1,446 matches
-
mare parte deșert, cu sălbatici negri și cruzi...” 97. Dirk Hartog, căpitanul de pe nava „Eendracht”, a acostat pe insula din Golful Rechinilor; Peter Nuyts (1616) a ratat Întoarcerea ajungând la 1600 km În interiorul Marelui Golf Australian. Rezultatul acestor lovituri și ratări a fost faptul că olandezii au trasat aproape două treimi din continent, perimetrele sud, vest și nord, fără să Înțeleagă că este vorba de continentul sudic. Timp de câteva decenii Întreaga Australie se va numi „Landt van der Eendracht” adică
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în care condusese, dar și abilitatea locuitorilor de la nordul Dunării de a profita de "slăbiciunea" diplomației europene nu puteau să nu fie și ele remarcate 322. Ziarul liberalilor, Românul, relua în mai multe articole reproșul formulat la adresa fostului domn pentru ratarea uneia din misiunile pe care Cuza le avusese în opinia lor, și anume aceea de a opri expansiunea Rusiei și transformarea sa într-un vasal al acesteia. Pentru cei care se considerau "adevărate vlăstare ale Romei"323, nu exista nici o
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
o acordam. Nu pot spune că ne temeam unul de celălalt; teama era toată de partea mea, și nu mă temeam propriu-zis de James, ci de ceea ce reprezenta el. (Presupun că acest „ceva“ era viziunea mea profetică, încă voalată, asupra ratării propriei mele vieți, asupra viitorului dezastruos.) Trăiam, legați unul de celălalt, într-o negură de stinghereală și de anxietate. Toate acestea erau desigur înfășurate în deplină tăcere. Nu discutam niciodată despre strania tensiune dintre noi; poate că nici n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eram nevoit să mă simt, un bădăran provincial. Percepeam cum prăpastia dintre noi se adâncea, și această prăpastie, cu cât o examinam în chip mai inteligent, mă umplea de disperare. În mod categoric, vărul meu era destinat succesului, iar eu ratării. Mă întreb cât înțelegea tatăl meu din toată această frământare? Recitind paragrafele de mai sus, am din nou senzația că nu fac decât să creez o impresie falsă. Ce formă dificilă se dovedește a fi autobiografia! Mâhnirea, ambiția feroce pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fiecare dintre noi compania celuilalt, așa cum se întâmpla pe vremea când Rosina nu se îndrăgostise încă de mine și eu nu-mi pierdusem încă mințile din cauza ei. Mi-a povestit, cu tact, numai ceea ce îmi făcea plăcere să aud, despre ratările, și fiasco-urile, și prăbușirile financiare, și dezastrele personale ale altora. Proiectul lui Fritzie de a filma Odiseea se împotmolise în greutăți bănești. Marcus îl dăduse în judecată pe Al din cauza contractului lui Nell; cel de-al treilea soț al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din urmă, fiul ei de vârstă mijlocie, niciodată înstrăinat de ea. Prefacerile dragostei mele pentru Clement, metamorfozele ei fuseseră una dintre menirile și realizările cele mai importante ale vieții mele: această viață care a fost de atâtea ori în pragul ratării și totuși nu a ratat niciodată. Voi reuși oare vreodată să șed cu Hartley în fața focului și să-i povestesc despre Clement? Ar înțelege, ar dori să știe? Cât de important pare să-ți continui propria-ți viață explicându-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu plăsmuirea visurilor tale. Nu ai fost în stare să o transformi. Trebuie să recunoști că ai încercat și ai dat greș. La asta n-am mai răspuns nimic. Bineînțeles că încercasem și ratasem. Dar ce, ce anume dovedea această ratare? — Așadar, acum după ce ai încercat, nu ești în stare să-ți liniștești mintea? Nu te mai tortura singur cu toată povestea asta. Foarte bine, a fost necesar să încerci, dar acum s-a terminat și, sunt convins, nu i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
avem arma Majoră, și ei nu o au!“. Desigur că acest jurnal plin de vorbărie nu-i decât o fațadă, echivalentul literar al zâmbetului de zi cu zi care camuflează ravagiile lăuntrice ale geloziei, remușcării, spaimei și ale conștiinței unei ratări morale ireversibile. Totuși, asemenea prefăcătorii nu sunt numai consolări, ci ar putea chiar genera un mic ersatz de curaj. Am primit o nouă scrisoare de la Angie, cu o nouă fotografie și cu aceeași binevoitoare ofertă. Treptat, toamna pune stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mișeii / La izbândă făcând frunte, Te-or întrece nătărăii, / De ai fi cu stea în frunte.” (M. Eminescu, I, 196) „Și străin să fi fost, tot ai fi înțeles puterea acelei mulțimi cu capetele plecate.” (E.Barbu, 168), „Ce este ratarea? Cred că este imposibilitatea organică în care se află un individ de a-și atinge țelurile, cu toate că ar avea însușirile trebuitoare.” (G. Călinescu, C.O., 23), „Și măcar că nevasta lui Honcu nu era în casă, totuși el vorbea cu dânsa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frământăm noi, se frământă și alții. Că așa cum sperăm noi, speră și alții. Că așa cum luptăm noi, luptă și alții. Că așa cum iubim noi, iubesc și alții. Fericirea vine din luptă, nu din plăcere. Plăcerea, dacă nu ucide, atunci anunță ratarea fericirii. Calitatea noastră umană este în legătură cu relația pe care o avem fiecare cu propriul orgoliu. Fără copii, viața este o vale a plângerii. C-o știm sau că n-o știm, c-o vrem sau că n-o vrem, fiecare
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
spuse de aceasta în șoaptă, nu le mai poate auzi, Gavrilescu fiind din ce în ce mai departe de ele, închise de acum în cercul lor ireal. Numai obsedantul " Ar fi fost frumos!" este singura frântură de fraza ce se mai aude. Dupa ultima ratare, pentru Gavrilescu totul se întunecă, își pierde orice sens; el se rătăcește în propriile iluzii, pipăind pereții universului lăsat în urmă, revenind în sfera neputinței sale funciare. Rătăcirea care urmează în încăperile labirintice reprezintă rotirea în jurul porților irealului, acum închise
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mai frecvente abateri care se produc în lecție sunt următoarele: efectuarea de repetări după încetarea lucrului la proba respectivă: fără asigurarea necesară; nerespectarea exercițiului indicat de profesor care îl pune pe acesta în imposibilitatea de a interveni oportun în cazul ratării mișcării; lucrul pe aparate înainte sau după terminarea lecției; abordarea unor mișcări mai grele ca urmare a provocărilor venite din partea colegilor fără a avea pregătirea necesară pentru executarea lor; repetarea peste măsură a unui element care nu reușește, conduce la
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
în care condusese, dar și abilitatea locuitorilor de la nordul Dunării de a profita de "slăbiciunea" diplomației europene nu puteau să nu fie și ele remarcate 322. Ziarul liberalilor, Românul, relua în mai multe articole reproșul formulat la adresa fostului domn pentru ratarea uneia din misiunile pe care Cuza le avusese în opinia lor, și anume aceea de a opri expansiunea Rusiei și transformarea sa într-un vasal al acesteia. Pentru cei care se considerau "adevărate vlăstare ale Romei"323, nu exista nici o
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
de boli discrete, Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară, confort 2 îmbunătățit și aproape. atât de departe. close. so far away; Marele Premiu Nichita Stănescu al Serilor de Poezie de la Desești (2010); Țara mea, viața mea, dragostea mea despre modesta mea ratare personală, ed. RENTROP & STRATON, 2014. Antologii de poezie în care este prezent: Dan-Silviu Boerescu, Sfâșierea lui Morfeu, ed. Phoenix, București, 1994; Laurențiu Ulici, O mie și una de poezii românești, ed. DU Style, București, 1997; Dan-Silviu Boerescu, Mica antologie a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în resorturile cele mai intime ale ființei poetice, numită Lucian Vasilescu, s-a produs un fenomen de respingere a unei realități pervertite. Consecințele? Să-l cităm pe autorul volumului de poeme Țara mea, viața mea, dragostea mea (despre modesta mea ratare personală): "N-am să mai public cărți de poezie". La fel, mărturisește că de trei ani n-a mai scris un vers. Citindu-l, constatăm un poet original, insolit, captivant, ironic atât cât e nevoie, cu un stil direct, exploziv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și am făcut ceea ce este de făcut când îți vezi prietenul prăbușit de durere: încerci să-l ridici, încerci să-l alini. Asta am făcut. V.P.: Din poemul "post scriptum", vol. "Țara mea, viața mea, dragostea mea, despre modesta mea ratare personală", ed. Rentrop & Straton, 2014), citez: "și după ce am înjunghiat poezia într-o încăpere fără uși și fără ferestre, toate însușirile omului (dar și legile fizicii) și-au pierdut, brusc, orice însemnătate". De aceea, întreb: cum își scrie poezia autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
tulburări gastrointestinale, fobii, panică, incapacitate de concentrare, dureri de cap, insomnie, sentimente de nesiguranță și neajutorare, jenă, frustrare, stări tensionate, stimă de sine scăzută etc. În plan profesional: abandon, dezinteres, dispariția motivației, întârzieri, lipsa concentrării, scăderea randamentului și a performanței, ratarea promovării, absenteism, stigmatizare etc. În România: Cunoașterea unui caz de hărțuire face ca atitudinea față de fenomen să fie diferită: Acuzațiile de hărțuire nu mai sunt considerate exagerate (66% dintre cei care cunosc un caz de hărțuire comparativ cu sub 50
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
firești a lucrurilor. Echivalări: vehiculul: cal - mașină; obiectul tranzacției: oi - cărți. Mutații: instrumente de apărare: baltag - stilou, câine - câine de pluș (mascota mașinii); infracțiunea: crima clasică - criminalitatea emoțională generalizată; scopul infracțiunii: furtul obiectului comercial - încetarea producției; restabilirea ordinii: pedepsirea criminalilor - ratarea modelului prin salvarea protagonistului! Două dintre mutații sunt foarte grave. Prima se referă la ceea ce am numit criminalitatea emoțională generalizată. În modernitate, crima ca atare, clasică, probabil restrânsă statistic, a căpătat o formă indirectă, fără autor la vedere, în general
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
făcut-o împreună în Lădeștii de Vâlcea pe la începutul anilor '80: a intrat în pușcărie numai ca să nu-i acuze pe V. Voiculescu și pe Constantin Noica ... Și-a asumat un destin și, în acea clipă, intelectualul care avea sentimentul ratării, al frivolității, a devenit, cu adevărat, un destin". Eugen Simion, Închisoarea lui N. Steinhardt, Scriitori români de azi, vol. IV, David . Litera, București . Chișinău, 1998, p. 265. Capitolul III Steinhardt literatul E foarte bine cunoscut faptul că N. Steinhardt a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și-l aducă în preajmă, să-i găsească un post, îi caută burse. Îi indică, didactic, liste de lecturi obligatorii, cerându-i în schimb, cu disperare, pâine, se plânge de singurătate, de tristețea alcoolului și a amorurilor fugare, are obsesia ratării, consideră creația de sertar "cea mai nobilă dintre chemările astei vremi". Atașamentul lui Sîrbu față de Deliu Petroiu este profund, neprefăcut, prietenia aceasta confirmându-i-se, o dată în plus, la ieșirea din pușcărie: "Am fost sigur, de acolo chiar, că unicul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
generalizare a acestei tehnici de obținere a imortalității, adică la întemeierea unei inițieri susceptibile de a-i transforma pe oameni în zei prin intermedia! Focului. Zeița își va dezvălui identitatea și va cere să i se ridice un sanctuar, după ratarea imortalizării lui Demophon, și îi va învăța pe oameni riturile sale secrete abia după ce își va fi regăsit fiica. Inițierea de tip misteric se distingea net de aceea pe care o întrerupsese Metaneira. Inițiatul în Misterele din Eleusis nu obținea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
provincial./ De la fereastra ninsă, cu finele perdele,/ Mă duc [cu regret, umilit, ca un exclus n. m.] pe străzi de gheață cu spuza lor de stele” 14). într-un poem tîrziu, amintirea unui „incident la bal” îl obsedează ca o ratare: „Ții minte?/ Orchestra frigea/ în bizare prevestiri,/ Balul.../ Cum am plecat de-acolo,/ Nu știu,-/ Sau tu că ai fi rămas/ în vacarmul monstru./ Noaptea/ Acea noapte.../ Ca din veacuri/ Sinistre...”15) însă poemul care ni-l arată nu numai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scene de viol...”) 10) ori cea din ultimele versuri ale poemului „în altar” („Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar”)11). Ca să pun punct acestui aspect, voi spune: la Bacovia iubirea e frumoasă doar ca nostalgie, ca ratare ori ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sînt legiune la începutul secolului XX) vor așa ceva. Pentru ei somnul, uitarea sînt mai importante, decît pentru inșii normali. Și ce anume vrea să uite autorul Plumbului? Se pot da multe răspunsuri, nici unul însă foarte sigur. E vorba doar de ratări, eșecuri, umilințe, mizerii? Cum se vede din primul exemplu, uitarea e, la el, voluntară și are frecvența unui exercițiu periodic. Ce fel de uitare? Uitarea care ușurează, l’oubli apaisé, sau cea care convoacă neantul? Și una, și alta. Totuși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zile slabe, seci, inutile. Indiscutabil, formula „versuri fără de talent” denotă modestie, nemulțumire de sine, poate chiar o remușcare pentru timpul pierdut. Spre deosebire de cei care au impresia că tot ce le iese din condei e bun, el își dă seama de ratările sale. După ce criterii distinge acele versuri? Cred că după „sunet”, „greutate” și „căldură”. „Versurile cu talent” vin, parcă, de departe („e depărtat izvorul”, vorba altui scriitor), au o măreție a profunzimii și un sunet plin; cele „fără” sînt pripite, discordante
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]