1,215 matches
-
că e Deansgate. Era încă întuneric, încă foarte devreme. Orașul era o insomnie tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp și spațiu al pisicilor, camioanelor răzlețe, taxiurilor răzlețe și picăturilor răzlețe de ploaie. Aici o să lăsăm mașina, a zis Scout când am oprit motorul. — Aici? — Da, o să fie bine. — Pentru cât timp? — Depinde cât de mult se scurge între sosirea ta și dorința de-a te întoarce. Aș spune - căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu pixul care, cumva, nu se prăbușea în spațiul acela mic și negru. Mă împingeam în bombeul bocancilor, ținându-mi picioarele cât mai aproape posibil unul de celălalt și târându-mă cu ajutorul șoldurilor și-al coatelor. Când mă mișcam, hârtii răzlețe foșneau atingându-se de brațele, spatele și șoldurile mele. Totul, totul fusese acoperit cu cuvinte, cuvinte într-o sumedenie de limbi. În jurul meu sau pe sub încheieturile mâinilor mele fluturau bucăți de hârtie acoperite cu un scris pe care îl recunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de dimineață semănau cu finalul liturghiei de la miezul nopții. Ziarele proclamau invariabil liniștitoarea formulă: Ite, missa est. Despre vreo crimă săvîrșită În timpul unei ședințe de spiritism nu se pomenea nici măcar un cuvințel. Cui Îi mai păsa de moartea unui ins răzleț? Rowe simți un soi de indignare. Odinioară, umpluse toată presa cu numele și fapta lui, pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre cotidiene, nimeni nu se interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
parcă undeva fața asta, cu o mustăcioară sură și pleoștită, și buzunarele astea umflate, din care individul scoase o bucățică de pîine și o aruncă În rîu; un pescăruș o prinse din zbor, depărtîndu-se de ceilalți, și lunecă dincolo de bărcile răzlețe și de fabrica de hîrtie, ca o pată albă În direcția coșurilor Înnegrite de pe Lots Road. — Hai veniți Încoace, drăguțelor, zise omul Întinzîndu-și o mînă, care deveni numaidecît teren de aterizare pentru vrăbii. SÎnt „Nenea“ lor, Îl ele cunosc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Te căutăm de cîteva luni... Abia aseară am aflat. — Pari a fi dus o viață cam retrasă... — Am stat Într-un sanatoriu. Vedeți dumneavoastră... Ori de cîte ori deschidea gura, creionul scîrțîia pe hîrtie, adunîndu-i Într-o formă coerentă vorbele răzlețe. — Care sanatoriu? — Sanatoriul doctorului Forester. Și Rowe indică numele stației de cale ferată, căci altă adresă nu cunoștea. Se pare că mi-am pierdut memoria În timpul unui bombardament aerian, urmă el și arătă cicatricea de pe frunte. M-am pomenit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
peste ele poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după bătrîn, șeful ne făcu semn să rămînem pe loc. În dreptul ferestrei, am auzit glasul neputincios al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aproape goală, cunoscînd calmul suprem și ceasul scurt de liniște cînd parcă toată zarva și agitația sa sălbatică se opresc pentru a-și trage sufletul și a se pregăti pentru o nouă zi. Din cînd În cînd, taxiurile treceau goale, răzlețe, ca niște proiectile, pașii oamenilor sunau ușor și picurat pe asfalt, semafoarele străluceau verde, roșu și galben cu o lumină mică, intensă și singuratică ce-ți umplea parcă inima de un sentiment puternic de bucurie și izbîndă ce se contopea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii, rețeaua destrămată de șine mici, Întinsă pe tot cuprinsul țării, pe care aleargă În Întuneric trenulețe singuratice, lansînd cîteva ecouri răzlețe la malul rîului, lansînd un ecou Între stîncile răsunătoare ale muntelui, ca mai apoi să fie Înghițit de imensitatea nopții pustii, a nopții ce crește și Învăluie totul? Oare n-au cunoscut, așa cum am cunoscut și noi, bucuria sălbatică, tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale trenurilor - mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rar și alb i se răvășise și-i cădea pe frunte dându-i o alură de filozof suspect pentru psihiatri. Părea beat când se ridică și-ți propuse să mergeți În casă. Începuseră să cadă picăturile alea mari de ploaie răzleață de la Începutul oricărei furtuni. L-ai ajutat să strângă sticlele, paharele și folia de material plastic ce servise ca față de masă. Pe urmă te-ai Întors pe prispă și ai pus scaunele cu picioarele În sus pe tăblia mesei. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aibă un cadru de desfășurare tipic amurgului de sfârșit de noiembrie. Grințu Înaintează Într-un ritm nu prea lent pe drumul pietruit care se scurge din câmpie spre deal, dinspre gară spre sat și spre mănăstire. Ceață și frig. Case răzlețe, vechi, cimitir evreiesc pe partea dreaptă a drumului. Locul pe care sunt așezate pietrele vechi decorate cu stele În șase colțuri este ceva mai sus, cu doi sau trei metri, și drumul pare a se strecura pe sub el. Iarbă veștejită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în mijlocul apelor, se ascunde o lume deosebită de forme, o viață surprinzătoare de plante și animale, priveliști nebănuite de sate și orașe... ” (S.Mehedinți, G.Vâlsan, Lecturi geografice ) Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: surprinzătoare original prăbușită răzlețe năruite mantie 2.Selectați cinci adjective din text și alcătuiți cu ele propoziții. 3.Construiți un text cu titlul”Țara Dobrogei”. Folosiți descrierea și dialogul. „Între marginea prăbușită a munților vechi din nordul Dobrogei și Razelm au rămas dealuri răzlețe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
răzlețe năruite mantie 2.Selectați cinci adjective din text și alcătuiți cu ele propoziții. 3.Construiți un text cu titlul”Țara Dobrogei”. Folosiți descrierea și dialogul. „Între marginea prăbușită a munților vechi din nordul Dobrogei și Razelm au rămas dealuri răzlețe, stâncoase, ca niște colți de măsele înveliți în gingii, mărturiile vremurilor depărtate. Unul dintre ele e și Denistepe (dealul mării) asemenea unei jumătăți din acoperișul unei case năruite. Din șesul ca-n palmă, urci cu mâinile în buzunar, așa de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lume. Dar în același timp era o față onestă, o față în care puteai avea încredere. Și dacă priveai dincolo de această față, ce vedeai? Am mijit ochii în lumina amurgului de afară. Nu vedeai mare lucru. Se aprinseseră câteva lumini răzlețe de-a curmezișul curții și bolboroseala înăbușită a televizoarelor și a aparaturii stereo ieșea prin ferestrele deschise. Era o seară de august înăbușitoare, absolut tipică pentru o vară care părea să aibă plăcerea cinică de a duce londonezii până la limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a fost cineva. — A fost. Știu eu că a fost. Am mers în continuare pe drumul principal și între noi s-a căscat un mic spațiu nefamiliar. Până la portalul de la intrarea noastră era o scurtă alee mărginită de câțiva leandri răzleți și acolo, înainte de a descuia ușa, sperasem să încerc să-i fur Fionei o primă sărutare. Dar atmosfera nu mai era propice. Ea părea încă încordată, ținându-și poșeta strâns la piept, iar eu eram atât de emoționat, încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să coborâm de pe biciclete și să le împingem. Fiindcă eram copii cuminți, în mod nefiresc, cred acum - știam că părinții noștri se îngrijorau dacă lipseam mai mult de două ore, ceea ce însemna că la început vizitele noastre tindeau să fie răzlețe și pe fugă. Ne luam cu noi cărți, creioane, hârtie și ceva de mâncat, dar de obicei, din lipsă de elan, sfârșeam prin a ne petrece aproape tot timpul cu Harry și cu animalele. Cel puțin așa îmi amintesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
destinație. Singurele zgomote erau behăiturile oilor, geamătul molatec al vântului care se aduna și ropotul unei ploi dese care părea gata să se transfmorme nu peste mult timp într-o constantă aversă. Singurele lumini veneau de la ferestrele câtorva case izolate, răzlețe și îndepărtate. Michael își încheie pardesiul pentru a se ocroti de ploaie și porni la drum; dar după numai câteva minute auzi uruitul îndepărtat al unui motor și întorcând capul văzu fascicolele gemene ale farurilor unei mașini la nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele și le pricepe, privește lung câinele răzleț, ros până la urzeală. Sandu i-a urmărit privirea. O îndrăgește pe această fată negricioasă și firavă care a terminat liceul de coregrafie și dansează în stol, la Operă. Văzând-o cum s-a uitat după cățea, se gândește să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de bunuri. Concluzia mea este, așadar, că aceste colonii nu costă bani, că ele sînt credincioase statului și fac prea puțin rău cuiva; iar cei care au avut de suferit din pricina lor nu pot deveni primejdioși, deoarece sînt săraci și răzleți, după cum am mai spus15. De unde urmează constatarea că pe oameni trebuie să-i iei cu binele, sau să-i distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău ușor care le-a fost pricinuit, dar nu se pot răzbuna
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
notă proastă, ceea ce înseamnă adio cercetășie! Ia spune Toaibă, ce elemente ale naturii te-ar putea ajuta în îndeplinirea misiunii? Să fulgere din când în când sau să fie lună plină, dar pe cer să se plimbe și ceva nori răzleți. De ce crezi că unul din aceste elemente - așa cum vrei tu să se manifeste - v ar ajuta? La lumina fulgerelor ne-am putea orienta și dibui <inamicul. Când n-ar fulgera ne-am deplasa în siguranță. Cu lumina lunii, lucrurile s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Întorc o filă din trecut Și-ncep să plâng de dor. Încerc ca să mă apăr cu un scut, Dar nu-i folositor. A fost un drum greu și răzleț Cu bine și cu rele. Încet îl calcă un drumeț Uitându-se spre stele. Cuprins de amintiri el urcă prin pădurea rară Învăluit în tainica visare. Își duce în spate greaua lui povară Și fredonându-și ultima cântare. Și tot
Amintiri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83187_a_84512]
-
care prevestea zorile, Darie zări la vreo douăzeci de metri, în plin câmp, o siluetă familiară, pe care nu izbutea totuși s-o identifice. Mult mai departe, în direcția șoselei pe care o traversaseră în noaptea aceea, se întrezăreau grupuri răzlețe, înaintînd încet, parcă ar fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe mine, acolo. Întinse mâna spre răsărit, dar deși Darie cercetă încordat zarea, nu desluși nimic. Câinele pornise înainte, fără grabă, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață învăluită în senin. Spre zări, departe de vălmășagul nebulos și întortocheat al amintirilor răzlețe, stă Dragostea. Acolo, unde cerul plânge de mila pământului!
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
rămâneam până seara târziu. Mi se părea foarte important pentru sănătatea ei. Luam totul mult prea în serios. Încet-încet, am început să aduc cu mine și cărți, la început de poezie - poezia se poate citi pe sărite, uneori doar rânduri răzlețe strâng lumea ca boabele de rouă, cele citite se desfac în imagini din alt strat de realitate, se amestecă pe loc cu cele din jur, cu viața ta dintotdeauna, se deschid uși de aer, mereu și mereu și mereu, dincolo de
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]