11,500 matches
-
de acest obicei simplu venit din tradiția unei nații care nu-și uitase rădăcinile. - Acum, îi șopti bulibașa la ureche avocatului, urmează jurământul de căsătorie. Fata fu verificată de mama băiatului, băiatul de mama fetei, dacă nu au zgârieturi sau răni sângerânde care ar fi putut denatura cerințele curățeniei, impietând credința nezdruncinată în sfânta lege a purității. Apoi, mirii fură introduși în cort unde, într-o intimitate desăvârșită, urma să aibă loc prima lor scenă de dragoste. - Totul e atât de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fi vrut să-l lovească. Rafira privise scena ca pe una neavenită, dar nu reacționase în nici un fel. Ina continuă: - Rafira dragă, cineva... povestea aceasta e mai lungă... Stăpânindu-și cu greu lacrimile, la pronunțarea fiecărui cuvânt, având senzația că rana din sufletul ei se adâncește, Ina spuse plină de emoție: Draga mea Rafira, o femeie rea, cu inima otrăvită, ne-a schimbat copiii în maternitate. Înțelegi? Și, nemaisuportând lacrimile care-i podidiseră obrajii, încercă să le șteargă, apoi repetă: Înțelegi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
condamnabil, care a recunoscut că imediat după nașterea celor doi copii i-a schimbat cu intenție, înstrăinându-i de mama lor adevărată, de cea care i-a adus pe lume? Această femeie purta o dorință răutăcioasă, ca pe o adâncă rană, niciodată vindecată, a unei viclenite gelozii, împotriva actualei doamne Ina Georgescu. Rog asistența să-mi ierte aceste amănunte de strictă intimitate! Cea care a făptuit această nelegiuire a trăit și s-a hrănit iluzoriu cu ideea că îi fusese răpit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu dovedi decât să spună: - Bine, bine, dar până mâine dimineață e încă multă vreme. Tot drumul până acasă, cu fiecare pas făcut, Ina își privea băiatul cu o duioșie ce-i presa de o vreme sufletul, devenită o adevărată rană în căutarea unui răspuns obsedant: Acesta să fie oare copilul meu!? Acasă, Mihăiță o întâmpină din ușă, ținând să-i șoptească la ureche un mare secret : - Mămico, tati a cumpărat prăjitura ta preferată! - Bine, bine, Mihăiță, condu-l pe Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
râdeau parcă bucuroase și florile rătăcite pe marginea șanțurilor, semănate de mâna necunoscută a hazardului. * Povestea avea să se deruleze peste timp și anotimpuri, sub auspiciile unor zei nebănuiți, dar se întrevedeau posibile șanse să vindece, măcar în parte, unele răni pe care numai un destin nedrept le pusese drept stavilă în calea unor oameni încercați pe nedrept de vânturile sorții. Alex și Ina, deși știau în linii mari că puteau dobândi câștig de cauză în procesul îndelungat, așteptau cu înfrigurare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-l a fi un lucru inacceptabil. Inima ei refuza să creadă că se putea întâmpla o asemenea catastrofă. Cu toate că aflase că nu era mama lui biologică, ea îl crescuse, îl educase, simțindu-l că face parte din ființa ei. Ce rană adâncă tăiase în sufletul ei nelegiuirea Olgăi! Numai Dumnezeu putea să-i șteargă din catastif oribila crimă pentru că ea, Ina, nu avea puterea nici s-o ierte, nici să uite fapta săvârșită de cea pe care o considerase tot timpul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
am intrat în rândurile sexagenarilor, să scriu despre trecut generațiilor viitoare pe care le vreau prospere, cinstite și înfloritoare. Nu privesc înapoi cu mânie la apocalipsa stărilor rele, știind că nimeni nu-mi va putea reda candoarea anilor confiscați, iar rănile extrem de dureroase ale copilăriei și adolescenței provocate de ororile comunismului incipient, chiar dacă s-au cicatrizat de mult, pot recidiva în prezent, când nedreptățile și lipsurile de tot felul ne afectează existența chinuită. Spre exemplu, mai toți foștii activiști P.C.R. de la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai faci?”, în indiană). Extrapolând la realitatea de astăzi, petrecerile, șezătorile și filmele de altădată s-au mutat la televiziunile particulare de talk show-uri, agresive și indecente, ce invadează intimitatea sufletului telespectatorului, înveninându-l și punându-i sare pe rănile deschise. Din păcate, românii, în mare parte asistați social, au devenit un popor de audiență TV, pe care se fac experimente de clamare a jocurilor de culise, de către indivizi conflictuali ce ies în spațiul public, colportând pătimaș malversațiuni impardonabile într-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu a semnat nici una dintre declarațiile impuse, în ciuda tratamentelor inumane și a condițiilor dure de carceră. De altfel, la proces, profitând de neatenția gardienilor, tata s-a dezbrăcat de cămașa în zeghe, expunându-și întregii asistențe uluite corpul plin de răni și vânătăi, rezultat din „interogatorii”. După aflarea acestui secret, prin vărul său drept, Emilian Doboș, fostul notar al orașului Vama, coleg de carceră și de suferințe, căci tata nu s-a plâns și nu vorbea niciodată de atrocitățile din detenție
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
căldură dulceagă Îmi năvălește În palmă. Apoi, pereții camerei se adună iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sticlă, dar nu foarte rău. Și am descoperit că mă simțeam mai bine. Muuult mai bine acum. Un pahar de vodkă se impunea pe loc. De data asta, cu mâna tremurând, Îl sorb pe ne-ră-su-fla te. Torn puțin și pe rana sângerândă. Pășesc Împleticit, dar În echilibru. Privirea Îmi alunecă pe statuia din ghips, aflată În hol, primită În dar de la Nina. Nina - Nineta/ Nina - Trotineta. Nina... Bunăciunea. Avea implanturi de silicoane În sâni și un funduleț bombat de la natură (de la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alte lovituri, aplicate cu măiestrie, se prăbușește definitiv, ca un bizon lovit violent de tomahawk-ul celui mai iscusit vânător, Într-un val de praf amestecat cu transpirația mea șiroindă, care-și aruncă stropii pretutindeni. Am primit cu bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă târăsc spre bucătărie. Sticla mea de vodkă era acolo și era imperios necesar să ajung la ea. Piciorul rănit dădea semne de amorțeală. Simțeam ceva călduț și umed În locul acela, de unde sângele izvora nestingherit. Am Încercat să-mi leg rana, să opresc cumva sângerarea, dar fără șansă. În timp ce traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă) erau pe alocuri arse, carbonizate. O rană adâncă și neagră i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Dar cine avea timp să socotească ce trebuie să facă o asistentă în prima ei zi de serviciu, și ce nu? Debutul nu era deloc încurajator, dar la ce se putea aștepta într-o secție unde majoritatea pacienților erau cu răni sângerânde, operați de curând, imobili, implorând înțelegere, bunăvoință și empatie. Singura soluție era să-și impună a fi răbdătoare, să deprindă tainele unei profesii deloc ușoare în care cine nu se adaptează trebuie să părăsească terenul ca un jucător fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un aparat și, cu o simplă apăsare pe un buton, erau redate cu fidelitate zecilor de fete, tot niște gâsculițe ca și ea. Așa ajunsese: prințesă! Râse amar. Bănuia că acest tânăr certat cu legea le produsese la multe ființe răni care, în unele cazuri, nu se puteau cicatriza toată viața. - Fiecare rău cu binele lui, conchise Ina. Tot așa de bine puteam fi eu în locul tău, pentru că trebuie să recunosc, nu sunt mai școlită ca tine în ale amorului. - Poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trei... - Bizară coincidență! Și al meu cam tot așa procedează... În mintea Olgăi, unde ideile dobândeau ad-hoc Îndoieli, își făcu loc un ascuțiș de lamă, asemenea unor săbii de Toledo, cu un tăiș care se simte că a lucrat după ce rana sângerează. În discuția aceasta lapidară îi încolți o suspiciune: N-o fi Alex al meu!? Puse instinctiv mâna la gură de frică să nu-i scape vorbe necontrolate, fără știrea ei. De altfel, continuă Olga, toate probabilitățile mă duc spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
urmară, săptămâni în șir, nu avură darul de a aduce liniștea și pacea în casa lor. Atât pentru Olga cât și pentru mama ei; acestea au curs învolburate, ca niște torente prăvălite de pe versanții dealurilor din preajma orașului, în anotimpurile ploioase. Rana pricinuită în adâncul sufletului avea toate șansele să nu se vindece multă vreme, poate... niciodată! Imediat cum ușa se închise în urma Olgăi, Alex avu senzația că se sufocă, că e prea puțin aer în apartamentul său și deschise o fereastră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
când te vei trezi, lumea ți se va înfățișa în alte culori, ai să vezi, ascult-o pe mama ta. Sub mângâierile mamei sale, Îndulcite de cuvinte duioase pe care numai o mamă e în stare să le pună pe rănile sufletești ale copilului ei, Olga adormi. Din când în când, tresărea prin somn de parcă cineva ar fi biciuit-o cu un harapnic. O dureau cumplit toate aceste lovituri. Corpul i se arcuia, își revenea la normal, ca numai după câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și pe Alex, toată viața. N-aveți voi nici o grijă, nu veți ști când și cum vă voi plăti eu gestul acesta! Nu se putea nicidecum împăca cu gândul că Ina și nu ea era aleasa. Sufletul îi devenise o rană. Olga nu putea să-i ierte Inei faptul că i-l furase pe Alex. Da, da, acesta era cuvântul: i l furase, dar para cât putea de bine, acoperind situația creată cu zâmbete și vorbe scăldate în două ape. Pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și reparare a situației. Noiembrie începuse a umbla de câteva zile pe străzile orașului ca un om al locurilor, cu intenția vădită de a veni în sprijinul edililor, cernând din sita înalturilor un strat subțire de zăpadă pentru a acoperi rănile pământului ars în cuptorul verii și răvășit de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să domnească pacea, liniștea și buna înțelegere. Nu-i venea ușor, mai ales în urma alunecărilor din ultima vreme. Aștepta cu interes și inventaria toate gândurile puse în cuvinte de către draga lui soție. Le culegea din dorința de a-și vindeca rănile sufletești care mai sângerau încă. De la divorț, își irosise atâția ani consumându-și în mod gratuit un timp ce nu mai putea fi recuperat. Pentru a-i întări convingerile consoartei sale că el vrea ca această căsătorie să fie trainică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Spun unii că ar cam fi plecată de acasă, dar află că e o fată tare bună! - Nu știu de nici o Vira, chiar m-ai făcut curioasă... - Tu, Ina, ești bună de pus la icoană și când cineva are vreo rană pe suflet poate să apeleze la tine, sigur se va tămădui! Ești de o naivitate dezarmantă! - Și de ce anume m-ar interesa persoana de care mi-ai vorbit!? Nu o cunosc, nu mă cunoaște! - Lucrurile nu stau chiar așa! Trăim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
întâlnise cu înscrisurile din jurnalul Inei, nebănuind până atunci că soția lui deținea unele informații despre deraparea sa. Acest lucru îi dădea o stare de neliniște care părea să-l urmărească continuu. Cât? Cât va mai dura oare? Și o rană se vindecă după un timp, unele chiar nu lasă nici sechele, pe când frazele acelea, caligrafiate, după toate indiciile într-o stare de surescitare, se țineau de el ca o umbră. Până când? Până când? se întreba el mereu. Pleca dimineața obsedat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu o voce stinsă: "Erau și-n zonă. Practic, le-ai făcut cadou un șlem". Eram amuțit de durere. A fost începutul sfârșitului ca să citez din clasici. N-am s-o mai lungesc. Ce rost are să răsucesc acum cuțitul în rană, amintindu-mi în amănunt dezastrul din acea noapte? Am furat-o urât de tot, iar toți ceilalți îmi scoteau pe nas punctele alea de expert, cu comentarii care mai de care mai acide. Am plecat ofticat la maximum. Ajuns acasă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]