1,568 matches
-
am vrut să surprind a fost modalitatea de a fi a vîntului, inconstanța lui. VÎnt În rafale este expresia care numește nu atît acțiunea vîntului cît chipul În care ea se petrece. O evocă evitînd să folosească un verb. Substantivul rafale spune acest lucru fără să facă apel la nicio acțiune care este totdeauna temporală. Vorbește despre esența vîntului. Despre un prezent etern. Și definitoriu pentru vînt. Dacă natura vîntului este schimbarea, am căutat să găsesc o imagine care să-i
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
luat de vînt, dus și lăsat și iar reluat fără capăt și fără noimă. Dar repetiția mi s-a părut mai interesantă atunci cînd e vorba de un obiect rebel care nu se lasă dus (de tot) și, la fiecare rafală, lovește zgomotos și sîcÎitor ceva care parcă-i face-n necaz: o poartă trîntită. În felul ăsta am prins și o expresie numai bună pentru o acțiune repetată care Înghite verbul În modalitate: iar și iar n-are nevoie de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poate modula o mulțime de verbe care nu fac decît să repete o acțiune. Verbul poate fi folosit la participiul trecut care este deja un adjectiv: poarta este mereu redeschisă. Care poartă? Aceea trîntită. Pentru haiku recuzita este gata: vînt, rafale, poartă, redeschisă, trîntită - omul dispărut din peisaj, lăsînd În urmă doar o relicvă: poarta. Nu este notată nicio tresărire emoțională. Doar trăncăneala porții izbind ușorul. Iar și iar redeschisă / poarta trîntită. Poemul Își mărturisește singur emoția prin imagini: locul este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
alt orizontul alegoric. Toate elementele ne pot ajuta să surprindem ceva care se referă și la modul de a fi al omului. Capricios ca și vîntul, el trîntește mereu cîte-o poartă mînios și... definitiv. O poartă pe care, la următoarea rafală, o redeschide tot atît de impetuos. Și tot așa... Pe drumul către finalizarea acestui poem am urmărit o exigență. Sau, mai bine zis, am fost călăuzit de ea. Nu am vrut să elimin verbele, ci am fost conștient de faptul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să fie fixat În timp, care, prin timpul verbal folosit, să aparțină unui moment trecut, prezent sau viitor. Am vrut, din contra, să prind acea clipă În care vîntul se mărturisește pentru eternitate. În care Își spovedește firea. vînt În rafale - iar și iar redeschisă poarta trîntită Un haiku nu evocă un oarecare instantaneu datat astăzi, ieri sau mîine ci o nălucire a eternității existentă din veci și pentru totdeauna. Înc-o dictare Ideea, mai bine zis impulsul, de a scrie poemul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mâinii, la unison și imediat) se transformă mai devreme sau mai târziu în tiranie? Ce este, în fond, un dispozitiv politic civilizat, dacă nu o mașinărie prin care se încetinește timpul de răspuns, se potolesc emoțiile și elanurile, sacadele și rafalele, se ia distanță? Or, suprimarea neîntreruptă a distanțelor, amânărilor și întârzierilor dă originalitatea televiziunii (în comparație cu cinemaul) și superioritatea ei (ca și pe cea a radioului) asupra mijloacelor de informare scrisă, mai ales în vreme de criză. Televizarea câștigă, prin urmare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
parcă, rușinată că i-a fost văzută o față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta pentru viață. Un junghi îi împunse ascuțit pântecele, făcând să i se clătine mintea de durere. Se zvârcolea în chinuri, ca o râmă strivită la un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ceardac se auziră pași ușori, prelingându-se Anuca, fata pădurarului 49 pe sub geam. Baba Săftica, neclintită, n-o scăpa din ochi pe tânăra femeie. A auzit și ea ăuitul lupului, și pașii prin ceardac, dar n-a întors capul. O rafală violentă, izbi, parcă, gata să smulgă din țâțâni ușa de la tindă, și, ca și cum din acel uragan s-ar fi prelungit... un țipăt se slobozi din pântecul femeii, că n-ai fi crezut că-i de copil; un fel de ăuit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de lupi, numai într-o singură pădure... Iarna trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea Fălciului ...își continuă gândul, pădurarul. - Oare, or fi trecut?!... Murmură moșierul cu un fel de teamă... Vântul se ascuți, și se înăspri. O rafală se năpusti.. ca o pală subțire și tăioasă, orbindu-i pentru o clipă. - Va fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și Anton. Din direcția vântului, părea să se audă mai limpede un urlet. Într-adevăr
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din față, aducându-le în nări mirosuri de om. - Ți‟i teamă, cucoani?!.. Îl întrebă calm Anton, simțindu-i frica din piept. - Da, Antoane... de ce să te mint! Pădurarul surâse
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din ascunzătoare și scrută împrejur, văzu lupii, care așteptau jos, tăindu-i calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu știa ce înseamnă înfrângerea. Pericolul îi ascuți și mai mult agerimea. Așteptă rafala de vânt... un salt larg și dădu de niște tufișuri și fagi uscați; adulmecă o clipă înconjurul, ridicându-și capul cu urechile ciulite... și, încă unul, două salturi și intră în pădure unde putea învinge orice dușman și de a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și cum vorbeau oamenii despre ele după aceea - mereu surprinși de măiestria cu care natura punea în scenă acest spectacol. Ăsta e răspunsul. Așa cum distruge liniștea orașului, natura poate să ne distrugă toate planurile dacă îi e pe plac. O rafală de vânt pătrunse prin ușa întredeschisă și suflă prin hârtiile de pe masă și rafturi. Înjură încet și închise ușa. Comuniunea cu natura și toate cugetările astea existențiale erau mărețe, nimic de zis, mai ales la ora două dimineața, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
praful piețelor al căror nume aztec, tianguis, e încă folosit. Dar nimeni sau aproape nimeni nu se oprește în aceste așezări unde istoria se îngînă cu jungla. Autobuzul plonjează în sud, sub un cer tot mai ars de febră în ciuda rafalelor violente de ploaie, și între păduri întinse de palmieri bătrâni unde e normal să-ți amintești de Rousseau, de mitul vârstei de aur și să-ți pui întrebări... Odată am văzut în America o scenă incredibilă, stupefiantă, pe care n-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna, rânjind către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea paradisiacă, un geamăn al meu, mumificat, zăcea poate în aceeași poziție, rânjind la fel, dar cu orbitele și cu cerul gurii prinse
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
undeva, într-o cameră minusculă a minții, alături de râsul răsfățat al fetei costumate în paj și de o arietă la fel de vagă și evanescentă ca și parfumul. (Și - drace, acum îmi dau seama! parcă m-a izbit amintirea, ca o subită rafală de vânt - pe fata cu trăsături de băiat melancolic o chema Lulu! O strigase cineva din adâncul 127 sălii de bal încărcate de serpentine și confetti multicolore, o voce care acum câteva clipe mi-a sunat în urechi, nealterată de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ne-am fi văzut foarte des în tot timpul acesta, Doar atât a spus la un moment dat, Nu ți-ai luat blocul de desen! Și cuvintele ei au încins și mai puternic în mine vâlvătaia, au fost ca o rafală de vânt care sporește și împrăștie focul în loc să-l stingă, blocul de desen ar fi fost o promisiune, și ea regreta oare că nu l-am adus cu mine?! Mi-ar fi permis ca alte dăți s-o desenez, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toți acești ani, de aceea nu m-am putut desprinde atât de ușor de ea, Ana n-avea cum să înțeleagă, Ai aflat taina, Theo? curios, Daniel vrea să știe, Acea toamnă cu frunzele îngălbenite de soare ține puțin, o rafală mai puternică de vânt și a împrăștiat toate frunzele, și-n acea scurtă toamnă mi se face dureros dor de ea, toamna asta n-am s-o mai văd, anul trecut am văzut-o cu ochii mei teferi pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sperii ca un câine rău zburătăcind un stol de păsărele și-mi spun, consolându-mă pentru o vreme, n-a venit încă timpul! Să fi văzut părintele Ioan dincolo de cuvintele mele toate acestea?! Pe cerul întunecat al verii cad în rafale stele, mi-am terminat țigările și-aș vrea ca lumea să se sfârșească acum, în ceasul acesta! Mă ridic apoi și cobor la izvor, 6 august, dimineața mă trezesc devreme și-mi adun lucrurile în rucsac cu gândul netulburat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prejos. O revistă pentru femei, totuși, spuse el. Dacă ai prinde jobul, le-ai putea spune celor de la Woman’s Place să se ducă dracu’. Răzbunarea e atât de dulce! Și-a aruncat capul pe spate și a simulat o rafală chinuită de râs în stilul lui Vincent Price. —Nnnnyyyywwwwahwahwahwahwahwah! — De fapt, răzbunarea nu e bună deloc, îl întrerupse Ashling. Este o emoție. Sau ceva de genul ăsta. Și nu merită să îți pierzi timpul cu ea. Dar după felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
direct proporționale cu numărul paharelor de gin pe care le consumase. Dylan s-a întins din nou după ea, dar Clodagh s-a strecurat astfel încât să nu o poată ajunge, cu o îndemânare născută din multe luni de antrenament. O rafală zgomotoasă de chicoteli s-a ridicat din camera de dedesubt. —Afurisiți mici, mormăi Dylan somnoros. Vor dărâma casa peste noi. — Mă duc să țip la ei. Era mai bine dacă se ridica. Până când Ashling a sosit, ceva mai târziu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-și privirea prin încăpere. —Cremă infestată cu bufniță. Spectatorii mai aveau puțin și ieșeau prin acoperiș. Ce e gri și are o valiză? O pauză cu chicoteli. O bufniță care merge în vacanță. O bufniță gri, evident. Și au reînceput rafalele de râs. —Să zicem că faci recrutări pentru un post, spuse Ted, care era pe val și a cărui audiență râdea în hohote. Intervievezi trei bufnițe și le întrebi pe fiecare în parte care este capitala Romei. Prima spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
capitala Romei. Prima spune că nu știe, a doua spune că este Italia, iar a treia spune că Roma este o capitală. Cărei bufnițe îi dai postul? — Bufniței cu țâțele cele mai mari! strigă cineva din spate și din nou rafalele de râsete și de aplauze se ridicară în aer ca un stol de păsări. Comedianții cu mai multă experiență, care îl lăsaseră pe Ted să își facă numărul doar ca să nu îi mai bată întruna la cap, se uitau unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
așa crede. —Și tu ce crezi? Presupun că sunt de acord, oftă ea. Nu mai menționase că Jennifer mai spusese că acesta era și motivul pentru care Ashling alegea doar bărbați pe care să îi poată organiza. Și, după o rafală de negații furioase, Ashling chiar ajunsese să fie de acord cu ea: fusese folositoare tuturor prietenilor ei, chiar și celor dinainte de Phelim - amețitul dulce -, și până la Marcus - comicul plin de nevoi - și ei îi plăcea asta. — Și ce spune această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întorsese pentru a pleca, are douăzeci și doi de ani și nu are copii. Acompanie micuța informație cu un semn din ochi. Știa că Clodagh are o problemă cu vergeturile ei. Dezgustată, a trântit ușa în urma lui. Până la urmă, prima rafală de furie oarbă a trecut și ea a încercat să își inducă o atitudine pozitivă. Măcar scăpase de Marcus și de glumele și romanul și toanele lui - asta trebuia să conteze cât de cât. Și abia atunci a realizat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]