6,551 matches
-
că există o sumedenie de cititori cărora lectura textului meu le-ar putea face măcar tot atâta bine cât bine mi-a făcut mie scrierea lui”. Desigur, cartea lui Andrei Pleșu se adresează, cum s-a spus, „degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livrești care vor ritmul unei fraze de rasă, și filosofilor care vor să învețe cum poți mânui nuanțe contrare fără a te încurca în capcana lor” (Sorin Lavric), oferind nu doar o lectură adecvată a pildelor biblice, ci și
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
scriitori de referință, de la Bolintineanu, Asachi, Baronzi, Bumbac etc., până la autori mai puțin discutați, precum E. Antonescu. Materialul bogat, ca și bibliografia critică absolut impresionantă copleșesc și accentuează erudiția cărții, scrisă într-un stil pe cât de aplicat pe atât de rafinat. Roberto Merlo este un cercetător scrupulos, perfecționist chiar, extrem de atent la fiecare detaliu și direcționat în permanență asupra tezei pe care o demonstrează cartea, anume faptul că mitul dacic este unul aproape în totalitate literar. Fiecare pagină o demonstrează cu
Un italian despre pașoptiștii români by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/3451_a_4776]
-
onestității brutale a unei percepții fără precedent.” Prin anii ‘80 ai secolului trecut, am descoperit poezia lui Benn Panorama poeziei universale contemporane a lui A. E. Baconski. Un stil aristocrat, în care materialul straniu al poemului era clătinat în retorte rafinate, demne de un alchimist al verbului, versuri constelate de o enigmă și o stranietate care mă urmăresc și azi. Mi-a rămas în minte o strofă din poemul Sinteza, cu versurile de final ca o lovitură de ciocan dată inimilor
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
lui Nietzsche e mort, Dumnezeul lui Benn este „forma care lasă speranță și nihilismului.” Ce se întâmplă însă atunci când nihilismul astfel înțeles al artistului întâlnește nihilismul Reich-ului preconizat de naziști? Vremurile erau tulburi în Germania și astfel îl vedem pe rafinatul Benn aderând după 1933 la ideologia nazistă, preamărind un regim preocupat, chipurile, de elemente profunde ale artei și care se credea capabil de a crea „omul german interior”. Ceea ce l-a sedus, conchide Lepenies, „a fost imaginea unui stat care
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
o știm încă de la Aristotel, care face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale, pentru a obține rîsul semenilor. Ironistul, în schimb, e un individ cu principii, rafinat, conștient de valori și de relativismul lor, exponent al unui spirit critic. De unde capacitatea sa de-a oglindi criza ființei umane, cu corolarele sale, impasul simplității, dificultatea directității, provocările sincerității etc. De unde provine o părelnică subevaluare de sine, o tactică
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
mult prea puțin ca să renunț să ies din casă. Promisiunea, însă, m-a dus în sala Operei. Am găsit o atmosferă schimbată, cochetă, covorul roșu, un foaier elegant decorat, scena pregătită rafinat în același roșu puternic, un program de sală rafinat. Mircia Dumitrescu a cîntat sub bagheta lui Horia Andreescu, cu Orchestra Operei, așa cum nu am mai auzit-o de mult. Concertul pentru vioară și orchestră în Re major, op.35 de Piotr Ilici Ceaikovski. Un artist de anvergură, Horia Andreescu
Despre susținere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3467_a_4792]
-
simbolic, între Muzeul "George Enescu" și Liceul "Dinu Lipatti" - era plină de cărți franțuzești. Era acolo vechiul București în miniatură, cu mobilă-stil franțuzească bine pusă în valoare, în ciuda dimensiunilor mici ale camerelor, un București prezent în ceea ce avea el mai rafinat și mai cosmopolit, cu ceva snobism ce-i drept, dar și cu multă căldură umană. O casă deschisă, în care se perindau numeroase figuri din viața culturală a orașului, dar și de peste hotare. Această atmosferă familială o cunoscuseră, probabil, cu
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
la suflet, fără ocolișul prezumțios al limbajului de specialitate. Între Hegel și Vasile Lovinescu îl preferă pe al doilea, dar nu-l respinge pe Noica, cum nu-l repudiază pe Creția. Cu timpul însă, presimțirea că adevărul livresc, oricît de rafinat, e forma ciuntită a unui adevăr mai cuprinzător, pune stăpînire pe autor, moment în care biblioteca devine instanță constrîngătoare, iar autorii simpli cabotini slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e renunțarea la lectură, adică ieșirea din
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
iau ochii de la Dorn-ul lui Mircea Albulescu. Aceeași stare am trăit-o și acum, urmărindu-l pe Vladimir Găitan cu aerul cuceritor și vulnerabil al doctoruluirezoneur, al martorului-comentator, al seducătorului cu simțul măsurii, al unui personaj cu un ludic rafinat, inteligent, intuitiv, cel care domină scena cu autoritatea lui, cel care este mereu de partea lui Treplev, cel care îi vestește moartea plîngînd în hohote, cel care se lasă răsfățat și dorit de Polina, ștergînd-o la momentul potrivit pe urmele
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
la duioșie impresionează chiar dacă jocului actoricesc i s-ar putea imputa rigiditatea. Partenerul ei, Don Ottavio, tenorul Augustin Hotea a fost una dintre cele mai plăcute surprize; o respirația atent controlată, un conduct melodic în arcuri largi cu un legato rafinat, o rostire sensibilă, se asociază mai degrabă ideii de expresivitate decât de volum. Andrei Lazăr în același rol pretențios ne-a rămas dator. În fine, cealaltă Donna Anna, Edith Borsos a revărsat asupra ascultătorilor o voce somptuoasă, cu armonice bogate
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
de festinuri, băutori cu mari voluptăți de vin roșu asociat diversităților culinare. Ca și amorul mesele îmbelșugate constituie pentru ei un ritual, un prilej de trăire intensă. Romancierul este de altfel, observăm, un expert în evocarea prânzurilor bogate, a ospețelor rafinate care fac deliciul eroilor săi și, prin extindere, putem să credem că și al său: „Patronul restaurantului ne pusese cu siguranță gând rău. Nici nu ne încălzisem bine de la vin, că fetele lui au început să aducă platouri spre masă
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
lucrări moderne. Compoziția practicată de Homer, Corneille sau Balzac este exemplară: felul de a grupa materia în vederea unui efect de ansamblu constituie pentru autorii în cauză o preocupare specială, chiar unică, efectul fiind arhitectural, iar nu muzical sau pictural. Potrivit rafinatului exeget, compoziția presupune o înaltă echilibrare organică și morală și o vedere imensă asupra universului, ea trebuind să fie înnăscută spre a nu se reduce la simpla manieră (p. 258). Ritmica Iliadei și a lui Cousin Pons diferă de cea
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
Ion Bogdan Lefter Unul dintre cei mai rafinați „aperceptivi” ai prozei și ai literaturii române și totodată un mare stilist, cu o excepțională vocație de observator al lumii din jur și cu o expresivitate de limbaj pe măsură, Gheorghe Crăciun etalează în paginile sale un impresionant talent nativ
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
că reținem din pluralitatea de sensuri ale acestui mereu prea larg concept care e cultura pe cele care trimit la o serie de practici și discursuri sociale rezultate în urma unor cristalizări infinite, fie pe cele care răsfață cultura cu evantaie rafinate, la limită chiar ușor elitiste. Mai trebuie doar adăugat un mic amendament: includerea nivelului personal (în strategia de scriitură a cărții) în oricare dintre acești vectori semantici ai culturii. Astfel, putem spune că există un beneficiu de conștientizare și cunoaștere
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
incorigibil fumător, și numărul impresionat de tablouri valoroase. Preferința fostului cancelar înclină spre expresionismul german (Hugo Schmidt, Kirschner, Kubin, Bernhard Heisig), dar dintre toți Schmidt are slăbiciune pentru Ernst Barlach în sculpură și pentru Emil Nolde în pictură. Deși colecționar rafinat, Schmidt nu comentează tablourile, ci doar le degustă din ochi, cu atît mai mult cu cît privirea, dintre toate simțurile, i-a rămas indemnă. Fostul cancelar preferă pînzele înfățișînd peisaje, porturi și naturi moarte, nearătănd interes pentru arta nonfigurativă. După
Țigări și pictură () [Corola-journal/Journalistic/3587_a_4912]
-
la fiecare apariție mondenă, surprinde în mod plăcut. În urmă cu puțin timp, fosta prezentatoare TV a postat două poze care au strâns câteva mii de like-uri. Vedeta s-a lăsat fotografiată într-o rochie neagră, extrem de elegantă și de rafinată. La această ținută, a accesorizat o bijuterie sofisticată. "Plec spre Gala Stars Awards de la Teatrul Elisabeta și vă doresc să aveți o sâmbătă frumoasă!", a scris Andreea Marin pe Facebook.
Andreea Marin, apariție ravisantă. Decolteul care i-a încântat pe fani by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/38095_a_39420]
-
de creație epică a lui Marin Bucur, care a fost citit si cenzurat de oficialii de la Radiodifuziunea Română, în 1971, si care nu a putut fi publicat de către autor în nici o revistă literară. A sosit în sfârșit momentul. Eseistul si rafinatul analist remarcă voluptatea de a nara si puterea de inventivitate lexicală a unui prozator modern care, uzitând cu abilitate parabola, evocă, de fapt, o actualitate terifiantă. ■ * [București], 12 martie 1966 Dragă domnule Bucur, Ți-am primit pachetul cu cărți, ca
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
dintr-un sadism subtil și infinit de complex. „Călău” în Paradis, spirit fascinant și coroziv. Aceste contradicții nu erau lipsite de farmec și făceau din el un hărțuitor delicat, atrăgător și inclasabil, o apariție unică, mai nimerită într-o civilizație rafinată și decadentă decât în aceea balcanică. Mi se va reproșa neîndoielnic că sunt nedrept și că fac prea mult caz de contradicțiile și de deconcertantele lui subtilități. Dar toate aveau parte de un farmec inegalabil. Erai măgulit să te numeri
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
captivantă nu doar pentru literați și istorici, ci și pentru oricare cititor; referințele erudite de primă mînă, topite în magma epică, reînvie prin sporul de consistență o epocă, fără a impieta asupra ritmului lecturii. Un tânăr traducător și un editor rafinat ar putea lua inițiativa de a oferi versiunea românească a întregului volum, din care dăm un scurt fragment. Idealul aristocratic și lipsa mijloacelor materiale Serviciul prestat în cavalerìe era cum nu se poate mai onorant. Combatanții călare, cea mai viguroasă
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
le adresa - sau, mai exact, pretindea că i le adresa - unei femei măritate cu un cavaler din aristocrația financiară florentină. Și cercurile frecventate de el erau suspuse. Cel mai bun dintre prietenii lui nu era altul decît Guido Cavalcanti. Cult, rafinat, desigur, dar și moștenitorul uneia dintre cele mai consistente averi din oraș (familia Cavalcanti „era dintre cele mai puternice din Florența, prin membrii, posesiunile și averea ei”), magnat influent politic, fiul unuia dintre principalii conducători ai partidului guelfilor. Socialmente, însă
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
va duce în marea poezie această intuiție extraordinară pe care tînărul Ion Mureșan a avut-o, fără a o urma în lirismul său. Căci formula poetului „optzecist” are o retorică in-dispensabilă, o articulare niciodată „simplă”, brută, elementară, ci, dimpotrivă, complicată, rafinată, sofisticată. Pentru a numi un lucru sau un fapt, Mureșan dă ocol întregii arte și pune totul într-un scenariu al scenariului poetic. Narativitatea lui, cînd e, e înșelătoare. Tirada și litania, enumerația și repetiția, comparația evident poeticizată, asocierile curente
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
dat mi-e/ să știu: treptele- s moi când le urc și au față alunecoasă de vid când le cobor pe pieptul inexistent și mai departe-n/ privire” (p. 120). Totul e calculat aici, până și efigia volumului, afectând jocul rafinat dintre fragment și întreg (căci, culmea, partea pare elementul de stabilitate, pe când restul, totul, e mobil și dispersat). Dar calculul nu înseamnă răceală. Dimpotrivă, Sorin Mărculescu problematizează incandescent: „și rămâne problema adevărului în poezie și a minciunii/ unei zeițe și-
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
Popescu și Gabriel Chifu, P.P. îi amintește pe Mircea Dinescu, Virgil Mazilescu, Grete Tartler, Doina Uricariu, dar și pe mai vârstnicii Emil Brumaru, Angela Marinescu, Mihai Ursachi. Deși considerați neomoderniști, de orientare manieristă, ei scriu altfel decât generația ’60. „Limbajele rafinate, irigate subtextual de un livresc bine asimilat” sunt mai ales vizibile la echinoxiștii Adrian Popescu, Dinu Flămând, Horia Bădescu și Ion Mircea, care „își afirmă atitudinea și responsabilitatea prin construcția unor universuri organice și prin orgoliul apartenenței la o castă
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
se comportă artist. Umple, de pildă, un album cu fotografii inexistente („fotografii pe care aș fi vrut să le am”): două-trei vorbe, de dimensiunea unei metafore, scrise pe o bucată de carton alb, țin locul imaginilor developate. E un răsfăț rafinat și (se-nțelege de la sine) excesiv. Paradoxul e că lunetistul acesta bovaric nu trage niciodată pe parcursul întregului roman. Dă mai degrabă senzația unui om care-și cultivă libertatea de a călători și de a contempla. Înclinațiile acestea pot aminti, până la
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
aceea - de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca precum) operează („Lebăda albă adânc murmurătoare cum apa lacului/ cum un râs înghețat în terfeloagele imaginilor”) autoritar. O lirică sălbatică/ cultă, primitiv/ rafinată, jovial/tragică profită de acea disimetrie ce dă fizionomie umanei fețe, susținută de constanta conformaț ie a metaforei, de logica plinului în de gol și a golului în de plin, de continua muzică a construcției/ de construcție. Un enorm confort
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]