sau moartea pe câmpul de luptă sunt cele mai curajoase fapte ale unui Suruga, după care a spus că el e de altă părere: consideră că un războinic trebuie să-și dea toată silința pentru a supraviețui. — Și altceva? — Când a scăpat din Bătălia de la Yaganase, nu știa dacă Shibata Katsuie era viu sau mort, așa că încerca să se întoarcă la Kitanosho pentru a ajuta la planificarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
bătălie iminentă. Încă din anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care se învăpăia aici putea fi aceea ce-avea să pârjolească în cele din urmă întreaga lume. Nu mai erau doar speculații într-o doară, ci părea o reală certitudine. RĂZBOINICUL CU GLUGĂ Ikeda Shonyu era vestit pentru trei lucruri: statura lui scundă, curajul său și talentul la dansul cu lancea. Avea patruzeci și opt de ani, aceeași vârstă cu a lui Hideyoshi. Hideyoshi nu avea nici un fiu; Shonyu, însă, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
avea Shonyu și de ce îl trimisese pe Yukisuke la Gifu în ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor începători, unde mai mulți samurai tineri forfoteau de emoție. Legându-și cu multă ceremonie șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și săreau, unul după altul, pe malul opus. Apoi, prăjinile fură împinse repede pentru a aduce bărcile înapoi, ca să transporte încă o serie de oameni. Cât ai clipi din ochi, singurul om rămas pe țărm fu Sanzo. În sfârșit, strigătele războinicilor începură să zguduie cerul umed al nopții, de pe malul opus până în zona de sub zidurile castelului. În acel moment, un colț al cerului se înroși, iar deasupra orașul castelului începură să danseze scântei sclipitoare. Iscusitul plan al lui Shonyu izbutise perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ar putea fi Haguro, Gakuden sau Inuyama, dar oricare dintre ele ar fi, se află cu siguranță în zona aceea, raportă Okudaira. Castelul devenise agitat ca un ibric dând în clocot. De afară se auzeau semnale de corn, însă majoritatea războinicilor care se repeziseră imediat de colo-colo să-și adune armatele nu observau că Ieyasu venise deja. Când fu informat că flăcările se aflau cu certitudine în direcția Castelului Inuyama, Ieyasu răcni: — Ne-am nenorocit! Și o luă din loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
steaguri cu ideograme chinezești negre pe fond roșu. Mai erau și cinci prapore aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau în formație completă, cu uniformele strălucitoare foșnind în briza râului. — Du-te să afli cine sunt, îi ordonă Hideyoshi unui servitor. Omul se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ar fi trecut prin minte că el era cauza acelei mari bătălii. Ochii lui tremurători divulgau ceea ce nu putea fi ascuns în pieptul său. * * * Shonyu se strâmbă, în fumul focurilor de seară din bucătării, pe când intra călare pe poarta castelului. Războinicii clanului Ikeda se temeau de starea lui de spirit doar privindu-i chipul. Cu toții știau că proasta dispoziție a lui Shonyu era cauzată de înfrângerea lui Nagayoshi. În urma propriei sale erori de judecată, își împovărase aliații cu o lovitură gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hideyoshi, comandantul suprem, să fi ajuns pe câmpul de luptă. Ikeda Shonyu avusese întotdeauna încrederea că nimeni nu-l arăta niciodată disprețuitor cu degetul și, pentru un om care trăise timp de patruzeci și opt de ani o viață de războinic, acea rușine trebuia să fi fost cel puțin neașteptată. — Yukisuke, vino-aici. Terumasa, vino și tu. Să se apropie și vasalii superiori. Așezându-se cu picioarele încrucișate în sala citadelei principale, își chemase laolaltă fiii, Yukisuke și Terumasa, precum și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
psihologică. Generalii reveniseră la taberele lor cu impresia că, probabil, nu avea să pună planul în aplicare. Dar Hideyoshi, în mintea lui, alesese cursul de acțiune. Dacă nu accepta propunerea lui Shonyu, poziția acestuia și cea a lui Nagayoshi ca războinici aveau să devină oneroase. Mai mult, era sigur că, dacă le erau reprimate temperamentele îndărătnice, acestea aveau să se manifeste cumva într-un moment ulterior. Era o situație primejdioasă în materie de comandă militară. Mai mult decât atât, Hideyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trei mii de oameni. Unitatea a Treia: Hori Kyutaro cu trei mii de oameni. Unitatea a Patra: Miyoshi Hudetsugu cu opt mii de oameni. Prima și a doua unitate din avangardă constituiau în mod firesc principalele forțe ale acestor trupe - războinici care erau gata pentru victorie sau moarte. Era a șasea zi din Luna a Patra. Așteptând până în puterea nopții, cei douăzeci de mii de oameni ai lui Shonyu plecară în sfârșit din Inuyama, în cel mai desăvârșit secret. Steagurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mulți soldați inamici putu, înainte de a fi în sfârșit ucis și el. Hidetsugu puse mâna pe cal dar, înainte de a apuca să încalece, animalul fu lovit de un glonț. — Împrumută-mi calul! Alergând deznădăjduit prin vâltoarea luptei, Hidetsugu zărise un războinic călare care trecea grăbit pe lângă el și-i strigase să se oprească. Trăgând brusc de frâu și întorcându-se, omul privi în jos spre Hidetsugu. Ce este, tânărul meu stăpân? — Dă-mi calul tău. — Asta-i ca și cum i-ați cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ne atace. Nu vă irosiți gloanțele. Așteptați ca inamicul să ajungă maiaproape de șaizeci de pași, înainte de a trage. După ce-i instrui cum să-și dispună trupele, făcu o remarcă de încheiere: — Dau câte o sută de banițe pentru fiecare războinic inamic mort. Ceea ce anticipa nu era prea departe de adevăr. Armata clanului Tokugawa care administrase unității lui Hidetsugu o lovitură nimicitoare se năpustea acum cu ferocitate asupra propriei sale unități. Comandanții din clanul Tokugawa erau ei înșiși înspăimântați de forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șarjă nu puteau fi opriți chiar atât de ușor. Kyutaro văzu că sosise clipa și le strigă trupelor să contraatace. Acum victoria era limpede, atât pe plan fizic cât și psihologic, fără ca nimeni să mai aștepte rezultatul propriu-zis. Corpul de războinici care înregistrase o victorie atât de strălucită încasa acum ceea ce-i dăduse lui Hidetsugu cu doar câteva momente în urmă. În întreaga armată a lui Hideyoshi, corpul de lăncieri al lui Hori Kyutaro era vestit pentru marea sa eficiență. Cadavrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
știa, prin propria sa circumspecție, că inamicul nu era un om care să poată fi doborât prin vreun truc ieftin sau paradă de bravură. Dar vai de soldatul cutezător și feroce pe care nu-l mână înainte decât mândria de războinic. Arzând doar în focul propriei voințe și nimic mai mult, acesta nu-și cunoaște nici inamicul, nici capacitățile. Cu scaunul de campanie instalat pe Muntele Robuko, Shonyu inspecta cele peste două sute de capete inamice care fuseseră luate la Castelului Iwasaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dimineață, cam prin întâia jumătate a Orei Dragonului. Shonyu încă nu avea nici cea mai vagă idee despre dezastrul care se petrecuse în spatele lui. Privind doar ruinele fumegânde ale castelului inamic din față, se lăsa îmbătat de mica plăcere căreia războinicul îi cade pradă atât de ușor. După inspectarea capetelor și consemnarea faptelor de merit ale trupelor sale, fu servit micul dejun. În timp ce-și mestecau mâncarea, soldații priveau ocazional spre nord-vest. Deodată, ceva din acea direcție îi atrase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
linia întâi, deschizând mai întâi focul cu puștile. În același timp, din colinele de la poale erupseră detunături furtunoase, fumul alb începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce norii albicioși se răsfirau într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați în roșu ai lui Ii porniră rapid în pas alergător spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri negre și pedestrași le ieșiră în întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută repede și corpurile de lăncieri se angajară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pas alergător spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri negre și pedestrași le ieșiră în întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută repede și corpurile de lăncieri se angajară în lupta corp-la-corp. Adevăratele acte de eroism ale unui războinic în bătălie se văd de obicei în ciocnirile cu lancea. Mai mult decât atât, deznodământul unei lupte este hotărât adeseori de acțiunile lăncierilor. În acea încleștare, unitatea lui Ii ucise câteva sute de dușmani. Garda Roșie, însă, nu scăpă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
toată depresiunea Karasuhazama se transformă într-o vâltoare de sânge. Împușcăturile nu conteneau o clipă. Era o luptă disperată, într-un loc îngrădit de coline, iar nechezatul cailor și dangătele lăncilor și ale spadelor lungi răsunau în toate direcțiile. Vocile războinicilor strigându-și numele către adversari zguduiau cerul și pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toaă întinderea îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat care să nu lupte pe viață și pe moarte. Tocmai când unele trupe păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întoarce viu în lumea de zi cu zi. Era motivul pentru care îmbrăcase în acea dimineață mantia morții. — Am să-l întâlnesc pe Ieyasu! jură Nagayoshi. Pe măsură ce bătălia devenea tot mai haotică, Nagayoshi adună lângă el vreo patruzeci, cincizeci de războinici și porni către stindardul cu evantai auriu al comandantului. — Te voi întâlni, Ieyasu! Chiar acum! Și începu să-și îndemne cu cravașa calul spre colina din față. — Stai! Pe-aici nu treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu jerbe de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl ținea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări o ultimă oară cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, eroicul tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]