2,941 matches
-
2.1. Idei centrale ale teoriei marxiste și ale feminismului marxist" Între liberalism și marxismxe "„marxism" există diferențe de substanță care pleacă de la însăși definirea naturii umane. Liberalismul definește natura umanăxe "„naturaumană" printr-un set de capacități, cum ar fi raționalitatea, de practici, cum ar fi religia, arta, știința, și de pattern-uri de comportament, cum ar fi autointeresul și spiritul de competiție. Marxismul respinge această perspectivă asupra naturii umane, considerând că ceea ce ne face să fim oameni este faptul că
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
maimuțele» (Swift) etc. Aceste asemănări duc femeile în situația de a fi feminine (a se citi «naturale», «emotive», «slabe» etc.). Feminitatea devine puntea simbolică de legătură dintre noi și tărâmul celălalt (de jos), în timp ce masculinitate axe "„masculinitate" înțeleasă ca raționalitatexe "„raționalitate" devine puntea simbolică de legătură între noi și tărâmul celălalt (de sus).” (Miroiu, 2002, p. 210) Ceea ce își propun ecofeminismul, ca și feminismul radical culturalxe "„feminismulradicalcultural" este, dimpotrivă, revalorizarea experiențelor exclusiv femeiești. În cazul ecofeminismului, această revalorizare este simbiotică revalorizării
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Ca și în cazul teoremei Arrow, interpretările date teoremei Sen merg de la considerarea ei ca absolut irelevantă, până la considerarea ei ca o demonstrație clară a faptului că libertarianismul ar fi inconsistent intern, sau că drepturile individuale nu sunt compatibile cu raționalitatea minimală individuală, raționalitatea colectivă și unanimitatea. Mai mult, în (1974) Gibbard demonstrează că libertarianismul lui Sen este inconsistent și atunci când îl folosim (doar) împreună cu domeniul nerestricționat. Acest rezultat însă poate fi evitat formulând în alt mod condiția libertariană. Toate aceste
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cazul teoremei Arrow, interpretările date teoremei Sen merg de la considerarea ei ca absolut irelevantă, până la considerarea ei ca o demonstrație clară a faptului că libertarianismul ar fi inconsistent intern, sau că drepturile individuale nu sunt compatibile cu raționalitatea minimală individuală, raționalitatea colectivă și unanimitatea. Mai mult, în (1974) Gibbard demonstrează că libertarianismul lui Sen este inconsistent și atunci când îl folosim (doar) împreună cu domeniul nerestricționat. Acest rezultat însă poate fi evitat formulând în alt mod condiția libertariană. Toate aceste abordări au în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
avea vreun impact”. Aceeași observație i se poate aplica și lui Cusanus. În ceea ce îi privește pe ceilalți, motivul probabil este cel pentru care Condorcet nu a avut succes în vremea sa. Spre exemplu, De Boland descria „credința irațională în raționalitate” a lui Condorcet ca „o viziune apocaliptică și misterioasă într-un viitor matematic” [Boland în Rothschild, 2005, p. 293]. În aceeași linie, Monjardet (2005) consemna alți doi autori care au respins metoda și rezultatele lui Condorcet: Joseph Bertrand (un cunoscut
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o funcție de decizie socială (FDS), i.e. aciclică pe mulțimea alternativelor, care să îndeplinească criteriul Pareto slab (P), condiția domeniului nerestricționat (U) și condiția libertariană minimală ( *L ). Altfel spus, drepturile individuale ( *L ), unanimitatea (P), libertatea de exprimare a preferințelor (U) și raționalitatea (A) nu sunt compatibile. În afara demonstrației (pe care o voi prezenta în secțiunea 2.1*), pentru a ilustra această problemă, Sen formulează două exemple. (a) Primul, prezentat în (1970a) și (1970b), este cazul „Amantului doamnei Chatterley”. Pe parcursul lucrării voi menționa
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
3) o soluție prin amendarea condiției libertariene prin preferințe minmax, 4) o soluție prin reformularea condiției Pareto în așa fel încât să funcționeze doar pentru preferințele libertariene minimal-raționale, 5) o soluție prin condiționarea criteriului paretian slab printr-o proprietate de raționalitate tare (disjunct-monotonia). Cuvinte-cheie: teoreme de imposibilitate, alegere socială, preferințe individuale, preferințe sociale, decisivități libertariene, preferințe intruzive, preferințe condiționale, preferințe empatice, preferințe autosustenabile, preferințe liberale extreme, preferințe separabile, preferințe rațional-libertariene, preferințe disjunct-monotone. Considerații preliminare. În (1978), Suzumura scria: „[...] pentru a evita
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Pareto, fie pretenția libertariană, aceasta în cazul în care nu dorim să renunțăm la aplicabilitatea generală a procedurii noastre de alegere colectivă (domeniul universal)” [Suzumura, 1978, p. 329]. În aceeași direcție, în (1983), Sen nota că, pentru soluționarea inconsistenței dintre raționalitate, condiția Pareto slabă, domeniul nerestricționat și libertarianismul minimal, „există cel puțin două modalități: trebuie renunțat la cel puțin una dintre condiții, sau cel puțin una dintre ele trebuie slăbită într-un mod substanțial” [Sen, 1983, p. 12]. Aceasta este strategia
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
anumită categorie de preferințe, criticabilă din punct de vedere libertarian<footnote Acest argument este, într-o formă sau alta, propus de toți cei care susțin restricționarea domeniului funcției de preferință socială. footnote>, creează o problemă de consistență cu unanimitatea și raționalitatea minimale. Primul autor care sugerează o restricție de domeniu este Sen, în (1970a). Aceasta ar consta în „dezvoltarea valorilor (și a preferințelor) de respectare reciprocă a intimității și a alegerilor personale.” [Sen, 1970a, p. 85]. În (1976), Sen arată că
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ca y să fie preferat strict lui x pe baza exercitării drepturilor individuale decisive] și, [pentru toți i] x este preferat strict lui y.” [List, 2003, p. 12]. De aici, condiția Pareto restricționată nu intră în conflict cu libertarianismul și raționalitatea. Capitolul 5* Soluții prin restricționarea condiției Pareto slabe 5.1.* Restricția Sen-Suzumura [d.5.1.1*]: O alocare de drepturi este un n-tuplu, în așa fel încât, pentru fiecare i, există o pereche de alternative distincte (x,y) pentru care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
lui 1. Așadar, mai întâi, prude preferă 0 lui 1 apoi, pe 1 lui 0 și invers, lewd preferă mai întâi pe 1 lui 0, apoi, pe 0 lui 1. Acesta este motivul inconsistenței dintre condiția libertariană, cea Pareto și raționalitatea socială atunci când domeniul funcției de preferință este nerestricționat. Pentru a elimina această problemă, propun condiționarea criteriului paretian de categoria preferințelor disjunct-monotone. Acestea sunt preferințe care mențin pe întreg profilul de preferință același raport între x aspecte . În cazul anterior discutat
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
demonstrează că nu există o funcție de decizie socială cu domeniu nerestricționat care să satisfacă condiția Pareto slabă și un principiu libertarian atunci când societatea este formată din doi indivizi. Acest rezultat implică un altul: nu putem garanta drepturi individuale, unanimitate și raționalitate socială în același timp pentru o societate reală, cel puțin nu în forma dată de Sen acestor condiții. Miza demonstrației lui Sen este exact aceea de a arata că, dacă nu putem avea consistență cu doi indivizi, nu avem motive
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
b) restricționarea domeniului universal prin preferințe liberale slabe (6.1.2), c) amendarea condiției libertariene prin preferințe minmax (6.1.3), d) reformularea condiției Pareto prin preferințe libertariene minimal-raționale (6.1.4), e) condiționarea criteriului Pareto printr-o proprietate de raționalitate tare, disjunct-monotonia (6.1.5). Acestea îndeplinesc criteriile eficacității pentru societăți reale (esr) și fidelitate ideologică (fid) după cum urmează: 6.1.4 și 6.1.5 îndeplinesc esr. Celelalte, 6.1.1, 6.1.2 și 6.1.3, funcționează
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
decisivitate libertariană sunt inconsistente cu cele din perechile pe care acționează procedura paretiană. Acest lucru se întâmplă, deoarece, în cel puțin una dintre perechile de pe care acționează procedura paretiană, fiecare individ exprimă o preferință care nu respectă o condiție de raționalitate pe care o voi descrie în cele ce urmează. [d.6.1.5.1*]: Preferințe libertariene disjunct-monotone (Pldm): o relație de preferință individuală este libertariană disjunct-monotonă dacă, și numai dacă, oricare ar fi x aspectele codificate cu (0, 0.1
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de lucru În conformitate cu tipul și gradul cerințelor educative speciale (lucru care poate fi realizat și În perimetrul școlilor obișnuite). Din nefericire Însă, segregarea socială a apărut În timp, ca urmare a segregării educative; În fond, ea este o consecință a raționalității educației speciale și, În mod paradoxal, consecutivă unei atitudini totuși umanitare. În confruntarea celor două curente, primul a cunoscut inițial (la Începuturile secolului XX) un ușor avantaj ideologic 1, pe fondul tendinței de emancipare a epocii, dar a constituit și
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
și unele mai complexe (căsătoria, alegerea profesiei și altele), recurge la noțiuni cum ar fi „capital social (relațional)”, „capital simbolic”, „costuri psihologice”. Este clar că asemenea variabile sunt mult mai greu de măsurat. Iar dacă mai introducem și conceptul de „raționalitate subiectivă” (Boudon, 1992), atunci teoria se diluează extrem de mult și abordarea tindespre una idiografică. De altfel, chiar în perimetrul ei mai tare, teoria la care ne referim manifestă o serioasă slăbiciune, având în centru noțiunea de „capital informațional”, variabilă care
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de agenți economici („încearcă să câștige cât mai mult pe termen scurt”, „își lucrează nerentabil părticica lor de pământ și nu se asociază” etc.). Este limpede însă că, din punctul de vedere al actorilor, asemenea decizii și comportamente apar raționale („raționalitate subiectivă”). Dar chiar rămânând pe poziția observatorului exterior, dacă introducem factorul „capital informațional”, în care ar intra și informații privind mediul juridic, politic, social propriu-zis, atunci poate că actele lor de conduită nu ar apărea atât de iraționale. Intenționat nu
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
prejudecăți - pe care susținătorii teoriei expuse îi consideră total inoperanți, chestiune asupra căreia atitudinea nostră e mai puțin tranșantă.) În tot cazul, experiența istorică și cea de zi cu zi, precum și o serie de studii sistematice ne arată că viziunea raționalității actorului social este doar parțial confirmată și că versiunea ei tare (a alegerii raționale) are mai curând un caracter normativ. Aceasta nu este însă de neglijat, ea funcționând, în descrierea și explicarea realului,în genul a ceea ce Max Weber numea
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de conduită, ci și propensiuni ale acesteia. De pildă, nu e vorba dacă ajung sau nu să realizez ceva frumos, ci dacă urmăresc realizarea Frumosului ca atare. Tot așa pentruBine, Dreptate, Echitate etc. Există, altfel spus, în termeni weberieni, o „raționalitate axiologică”, rațiunea de a acționa fiind tocmai aceea de a traduce în fapte anumite valori umane. 3. Nu puțini sunt însă specialiștii care contestă valorilor caracterul de forță motivațională, în calitatea lor de date universale. Universale nu neapărat numai în
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
transsituaționale. Multe studii de teren și experimentale de sociologie și psihologie socială arată că practicarea concretă a valorilor și normelor diferă atât de mult de la o situație la alta, încât acestea își pierd eficiența lor de operatori motivaționali universali, de raționalitate axiologică. Valori, norme și criterii morale (ca just-injust) - spun asemenea cercetări empirice - sunt construcții mentale ale actorilor sociali, în funcție departicularitățile situației, natura și scopul activității, consecințele anticipate. Construcțiile sunt așadar contextuale. R. Boudon (1995) crede că tensiunea epistemică dintre
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
activității, consecințele anticipate. Construcțiile sunt așadar contextuale. R. Boudon (1995) crede că tensiunea epistemică dintre universal și contextual, în domeniul judecăților morale, al axiologicului în general, se poate rezolva printr-o abordare cognitivistă. Soluția propusă ar fi următoarea. Există o raționalitate axiologică, dar nu una general valabilă. Opțiunile valorice morale ale indivizilor vor fi altele, în funcție de tipurile de situații (contexte); pentru parametri identici, însă, raționamentul este universal. Ca și în matematică, de la aceleași axiome se ajunge la aceleași concluzii. Sociologul francez
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
situațiilor, a parametrilor și mai apoi chiar a multor construcții „logice” nu se află ea însăși sub semnul structurilor axiologice (valori, norme, atitudini). De altfel, trebuie remarcat faptul că exemplul lui Boudon se referă la domeniul economic, unde sigur că raționalitatea, calculul rece, sunt dominante. 4. Numeroase studii empirice converg însă cu datele oferite de practica istorică și cotidiană, infirmând contextualismul pur și raționalitatea exclusiv pragmatică. E greu de admis că putem explica constanța comportamentală a indivizilor și grupurilor fără existența
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
De altfel, trebuie remarcat faptul că exemplul lui Boudon se referă la domeniul economic, unde sigur că raționalitatea, calculul rece, sunt dominante. 4. Numeroase studii empirice converg însă cu datele oferite de practica istorică și cotidiană, infirmând contextualismul pur și raționalitatea exclusiv pragmatică. E greu de admis că putem explica constanța comportamentală a indivizilor și grupurilor fără existența unor principii orientative de viață (valori); și, de asemenea, a explica foarte ridicata consensualitate de gândire și comportament în cadrul multor culturi și subculturi
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
opinie care reduce la tăcere și în final la o societate unde teamă va fi ucis găndirea independentă, iar oamenii se vor mărgini să abordeze subiecte inofensive.” În schimb, R. W. Livingstone îi reproșa lui Mill că “atribuie prea multă raționalitate ființelor umane”, ceea ce pentru Walter Lippmann reprezintă un ideal de neatins, iar “astăzi, cetățeanul obișnuit a ajuns să se simtă asemenea unui spectator surd, aflat în răndul din spate, care este nevoit să privească la un spectacol misterios abia abținăndu-se
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
sunt acțiuni întâlnite pe plan mondial, care conduc la emiterea unor aprecieri pertinente privind competența administrativă prin competitivitate. Capitolul IV CONSIDERAȚII PRIVIND REFORMA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ Dincolo de dezbaterile clasice referitoare la evoluția sistemelor administrative, modelelor de organizare și probleme ale raționalității limitate, întreaga dezbatere modernă asupra reformei administrative se bazează pe termeni noi, deosebit de interesanți precum reinventarea guvernământului sau noul management public (NMP). Secțiunea I Reforma în administrația publică. Considerații generale Ideea "reinventării guvernământului" s-a manifestat atât în Statele Unite, cât
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]