1,605 matches
-
rîse din nou. — Cînd o să cunoști mai bine viața, poate că Iadul o să ți se pară mai credibil. Ești din Glasgow? — Da. — Șase ani am fost student la seminar în acel oraș. Atunci Iadul a devenit ceva foarte real. O rafală înăbușită le ajunse la urechi din depărtare. Un nor alb se înălță dinspre o vale a zonei mlăștinoase și se îndreptă spre sud, deșirîndu-se și risipindu-se în urcare. Sunetul ricoșă din culme în culme, apoi se prelinse în ecouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
două ori, ești terminat. Singura cîrciumă unde se bea este în Grove Street, dar o să fim în siguranță pentru că sîntem trei. — Patru, zise Macbeth ridicîndu-se în picioare fără să se clatine. Petice trecătoare de soare la amurg se amestecau cu rafalele unei ploi atît de calde că nimeni nu se gîndea să se adăpostească. Drummond îi conduse pe lîngă cimitirul Sighthill, traversară apoi cîteva terenuri de fotbal și urcară pînă ajunseră la un teren pustiu cu mormane de zgură, numit Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Deschide ușa“, dar el răspundea: „Plecați, mi-e frig“, și după o vreme plecară. Mai tîrziu auzi niști bătăi și zgîrieturi atît de ciudate, că se ridică. Bătăile erau însoțite de strigăte slabe:“Dă-mi drumul!“ și de vîjîitul unei rafale de vînt. Dincolo de sticla neagră era o față albă care dădea din gură, și fu cuprins de o teroare superstițioasă, pentru că-și aminti că toaleta era la al doilea sau al treilea etaj. în final, se tîrî pînă acolo, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
superstițioasă, pentru că-și aminti că toaleta era la al doilea sau al treilea etaj. în final, se tîrî pînă acolo, întinse o mînă și ridică un zăvor. Fereastra se dădu la o parte și Drummond sări înăuntru împins de-o rafală de ploaie. — Nu te teme, Duncan, și-i șterse fața și cămașa cu un burete. — Mi-e frig, îi spuse Thaw, dă-mi pace. Doi oameni îl duseră jos, cărîndu-l prin casa pustie. Se deschise o ușă și fu dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lîngă o autostradă cu zece benzi, care se întindea prin ceață ca un dig peste un ocean de spumă. Vehiculele treceau șuierînd în goană și nu puteau fi recunoscute: la depărtare, stelele mici se lățeau brusc, traversau cerul într-o rafală de vînt, se micșorau apoi la dimensiunea stelelor din orizontul opus și dispăreau. Pe marginea acoperită cu iarbă erau un indicator înalt de nouă metri: VEZI IMAGINEA DE LA PAGINA 385 DIN ORIGINAL : — Bine, zise Lanark fericit. Sîntem, în sfîrșit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca o lamă cenușie, oblică, atârna umbra chiparosului, în holișor ne-am îmbrățișat ca un frate și-o soră, și ne-am atins obrajii cu buzele. Am coborât scara-n spirală, am deschis ușa de la intrare și brusc, asemenea unei rafale de viscol, m-au izbit, gata să mă dărâme, lumina și fierbințeala zilei. Nu făcusem nici zece pași și cămașa îmi era deja udă fleașcă. Înaintam prin flăcări cu ochii strânși, răniți, încercam să mă orientez, aproape sigur că o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sărăcuț îmbrăcată) care, neatinsă de prăpădul din jur, își sucea șoldurile grăsuțe pe lângă ei. Crivățul, sosit din stepele ruse, izbea dintr-o parte atât de tare, încît părea de mirare cum tramvaiele și rarele automobile nu se răsturnau. La fiecare rafală, oamenii se-ntorceau cu spatele, blestemând în fularele lor. Un GAZ opri lângă trotuar, în dreptul ei. Un tânăr în pufoaică și cu căciulă cu clape, kaki, înfundată pân-la sprâncene (căciulă militară, căreia i se smulsese cucul din frunte), o strigă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lins pe spate. Acum se uita năuc în toate părțile după ea, cu mîinile-n buzunare, ca de obicei ("las' că-l dezvăț io de asta") și în cap și pe umeri era nins ca naiba. Dar nu stătea zgribulit în rafalele crivățului, ca toți ceilalți din jur, dimpotrivă, era cu fermoarul treningului pe jumătate descheiat, încît i se zăreau maieul și pieptul alb, fără fir de păr - căci tânărul lăcătuș de la Atelierele ITB era, fără s-o știe, de stirpe nobilă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cilindrul de ebonită se afundă scârțâind în locașul lui, dar, ca și când - lucru foarte posibil - curentul nu ar fi circulat în carcasa aceea străveche, nu se-ntîmplă nimic. Tăcerea era mai departe completă și țiuitoare. Nici măcar vântul, năpustindu-se spre ei în rafale calde și-nmiresmate, fluturîndu-le hainele pe corp și dezvelind pulpele fetei, ce păreau acum făcute din miere străvezie sau ambră fluidă, nu producea vreun foșnet în frunzișul moale al arborilor dimprejur, de parcă ar fi fost doar o schimbare a luminii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vedeam niciodată pe nimeni, nu ieșeam nicăieri. Duminicile ploua întotdeauna, și singura mea ocupație era să stau lângă geamul ud și să mă uit afară, în curtea din spate a casei, ca să văd singurul pomișor de acolo zgribulindu-se sub rafalele de ploaie. Dar nu mă pierdeam în reverii sau lamentații ca alte fete rămase nemăritate. Prea nu trăisem nimic niciodată, prea învederat tot ce atingeam devenea cenușă. Îmi era tot mai limpede că, tocmai pentru că nu mă alegea nimeni, eram
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noroi gros de fluturi avea să se scurgă apoi, fără glorie, din acea Vulvă. Milioane însă lopătau mai departe din aripile lor țepene, ca de aeromodele, scrutând întunericul umed cu ochii lor bulbucați. Se năpusteau înainte, nor după nor, în rafale de vânt colorat, purtați de dragoste și de chimism, fără să știe ce caută, fără să caute, dar găsind în fiecare clipă unicul drum către redempțiune, calea față de care Tao și Vedele și idolii și religiile și drogurile și poezia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de ghiulurile de pe degetele țiganilor, blocau circulația așezîndu-se pe verdele sau roșul stopurilor, umpleau tunelele lungi și negre ale metroului... Se opreau pe calcanul însorit al vechilor clădiri, se așezau pe fața statuilor decorative ce-ncadrau ferestrele vechilor clădiri, cîte-o rafală de vânt fierbinte-i izbea de metalul încins al vreunui tramvai cu vatmanul clopoțind înnebunit... Dintre zecile și sutele de mii de fluturi ce năpădeau în fiecare zi Bucureștiul, așa cum la ecuator plouă zilnic, doar o duzină reușea să găsească
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
salcia. Se așezau pe gheață sub ea și mâncau ce-și luaseră-n traiste. Aruncau bucăți din crengile ei clinilor, care se-ncăierau pe ele, fiecare dornic să le aducă înapoi. Fumul norilor se-nvîrtoșea și se destrăma pe cer, iar rafalele de zăpadă îi izbeau umed în obraz. Gheața nu se mai vedea când se-ntorceau la casele lor, asudați de efort, ca să se vâre noaptea sub imensele pilote de puf din camera de culcare. Puțini plecau mai departe spre moară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că trebuie să punem stavilă și vîntului" s-au grăbit mulți să spună. Imediat și fără a putea fi opriți, cei mai tineri au întins planșe de lemn între stâlpi și au creat un fel de perete prin care cruzimea rafalelor înghețate nu mai răzbătea. Știi că asta este soluția și că Templul nu va fi nicicum terminat până când izvorul în care s-a preschimbat sufletul lui Ustin nu va fi complet izolat de Câmpie, într-un edificiu care să poată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
șir indian pe teren deschis, pe o cărare ce unduia pe la jumătatea pantei, de-a lungul coastei acoperite cu iarbă a muntelui; se deplasau pe jos, ținând de căpăstru caii tot mai nervoși; ultimul venea Kayuk, cu catârul. Foarte curând, rafale violente de ploaie biciuiră valea, iar cărările deveniră imediat alunecoase. Aveau nevoie urgentă să găsească un adăpost; iar când Audbert, aflat, ca de obicei, în avangardă, se întoarse ca să se consulte cu Balamber, care îl urma la circa zece pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întoarse ca să se consulte cu Balamber, care îl urma la circa zece pași distanță, putu recunoaște de pe chipul acestuia, deși însemnat - și parcă pietrificat - de numeroase cicatrici, că îl frământa o mare neliniște. — Marcoman blestemat! îi strigă hunul prin rafalele de vânt, ținându-și strâns de zăbală calul îndărătnic. Unde ne duci? — E o grotă la o jumătate de milă mai în față! îi răspunse Audbert, strigând, la rândul lui. Balamber, ajungând lângă el, scutură capul cu putere și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru un moment. își puse sabia la loc în teacă, o apucă imediat de mâini și o târî către cal; în vreme ce Waltan încerca în zadar să se ridice, o azvârli în genunchi, aproape între picioarele animalului. Ploaia se întețise. Sub rafalele tot mai violente, aduse de vântul ce scutura sălbatic coroanele copacilor, Balamber tăie o bucată lungă din sfoara ce o purta la șa; o obligă pe tânăra fată să țină mâinile la spate și i le legă din câteva mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văzu pe războinicul cu brâu trecând iute de-a lungul albiei râului și conducând atacul. „Acum!“ îi strigă lui Mataurus, care imediat lăsă brațul în jos. La gestul acela, arcașii se ridicară în picioare și, fără să țintească, trimiseră o rafală de săgeți înspre masa compactă a hunilor ce urlau și treceau pe dinaintea lor în galop întins, ca să-i întâlnească pe burgunzii ce le veneau împotrivă. întrucât în situația aceea foarte puțini dintre cai erau cât de cât apărați, iar războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nucleu compact, dar sub grindina săgeților hune, care le doborau caii rând pe rând, se treziră curând împinși către pădure. Aproape ajunseseră acolo, când, dintre copaci, însoțită de un cor de șuierături aproape muzical, porni în direcția lor o altă rafală mortală de săgeți; imediat după aceea, oamenii lui Mandzuk, care, încă de la începutul atacului, conform planului stabilit, porniseră să refacă drumul înapoi, țâșniră în galop din pădurice și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ulițe și taverne... făcuse, deci, tot ce îi stătea în putință, iar acum era obosit. în plus, se pregătea de plouă: greu de crezut că urma un atac la ziduri în acele condiții. Când ațipi, afară ploaia biciuia caldarâmul cu rafale violente. 17 Sebastianus fu trezit de zgâlțâitul lui Vitalius: — Prefectule! Prefectule! — Ce ? Ce se întâmplă? întrebă, ridicându-se brusc în capul oaselor, presimțind un pericol. Era încă întuneric și în jurul său, la lumina chioară a singurei lumânări ce mai ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dormind ca vai de noi. În dimineața ce a urmat, toți trei am ținut sfat și am decis că trebuie să părăsim locul, deoarece acesta este potopul și sfârșitul lumii. Cerul începuse iar să clipească, fulgera și ploaia acum cu rafale de vânt. Abia după ce, ajutat de tovarășii mei, am așezat toate lucrurile, îndeosebi pușca și cofăielul cu branșe, în mijlocul unei căruțe cu fân, cu câte un țol pe cap și cu încetineală de flămânzi, cam pe după-amiază, am luat drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Grâul a crescut puțin, pășunile încep să ruginească. Tristețea începe să se arate pe fețele sătenilor și zi după zi tot mai mare uscăciune. Încep să sufle vânturi destul de sâcâitoare pentru lucru la peisagii. Mai lucrez flori și mereu acuarele. Rafalele de vânt sunt atât de puternice, încât pentru a reuși să lucrez ferit de smucelile furtunii trebuie să-mi găsesc adăpost, pe după ciubei, pe după case, pe lângă garduri și totuși am găsit locuri frumoase pe valea pârâului Agapia, dar este greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Cu așa ceva n o să te mai întîlnești, îi sună din nou în urechi aceleași cuvinte amestecate cu forfota străzii, își dă seama că Bătrînul avusese dreptate, că din păcate nu se mai putea schimba nimic. Se pornește un vînt în rafale care ridică în aer nori de praf, spulberă pungi de plastic, bucăți de ziare, chiștoace de țigări, se aude un vuiet dinspre Giulești. A dat gol Rapidul, se gîndește, cade Potcoava, se cutremură podul Grant, anul ăsta o să prindă fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai dat de ceasul morții ca unul care vrea să se agațe de viață cu orice preț, fiind convins că fără el omenirea nu poate merge înainte. Cînd colo, dacă ai fi putut să pătrunzi cu privirea în jos, printre rafalele de ploaie, trăsnete și fulgere, ai fi observat întinsele savane ale continentului Africa, un loc atît de drag ție, populate din plin de nenumărate turme de gazele, antilope, bivoli, ai fi văzut linia albastră a Zairului cu toți afluenții săi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iarnă. Ora 14 și ceva, „Apărăm un strămoșesc meleag“ tocmai se sfîrșise, iar Ansamblul Doina al Armatei se pregătea să atace, „Sunați trompete de argint“, cînd evenimentele devin foarte periculoase pentru Dictatură. Dinspre Unirii vin primele blindate, se aud primele rafale de armă automată. Circulau cu peste 80 de kilometri pe oră, tăindu-și cărări printre manifestanți, lăsînd prăpăd în urma lor, oase zdrobite, carne tocată, băltoace de sînge. Unde erai la momentul ăsta? se trezește să întrebe brusc Bătrînul poticnindu se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]