7,813 matches
-
cum subliniezi cu aldine)/ iar singurătatea ta orgolioasă e ca/ un deșert unde nu crește nimic"... Salvarea? Mai întâi de toate, o inalterabilă luciditate, cu reflectarea calmă și minuțioasă a dezastrului. Iar apoi, refugierea în spații ocrotite, ferite de toxinele realului. Nimic mai firesc ca lecturile de căpătâi să fie cele din Proust și Borges. Se creează, astfel, posibilitatea scufundării într-un paradis al culturii, al memoriei și, la un loc, al unei memorii culturale mereu vii. Un fapt din realitate
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
din Câmpia Borges poate fi, prin urmare, "inactual" și "deteriorat", dar nu și singur. Iar autorul care se proiectează și se recunoaște în el, într-o autoreferențialitate asumată, realizează un fel de prelungiri, extensii ale propriei existențe, pe muchea dintre real și imaginar, viața trăită și cea visată. Ironic, tragic, rareori stenic, Vasile Gârneț modulează un discurs liric elaborat la maximum, încărcat până la refuz de semnificație. Recunoaștem aici lecția postmodernismului poetic, semnificarea transparentă și practicarea aluziei culturale. Dar și o problematică
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
preia volumul lui Foarță. Sînt amuzante colajele, anunțuri de mică publicitate înseriate, consangvinizate, hibridizate, anunțurile matrimoniale cu qui-pro-quo-uri, în care se amestecă pragmatismul cu delicate haiku-uri pe colț de ziar, dar parcă nu-ți vine să rîzi. Efectul de real, atît de drag teoreticienilor, îți inhibă mușchii zîmbetului. Ca să nu mai spunem că iubirea se măsoară în cifre (ani, înălțimi și, vai, conturi) și se află dezlegînd șarade. Capcane pentru oameni fericiți, după scripturi (și după citatul din Eminescu...). În
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
în acei ani, când eram locuit de starea poeziei, dar știu că ele păstrează pecetea sufletului meu tânăr, în căutarea Sinelui. Din cele câteva zeci de poeme scrise între anii 1981 și 1985 am selectat 27, tot atâtea trepte către Real. Am ales acest număr simbolic având în suflet o carte semnată de filosoful Constantin Noica, pe care la sfârșitul lunii august 1986 aveam să-l întâlnesc, față către față, la Pălltiniș. Peste ani, la cele 27 de trepte ale Realului
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Real. Am ales acest număr simbolic având în suflet o carte semnată de filosoful Constantin Noica, pe care la sfârșitul lunii august 1986 aveam să-l întâlnesc, față către față, la Pălltiniș. Peste ani, la cele 27 de trepte ale Realului meu am adăugat un alt poem, scris în miezul vieții, pe când abia împlinisem 47 de ani. Aceste trepte năzuiesc să dea seamă de starea poeziei care m-a locuit, care a coborât în felul meu de ființă, la plinirea vremii
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
salva lumea... Și să nu uitați că una din rădăcinile poeziei, alături de Iubire, Adevăr și Bine este chiar Frumusețea... Dan Iacob Plin de merite, și totuși în chip poetic, locuiește Omul pe acest pământ. Holderlin Treapta I Presimți legea în real? Hai să facem un gard împrejurul lumii, un gard peste care să nu poată sări nici măcar gândurile noastre adunate din roua dimineții, înainte de răsăritul soarelui, când se aburcă spre albastru, cocoșul pământului. Desigur, totul nu este decât o imagine deformată
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
trenurile accelerate nu opresc decât în anumite stații, din teama de a nu se pierde pe drum... 30 martie 1982 (după o repetiție prelungită, la trupa de teatru Alma) Treapta a II-a Eu și cu mine, amândoi singuri în real Vezi cum ești? Nici n-ai observat că afară s-a făcut iarnă. Unde pleci? Hei, omule, ai să răcești! Pune-ți haina de blană și nu te mai obosi între zgomotul sinistru al ceasului de dimineață și miezul nopții
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Astfel încât "slava stătătoare" își întinde opresiv umbra. Singura ieșire din acest "timp băltit" e balcaniada limbajului, o epopee a cuvântului: "trecerea bruscă de la un plan la altul, de la ficțiunea halucinant derizorie la inserția acută în social, o frenezie a concretului". Realul și fantezia se scurtcircuitează. Episoade epice pe caniculă găsim, în proza noastră contemporană, la Marin Preda, Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea, Ștefan Agopian. E normal să le găsim la prozatorii sudici ai câmpiei. Ecoul din Caragiale e, după caz
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
nu fac decât să destrame și mai mult senzația abia dobândită de certitudine. Cu toată masivitatea și soliditatea lui, romanul atât de original al lui Petru Cimpoeșu e unul spectral, fantasmatic, deplasând, reconstituind și deșirând iar liniile de forță ale realului. Firele și fibrele lui intime. Cine citește să înțeleagă, își intitulează autorul, pe jumătate ironic, penultimul capitol.
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
o lume de citate. Pe cine altcineva decît pe cel robit cărților, ficțiunii, "trucajului" cultural, îl mai poate emoționa marea, o ciutură în mijlocul cîmpiei, firul de iarbă, cerul, văzduhul "plin de cîntece ciripitoare" sau, iată, povestea lui Dafnis și Cloe? Realul nu e al celor care îl "trăiesc", ci aparține, ca fapt literar și, deci, în profunzimea sensurilor sale, scriitorului (lui Vlad Ștefan), insului care, avînd o altă lume, a sa, o poate privi pe aceasta, a noastră, cu detașare și
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
sensurilor sale, scriitorului (lui Vlad Ștefan), insului care, avînd o altă lume, a sa, o poate privi pe aceasta, a noastră, cu detașare și înțelegere: activitatea intelectuală - și toate personajele cărții asta fac, într-o formă sau alta - de-formează realul, supunîndu-l apoi unei operații aproape brutale de reanimare. Scrisul este "noua terapie" pe care o folosesc naratorii din cărțile lui Gheorghe Crăciun; acordînd atenția cuvenită aspectelor sociale ale producerii textului (fapt prezent la majoritatea prozatorilor textualiști), personajele caută mereu refugiul
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
îmbogățiți din sudoarea (la propriu!) altora, ar trebui să fii măcar prudent, dacă nu de-a dreptul speriat că destinul tău de fotbalist e jucat la ruleta lăcomiei. Poate că presa dâmbovițeană exultă la afirmațiile de genul "A juca la Real Madrid e șansa vieții pentru orice fotbalist". Realitatea e cu totul alta: fotbaliștii din ziua de azi merg acolo unde sunt plătiți mai bine. A cere unor mercenari să fie sentimentali e prea mult, în lumea noastră în care Becalii
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
plătiți mai bine. A cere unor mercenari să fie sentimentali e prea mult, în lumea noastră în care Becalii sunt întotdeauna frați, iar Maica Teresa e mereu singură la părinți. Dacă Chivu ar fi vrut, într-adevăr, să joace la Real, ar fi plecat și fără salar. La câți bani a strâns până acum, e sigur că nu va muri sărac (evident, dacă nu-i va delega pe frații fraților Becali să-i investească banii!) Așa că tot acest scenariu duhnește a
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
senzuale a Sandei Crăciun-Popa. M-am bucurat să surprind din nou capacitatea de adaptare a muzicii contemporane românești (Cornelia Tăutu: De doi; Aurel Stroe: Drumul spre flacără; Tiberiu Olah: Sonata pentru clarinet solo) la altitudinea fantasmelor, nutrite totuși de forțele realului, imaginate de Ariana Nicodim, dar și să fantazez pe tema (cu variațiuni?) a destinului unui instrument, clarinetul, pe care compozitorii preclasici, fie ei francezi, englezi sau germani, l-ar fi inventat dacă Aurelian-Octav Popa le-ar fi fost contemporan. Așa
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
cum prea grăbit afirmă Hocke, și nici nu realizeză ,,tablouri metonimice" cum spune Mario Praz. Demersul său nu este unul strict declamativ, al unui alegorist sau al unui retor, ci unul reflexiv și hermeneutic. El operează, concomitent, o decriptare a realului și o disociere a limbajului. Reconstrucția vizuală a lumii se face pornindu-se de la elementele generative ale presocraticilor. Aerul, Focul, Apa, Pămîntul sunt resuscitate și puse în succesiunea temporală a celor patru anotimpuri: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Genul lor
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
au scăpat de sub determinarea gravitațională a nucleelor. Este momentul în care Ion Gheorghiu își redescoperă Grădinile. Conversația cu Arcimboldo sfîrșește prin a fi o conversație cu sine însuși, o competiție acerbă cu propria sa capacitate de a absorbi și reformula realul, indiferent dacă el este unul amorf și aleatoriu sau unul deja organizat în forme culturale. Iar Arcimboldo este restituit, finalmente, nu doar picturii pur și simplu, ci și unui stadiu placentar al imaginii, asemenea organismelor care se reintegrează în lumea
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
ale lui Ioan Es. Pop în paralel cu singulara antologie no exit. Veți vedea cât de diferit vă va suna același poem între alte coperte și cu alt antet. Veți înțelege câtă limpezime a mesajului și câtă uimitoare priză la real au mai toate fragmentele de text. Obiecte geografice sau doar maniabile, străzi și adrese venite parcă direct din hărțile online, ani consemnați cu precizie, oameni și halouri palid umane împânzesc și structurează paginile antologiei. Un cotidian, prin urmare, palpabil și
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
amintiri pe care calci mereu, ca pe șopârle, sau Ťaziť. Voi continua azi.". Iată un exemplu de accelerație ideatică, relevant pentru tipul de structură și scriitură prozastică al lui Octavian Paler. Cele mai nesemnificative contexte, momente anodine, secvențe plate ale realului sunt ridicate deodată la puterea gândirii și încărcate cu semnificație. Totul "la vedere", într-o deplină transparență stilistică: firul speculativ poate fi urmărit pe toată întinderea desfășurării lui. Greu de imitat, scriitorul este ușor de citit. Aceste calități ale cărții
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
o plăcere nebună de a sparge cadrul firescului într-un fel de mind game de un ludic insolit. În Brazil, regizorul face să alterneze permanent două planuri, unul suprareal(ist), oniric, legat de lumea subconștientului și reprezentărilor ei, un altul real, însă o realitate difuză, distorsionată, apăsătoare. Lumea în care trăiește Sam Lowry (Jonathan Pryne), funcționar la Ministerul Informațiilor este una integral birocratizată. Totul este oficial și funcționează impecabil pînă cînd o muscă strică întreg angrenajul denaturînd consoana T în consoana
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
că a fost un adversar al naționalismului și că i-a prețuit pe evrei, a fost așijderea un artificiu, un paravan terifiant al unei inconsistențe funciare. De altminteri teoria artei pe care a formulat-o Nietzsche, ca un corectiv al realului dezamăgitor, ca o contrapondere a imperfecțiunii omului, în opoziție cu concepția lui Goethe care vedea creația ca o încununare a personalității armonioase, n-ar îndreptăți și ea o asemenea interpretare a gînditorului de la Sil Maria? Spre a nu mai vorbi
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
un geam murdar. Faptele se succed, de acum încolo, fără noimă - și cu o lentoare exasperantă. Distanța dintre subiectul cunoscător și obiectul descris va apărea, de multe ori, ca înșelătoare. După ce a obținut, cu rezultate atât de bune, efectul de real, romancierul procedează, cu o comparabilă dexteritate, la alterarea lumii create și încețoșarea perspectivei din care aceasta este privită. Mite, eroul ce părea indestructibil, descoperă că răul e în afară, dar mai ales în el însuși. Tot ceea ce se întâmplă în
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
din cadrul cosmic și esențial în acela, aparent derizoriu, al produsului industrial și al gesticii umane cotidiene nu sînt nicidecum o abandonare a preocupărilor majore și cu atît mai puțin un act degradat. Dimpotrivă, ele constituie o formă de asumare a realului în toate dimensiunile sale și o tentativă de recuperare a reziduului într-un alt cîmp de semnificații. Ierarhiile sînt abolite, materialele ignobile vindecate de suferința lor ontologică, balanța natură-artificialitate reechilibrată prin discurs și printr-o nouă infuzie de idealitate.
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
în Istoria eternității, un soi de cochetărie a profetului ce s-a voit acesta, căruia-i stătea bine să se rostească exclusiv cu alura unui născător de adevăruri proprii. Să adăugăm constatarea, din păcate... prozaică, a matematicii, conform căreia reconstituirea realului revolut, fie și în infinitul spațio-temporal, nu e decît o iluzie (v. teoria mulțimilor a lui Georg Cantor).
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
lumii a îndemnat mereu la îngânări semnificative - scrie Ion Pop în ultimul capitol, intitulat semnificativ post ludum. De la Aristotel încoace știm că e aici însăși problema fundamentală a raportului dintre literatură și realitate. Numai că această imitație deplasează, de fapt, realul în fictiv, înseamnă construcția unei simili-lumi, a unui univers al lui ca și cum." (p.431) Orice text literar construiește, în ultimă instanță, o simili-lume, dar mutația cu adevărat semnificativă mi se pare că ar consta într-o inversare a accentelor: dacă
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
contact cu o astfel de lume este fundamentala tristețe a literaturii, solidară cu un mai general sentiment al lumii. Miezul poeticii lui Mircea Ivănescu se află tocmai aici: poezia lui se propune ca joc sui-generis, instaurând o figură posibilă a realului." Trebuie să recunoaștem că sunt foarte puțini criticii capabili să se miște cu atâta dezinvoltură prin labirintul unor demonstrații teoretice de anvergură, fără a sacrifica obiectul investigat. Ion Pop face însă dovada unei reale capacități de receptare a poeziei, perspectiva
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]