7,913 matches
-
angoasele înaintării în vârstă, situația scriitorilor din alte țări, printre care se numără și Uniunea Sovietică, Romînia și Bulgaria, vizitate la inițiativa Departamentului de Stat la sfârșitul anilor '60. Un loc important se acordă discuțiilor directe sau în subtext privind realismul. Căci Bech este aclamat ca maestru al realismului. Dar cât de consecvent realist a fost Updike? Încă de la publicarea romanului Coup (1978), scris din perspectiva unui ex-dictator de religie musulmană al unui stat din Africa, fost student în Statele Unite, se
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
țări, printre care se numără și Uniunea Sovietică, Romînia și Bulgaria, vizitate la inițiativa Departamentului de Stat la sfârșitul anilor '60. Un loc important se acordă discuțiilor directe sau în subtext privind realismul. Căci Bech este aclamat ca maestru al realismului. Dar cât de consecvent realist a fost Updike? Încă de la publicarea romanului Coup (1978), scris din perspectiva unui ex-dictator de religie musulmană al unui stat din Africa, fost student în Statele Unite, se observă la Updike o deschidere spre introducerea de
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Încă de la publicarea romanului Coup (1978), scris din perspectiva unui ex-dictator de religie musulmană al unui stat din Africa, fost student în Statele Unite, se observă la Updike o deschidere spre introducerea de elemente exotice, care se va accentua odată cu folosirea realismului magic în cărți cum ar fi Witches of Eastwick și urmarea ei, Widows of Eastwick, Brazil, o transpunere în Brazilia contemporană a povestii de dragoste dintre Tristan și Isolda, care aduce în discuție șamanismul, criza religiei și relația dintre sex
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Brazilia contemporană a povestii de dragoste dintre Tristan și Isolda, care aduce în discuție șamanismul, criza religiei și relația dintre sex și religie, Gertrude și Claudius (2000), o reevaluare și rescriere a piesei Hamlet. După cum spuneam la începutul comentariilor mele, realismul lui Updike este în permanență dublat sau mai bine zis nuanțat, de un discurs teologic care avansează ideea, deloc nouă, a existenței semnelor dumnezeirii în universul material, în detaliile realității. Un subiect important: credința Dar așa cum subliniază Gail Caldwell vorbind
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
un răspuns în multe din romanele sale, este aici înlocuită de credința în divinitatea esenței umane. Confruntat cu dezastrul provocat de atacul terrorist, Updike pledează cauza umanismului, nevoia de a reînvia speranța în posibilitatea de acțiune și în solidaritatea umană. Realismul său devine un realism moral. Schimbarea din abordarea lui Updike anunță o schimbare la nivelul mare al culturii și al vremurilor, pe care el a sesizat-o ca atare, deși firește nu mai putea fi parte din ea. Cum altfel
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
din romanele sale, este aici înlocuită de credința în divinitatea esenței umane. Confruntat cu dezastrul provocat de atacul terrorist, Updike pledează cauza umanismului, nevoia de a reînvia speranța în posibilitatea de acțiune și în solidaritatea umană. Realismul său devine un realism moral. Schimbarea din abordarea lui Updike anunță o schimbare la nivelul mare al culturii și al vremurilor, pe care el a sesizat-o ca atare, deși firește nu mai putea fi parte din ea. Cum altfel am putea interpreta ultima
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
așadar cu o așteptare continuă și searbădă. Cu cât faptele expuse sunt mai bizare ori mai zguduitoare (în registrul perversiunilor sau al dramelor umane), cu atât tonusul protagonistului și al romanului său este mai scăzut. În pofida aparențelor de vitalitate epică, realismul lui Radu Aldulescu nu e unul strident, ci șters, cenușiu, în culori stinse. Ultimii ani ai ceaușismului se potrivesc perfect, ca un timp mort, înghețat, acestei modalități figurative și simbolice, abia "tulburată" de Revoluția din 1989 și de convulsiile ulterioare
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
Johnny (Adi Vasluianu), cap al mafiei comerțului cu stupefiante, care-i răpește copilul pentru prelevare de organe, iar Cristina ajunge într-un sicriu cu tot cu bunele intenții. Cu acest final care se dorește cumva imprevizibil, Stere Gulea a încercat formula unui realism crud, o felie de viață servită în sânge cu o surpadoză pe final luată ŕ sec, dedramatizat, așa cum probabil l-au ispirat filmele lui Cristi Puiu și Cristian Mungiu. Filmul are însă destul de multe hibe și acestea nu întârzie să
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
bine de un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans Mattis-Teutsch revine cu un nou text teoretic, și anume cu Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau, mai pe scurt, cu Realismul constructiv. Rămas în manuscris pînă astăzi, cel puțin în ceea ce privește traducerea sa în limba română, pentru că în limba maghiară el a apărut deja, acest text a fost cercetat parțial de Mircea Deac în cartea sa Mattis Teutsch și realismul constructiv, Editura
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
scurt, cu Realismul constructiv. Rămas în manuscris pînă astăzi, cel puțin în ceea ce privește traducerea sa în limba română, pentru că în limba maghiară el a apărut deja, acest text a fost cercetat parțial de Mircea Deac în cartea sa Mattis Teutsch și realismul constructiv, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1985, carte în care se și publică vreo cîteva fragmente, și de Mihai Nadin care îl amintește în contextul discuției despre Ideologia artei, în prefața la varianta românească a acesteia, Editura Kriterion, București, 1975. Dictat în
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
de Mihai Nadin care îl amintește în contextul discuției despre Ideologia artei, în prefața la varianta românească a acesteia, Editura Kriterion, București, 1975. Dictat în limba germană și redactat în aceeași limbă de către eleva și colaboratoarea sa, pictorița Irina Lukász, Realismul constructiv este finalizat, așa cum se înregistrează, cu o rigoare nemțească și ea, într-o notă de la finele textului, în ziua de 18 decembrie 1959, adică în ultimul an al vieții artistului. Deși acest text se așază într-o continuitate perfectă
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
se detașează, totuși, de aceasta, prin natura observațiilor și prin finalitatea analizei. Dacă într-un sistem teoretic mai larg, Ideologia artei, cea care privește nașterea și rațiunea adîncă a formei artistice, ar putea fi socotită secvența ontologică a gîndirii artistului, Realismul constructiv, prin orientarea sa netă către componenta morală a creației, către înțelegerea și explicarea existenței noastre individuale și colective prin analiza expresiei artistice, se definește mai curînd ca o componentă gnoseologică. În fapt, Hans Mattis-Teutsch, în mod real un intelectual
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
fapt, Hans Mattis-Teutsch, în mod real un intelectual de stînga, în sensul stîngii democratice europene, are o nevoie fundamentală, în plină stalinizare a României - ca o ironie a sorții, chiar ca locuitor al orașului Stalin - și în plină ofensivă a realismului socialist, de o rediscutare teoretică a unui parcurs artistic deja realizat, și de aclimatizare a unor argumente estetice deja verificate. Mutarea accentului de pe umanismul absolut, luminos și abstract, pe unul circumstanțiat social și politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism - drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și sufletească..." sînt doar cîteva dintre încercările de problematizare
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire de sine și programul teoretic, dar și ampla demonstrație practică a Realismului constructiv.
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
în schimbările contemporane. Cinghiz Aitmatov este binecunoscut cititorului român prin două romane zguduitoare, apărute până în 1989, și reeditate ulterior: O zi mai lungă decât veacul (traducere Ion Covaci și Denisa Fejes) și Eșafodul (traducere Nicolae Iliescu). Romanele sale spărgeau coaja realismului socialist, iar scriitorul a fost o personalitate angajată în ieșirea la lumină a marelui colos sovietic: consilier al lui Mihail Gorbaciov, ambasador al URSS la ONU, al Rusiei la Bruxelles, pe lângă UE și NATO, reprezentând apoi propria țară, Kîrgîstan. Ceilalți
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
cu adresă publică, o "mărturie tuturor", cum zice Sf. Ioan Scărarul. Dar autoarea Netrăitelor înțelege a-și răscumpăra nu numai versificația sărbătorească de odinioară, ci și inevitabila "poză" implicată într-însa, printr-o despuiere de podoabe, printr-un soi de realism nud al sincerității. În consecință, introduce înspre finalul cărții mărturii biografice nemijlocite. Aparent, e denunțat pactul cu lumea (inclusiv literară), convenție ce se risipește ca o inanitate: Vine un ceas ce poate să cadă mult după / miezul nopții, cînd înțelegi
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
sau incorporale; există ele, în sfârșit, în afara lucrurilor fizice, sau se confundă cu ele?" Nominalismul răspundea că real este doar individualul. Antistene (cinic) îl combătea pe Platon zicând: "Văd calul, dar nu văd Ťla chevalitéť." în secolul XIV Occam critică realismul, arătând că "universalele" nu sunt decât niște "ętres de raison". Cearta universalelor a luat în timpurile moderne un aspect nou, ea preschimbându-se într-o dispută asupra rolului experienței sau a primatului experienței ori gândirii în cunoaștere. Sursa empirismului englez
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
care m-au crescut, ș...ț față de șirul de scribi din care mă trag și din care sunt ultimul ș...ț. Cronologia va fi stabilită, comentariile vor fi scrise, faptele vor fi prinse în litere și închise în cuvinte". Dacă realismul constă în redarea realității cu întreaga sa monstruozitate, atunci absurdul permite uneori cel mai ridicat grad de realism. O știam de la Beckett, dar și de la Eugčne Ionesco; în anii '50 Monica Lovinescu se implicase alături de acesta din urmă în montarea
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
ultimul ș...ț. Cronologia va fi stabilită, comentariile vor fi scrise, faptele vor fi prinse în litere și închise în cuvinte". Dacă realismul constă în redarea realității cu întreaga sa monstruozitate, atunci absurdul permite uneori cel mai ridicat grad de realism. O știam de la Beckett, dar și de la Eugčne Ionesco; în anii '50 Monica Lovinescu se implicase alături de acesta din urmă în montarea unor spectacole de teatru absurd, din a cărui atmosferă răzbat ecouri în dialogurile din Cuvântul din cuvinte - nefiind
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
în dialogurile din Cuvântul din cuvinte - nefiind vorba despre imitație și epigonism, ci despre descoperiri comune, de un drum pe care mai târziu el a perseverat, iar ea l-a abandonat. Ne întâmpină peste tot în text replici de un realism esențial, netrucat: "Nouă, în țara noastră, ne plac două lucruri: să definim și să ne obișnuim; avem obiceiul să transformăm totul în obișnuință", "am învățat să fim singuri în mijlocul mulțimii", "sunt mulți care nu suportă singurătatea, pe care încearcă s-
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
e cel mai solicitat medicament în acest moment" (împotriva plictisului, n.n.), "ne sileau să vorbim mult, așa că tăcerile erau remarcate; remarcate și interzise", "n-a trecut mult de atunci; a trecut foarte mult". Cel mai percutant sună fragmentele în care realismul ideii și absurdul expresiei se slujesc reciproc: "Revoluționarii se înmulțeau prin sciziparitate, dar nimeni nu ne avertizase. Până să înțelegem ce se întâmplă, am fost copleșiți. Publicaseră deja primul decret. Totul se făcea prin decrete ș...ț. Am putut face
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
au fost obligați să se închine terorismului organizat. Pseudoeroul s-a substituit sfîntului, imaginea musculoasă a oțelarului a luat locul personajului exemplar și forma supradimensionată s-a înfățișat maselor drept proiecție monumentală. în locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. De două decenii sistemul s-a ruinat, vestigiile lui artistice
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
expresii precum: "pernuțe rotunjoare", "colțunași fragezi", "petale de trandafiri", "struguri copți" sau "adăpost mult râvnit". Când vor să descrie senzația primei atingeri ei spun "am atins nemărginirea", "culmea extazului", "am făcut echilibristică pe hotarul dintre viață și moarte". Pe când adepții realismului dur sau avangardiștii le zic mai degrabă direct "țâțe", "lăptării" sau "stafide". De când cu politica de deschidere, în conștiința colectivă au apărut câteva elemente noi privitoare la sâni. Sânii mari și rotunzi aparțin femeilor care sunt soții virtuoase și mame
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
Dă dămult... mai dă dămult... să nu fie selecționat pentru partea de dicționar, măcar ca mostră caracterologică, nici un personaj. Operatorul folosit, destul de tradițional, se poate reconstitui cu relativă ușurință. Convenția la care se raportează, paradoxal, Gelu Negrea e sensibil îndatorată realismului. Dacă nu sunt palpabili, adică dacă nu apar sistematic de la distanța persoanei a treia, eroii caragialești nu par să-l intereseze. Așa se explică regretabila absență a naratorului dintre cele o sută cincizeci de fizionomii schițate în Dicționar. Ce capitol
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]