1,968 matches
-
pentru automobilul coniței Nadina, când venea la țară. Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat în loc să stea aici de prisos. Se răzgândi deocamdată. Poate că ar fi nedelicat față de amfitrioni. La masă, însuși Grigore îl îndemnă să se considere absolut liber pe mișcări, scuzîndu-se că azi e ocupat până peste cap cu balamucurile, dar că de mâine încolo va fi cu totul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e ceva normal... În realitate primejdia n-ar fi înlăturată decât dacă ai face o sforțare să cumperi tu însuți Babaroaga. Tânărul Iuga surâse, atât i se părea de ciudată ideea. Răspunse ironic: ― Nadina ar fi în stare să se răzgândească dacă ar afla că și eu sunt amator. Ea vrea să mă smulgă de la țară, nu să mă întărească aici... Dar de ce n-ai cumpăra-o mai bine dumneata, tată, dacă ții așa de mult? Miron Iuga rămase o clipă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bună. Trase în ograda conacului, nu în fața castelului, ca să nu indispuie pe boieri. Avusese intenția să ia și pe Aristide la întrevederea cu Nadina: în fața unui bărbat nostim orice cucoană tânără vrea să rămâie numai fermecătoare. În ultimul moment se răzgândi. Cine știe cum se pot întoarce lucrurile și de ce să fie băiatul de față dacă s-ar întoarce în rău? După primele schimburi de cuvinte, Platamonu își zise că înțelept a procedat lăsând pe Aristide pe-afară. Nadina era cu bărbatul ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atac prin surprindere din partea sătenilor. Miron Iuga era sculat și-i aștepta. Văzuse flăcările de la Ruginoasa și a aflat de la argați câte ceva. În primul moment a chemat pe Ichim, să puie caii și să plece la fața locului. S-a răzgândit. Dacă s-a dus logofătul, se va fi făcut acolo ce se putea. Prezența lui cel mult i-ar fi stânjenit și poate ar fi precipitat alte urmări... De ieri, după întrunirea cu prefectul, a presimțit că se va întîmpla
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi de nici un folos bătrânului Iuga. Iar argumentul suprem s-a rostit mai în șoaptă: dacă soldații vor refuza să tragă și vor trece de partea țăranilor?... Tocmai acest argument l-a încăpățînat să plece. Altfel poate s-ar fi răzgândit, mai cu seamă că și Olga îl reținea cu o privire umedă de duioșie. Mai târziu, găsindu-se o clipă singuri, ea i-a șoptit brusc: "Rămîi, dacă mă iubești!" Grigore a fost așa de surprins că, sărutîndu-i mâna, de-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cenușie, cu unghiile învinețite. În clipa aceea, lacrimile îl năpădiră singure, îmbelșugate, picurând pe mâinile împreunate ale mortului, lucind ca niște pete de ulei... Grigore se ridică, scoase batista, cu gândul să șteargă mâinile mortului, dar până ce o desfășură se răzgândi și-și acoperi cu ea obrajii... Peste un răstimp, reculegîndu-se, trecu în altă cameră, urmat de ceilalți, afară de căpitanul, care se retrăsese discret spre a nu-i tulbura durerea. ― Leonte, trebuie să pleci îndată la Costești! zise Grigore cu glasul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din tot ce descoperim. Acum, hai, terminați cu protestele și apucați-vă de treabă! Ea se concentră din nou pentru verificarea noii instalații, asigurându-se că modulele funcționau bine. Parker o fixă supărat, deschise gura ca să-i răspundă, dar se răzgândi. Ea era totuși ofițerul secund de pe Nostromo. Nu le folosea la nimic să intre în conflict cu ea. Dacă i-o zicea în față, nu se alegea decât cu o bruftuluială. Era mai înțelept s-o lase baltă deocamdată, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îmi aduc bine aminte, punțile principale și coca lui Nostromo sunt construite din același material. Nu, cred că e mai înțelept să presupunem că fluidul nu mai prezintă nici un pericol. Vru să-și pună stiletul înapoi în buzunar, dar se răzgândi și îl ținu în mână cu partea neroasă. Observându-i ezitarea, Ripley nu-l iertă. ― Dacă nu mai reprezintă nici un pericol, de ce nu-ți pui instrumentul înapoi în buzunar? ― Nu are rost să facem pe vitejii. Este mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trimite la plimbare prin Rigel cât mai iute, cât de iute pot funcționa tambuchii. N-am nimic împotrivă dacă folosiți zăvoarele explozive ale ușii exterioare. Vom lua combinezoanele presurizate dacă va fi cazul. Făcu doi pași spre coridor și se răzgândi. Bănuitor, își roti privirea prin sala aglomerată. Nu părea cu putință ca o prezență să se fi strecurat înăuntru, dar cum se hotărâseră să nu neglijeze nimic, această încăpere nu va face excepție de la regulă. ― Pentru început, să ne asigurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în împrejurări cu totul excepționale. Când vor ajunge la capăt cu bine, Ripley își promise să ceară transferul într-o unitate mai decentă, altfel va demisiona pe loc. Promisiunea asta și-o mai făcuse înainte de douăzeci de ori și se răzgândise de fiecare dată. De-acum înainte, nu va mai da înapoi! Îndreptă detectorul spre coridorul întunecos care se închidea în fața lor. Nimic! Mirată, îl expuse în sus; imediat pâlpâi lumina, acul luminat înregistră o prezență, foarte clar. ― Bun, să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și va fi a ta pe veșnicie. Dumnezeule, numai doi pași... Fascinat de clipirea regulată a indicatorului. Străinul trecut peste prag. Intră cu totul în sas. Nu era decât la un metru de intrare, dar dacă bănuia ceva? Sau se răzgândea? ― Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de a coborî maneta când soneria de alertă a lui Nostromo răsună în cursive. Ea și Lambert tresăriră. Se priviră șocate. Ripley împinse maneta. Creatura auzi și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lăsându-i pe ceilalți la masă. Simt că e fericit. Ochii lui care au ceva din culoarea cerului, dar și a ierbii mă privesc cu o bucurie nespusă. Mă prinde de mână, hotărât să nu mă scape sau să mă răzgândesc și să merg în altă parte. Ajungem la masa de sub vișini și în apropierea merilor ionatani care-și deschid florile roșietice și suntem ca într-o sală de concert, unde muzicanții sunt albinele, care zumzăie în timp ce zboară de pe o floare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai stropească vița cu piatră-vînătă, că are pe Diavol în ea. Și oamenii îl ascultau. Dăduse filoxera și stricase bunătate de viță franceză, în tot satul. Nu puteam stropi nici la mine, că mă bănuiau. M-am gîndit, m-am răzgîndit, și la urmă tot am stropit-o. Au venit să-mi ceară socoteală. Le-am răspuns : Sigur că are pe Dracul, da’ eu am aghezmuit-o, piatra-vînătă, și, iaca, Dracul a fugit. M-au crezut și am ajuns de făceam butoaie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dezvelea pulpele; în mână ținea un trandafir roz-pal. Mergea cu o grație care era numai a ei, strecurîndu-se printre scaunele plușate. Se așeză departe de noi, singură, și stătu acolo o vreme, mirosind din când în când trandafirul. Apoi se răzgândi și veni spre noi, găsindu-și un loc la vreo două rânduri mai sus de mine. Fusesem tot timpul, pe furiș, cu ochii la ea.Cînd m-am întors s-o privesc, prefăcîndu-mă că vreau să-i spun ceva unui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aici. Aste trei femei, găsindu-se laolaltă în fața noastră, se strânseră una lângă alta, cu aceeași panică în ochi, și inginerul încercă zadarnic să le încurajeze, să le facă să vorbească. Doamna a voit să servească ceaiul, dar s-a răzgândit și a lăsat-o pe Maitreyi sa facă aceasta. Din greșeala nu știu cui, ceainicul s-a vărsat pe tavă și pe pantalonii lui Lucien, și atunci toți s-au repezit să-l ajute, inginerul și-a pierdut calmul și a început
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și știa asta, mi-am dat imediat seama. Își scoase portmoneul și răsfoi câteva hârtiuțe. Alese una din ele și o parcurse repede din ochi, ezită o clipă, apoi o mototoli între degete. Era gata s-o zvârle dar se răzgândi și o băgă în buzunar. - Nu e asta. Eram de altfel aproape sigur că nu l-am notat. De ce mi-aș fi dat osteneala să-l notez? Un nume simplu, manifest. Aș putea spune chiar fante, pentru că se arăta pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era departe; trebuia să ocolească rotonda cu oglinzi, către care păreau că se îndreaptă toate femeile, și să traverseze apoi coridorul care conducea la anexă. Adrian porni, cu pasul repede, dar, trecând pe lângă scaunele ispititor aranjate în jurul unei măsuțe, se răzgândi și se lăsă să cadă într-unul din fotolii. Răsuflă adânc, parcă cuprins deodată de o blândă oboseală, apoi închise ochii. Dar lumina aceea artificială, deși nu părea puternică, pătrundea și prin pleoape, silindu-l să rămână treaz, și după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plimbă pe lângă noi? - Când am văzut că se întoarce a treia oară și parcă ar fi venit direct către noi. Dar te vedea citind mereu și nu îndrăznea... - Nu, n-o cunosc, repetă bătrâna. Luase revista în mâna, dar se răzgândi și o așeză alături, pe canapea. - Și-acum, îl întrebă, zâmbind, după ce-și mai privi o dată ceasul, cum vrei să ne distrăm? Pentru că mai avem de așteptat încă cel puțin douăzeci de minute... Femeia se oprise în fața vitrinei. - Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dumneavoastră, domnule elev, spuse. Poate îl păstrați ca amintire... Darie își reașezase casca. Apucă revolverul și-l cântări în mână. - Nu mai are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se pregătea să-l azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă. - Trage să moară, rosti rar, clătinând din cap. Fără lumânare, ca un câine. Ca și ceilalți, adăugă coborând glasul. Întoarse capul și scuipă în lături. Darie mai privi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
epoleților, atunci pelerina este sigur furată de la Muzeul Armatei. - Asta e altă mâncare de pește, vorbi celalt scoțîndu-și pachetul cu țigări. Lasă în pace Muzeul Armatei. De când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon își trecu pachetul în mâna stângă. Dar se răzgândi repede și, apucîndu-l cu mâna dreaptă, se trase spre zid. - V-am spus. L-am cunoscut acum o jumătate de ceas. Mă duceam la alimentară pentru niște mezeluri, și el m-a oprit, și m-a întrebat: Vă rog, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spunem oamenilor. Nu știe decât părintele. Dacă ar fi aflat femeile, tocmai acum, când or să dea rușii peste noi... - N-or să vină singuri, îl încurajai eu. Vin cu ai noștri. Apucase târnăcopul, pregătindu-se să-k înalțe, dar se răzgândi și își furișă privirile în jur, să vadă dacă e cineva pe aproape. Nepoții și cu dascălul săpau la vreo cinci, șase metri, în arătură. Femeile și cu Popa erau de cealaltă parte a șoselei. Lixandru îmi făcu semn să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anul la dispoziția mea", își repeta. Într-o seară de toamnă se întoarse acasă mai devreme ca de obicei. Ploaia înghețată și repede îl silise să renunțe la lunga lui plimbare prin parc. Voi să telefoneze unei prietene, dar se răzgândi și se apropie de discotecă. "Pentru o seară rece ca asta, numai muzica... Numai muzica", repetă absent, surprins că găsește, rătăcit printre discuri, albumul de familie. Îl scoase, încruntîndu-se, și simți deodată că-l ia cu frig, ca și cum s-ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spun: era vorba despre ce se întîmplase într-o viață anterioară... - Într-o viață anterioară? îl întrerupse Maria, privindu-l adine în ochi, nedumerită, cu oarecare teamă. Era deci o povste cu metempsihoză? Antim apucase ceașca de ceai, dar se răzgândi și o așeză, încet, cu mare grijă, în farfurie. - Sunt multe povești cu metempsihoză pe lume, spuse ridicând din umeri, și zâmbi. Dar asta mă impresionase: că lucrurile se întîmplaseră într-o altă viață. Ce mă impresionase pe mine era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se arată mai egoiști față de copii primesc mai mult de la ei... E un simplu fapt științific, și uite, de acum să fii atentă și să-l observi. Da, da, să-l observi, să-l observi ! Poate atunci ai să te răzgândești și ai să-mi dai dreptate... Ei, bonjurică ! Bonjurică, dragă Vica, așa-ți spunea madam Ioaniu, nu ? Stai să te pup, uite, te pup, dacă se ia puțin, nu-i nimic. Uite ce bine-ți vine ! La tenul care-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
greu În frîu de un chipiu care mi se pare ridicol de mic; are o mustață țepoasă unică În lume. Se așază la birou și Își mai aprinde un Kent, apoi se ridică brusc, Împins de o inspirație, dar se răzgîndește și se așază la loc. În Încăperea mică, mirosul acru (clasic În orice unitate militară) e străbătut de un iz pregnant de petrosin. Pe ușa lui scrie : Comandant. — Soldat, ce tot spui? Că ai intrat În unitate... pe unde? Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]