3,026 matches
-
dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Ea pregătea o masă sofisticată, el îi spunea ce minunată e, ea îi mulțumea, după care... — Cum ți-a fost ziua? —Interesantă... Julia a făcut o pauză de efect. — Am luat masa cu fosta ta soție. Carnea de vită a reapărut rapid, scuipată cu putere de James înapoi, în farfurie. —Julia! Te rog să nu mai faci glume din astea. Dar nu e o glumă, l-a asigurat ea calmă. Am invitat-o pe Deborah la prânz, la Ivy, și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și s-a strâmbat. — Am cea mai groaznică durere de cap din istoria omenirii, a anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu picioarele mele? Pe chipul lui Nick a reapărut expresia îngrijorată. —Nu-ți amintești nimic? Susan a strâmbat din nas și și-a îngustat ochii. Îmi aduc aminte ședința de yoga și că dup-aceea am băut o cafea cu Fiona, apoi... Femeia a clătinat din cap. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i atârna de centiron, își continuă drumul spre cel mai mare cort. Dispăru înăuntru și după un minut se auzi o detunătură seacă și amară. Ieși apoi afară și făcu un semn spre doi soldați, ce alergară după el. Când reapărură, îl târau după ei pe bătrânul care își clătina capul și plângea molcom, ca și cum s-ar fi deșteptat dintr-un lung și dulce vis la o crudă realitate. Trecură prin fața lui Gacel și urcară în camioane. Din cabină, ofițerul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urmă o dată și de mii de ori, și înjura când din nou cămilele aruncau pe jos încărcătura sau se lăsau să cadă la pământ, amenințând să nu se mai scoale niciodată. Și era doar începutul. Ridicară cortul și două avioane reapărură pe la mijlocul dimineții. Gacel mulțumi că apăruseră și că zburau insistent deasupra capetelor lor fără să-i zărească, fiindcă înțelese că acele avioane erau stimulentul de care avea nevoie Abdul, prezența pericolului iminent, a reîntoarcerii la închisoare, a celeilalte morți, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
țineam să expun, cât mai fidel, ceea ce Manuscrisul de la Samarkand dezvăluie despre Khayyam, despre cei pe care i-a cunoscut, despre unele evenimente la care a asistat. Rămâne de istorisit În ce mod această operă, pierdută pe vremea mongolilor, a reapărut În miezul epocii noastre, prin ce peripeții a putut să intre În stăpânirea mea și, mai Întâi, prin ce noroc năzdrăvan am aflat de existența ei. Mi-am spus deja numele, Benjamin O. Lesage. În pofida rezonanței franceze, moștenire din partea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de trei ori fusese returnată și o puse pe grămada de plicuri de culoare violetă. Îți voi da o ultimă șansă, spuse ea. Făcu gestul obișnuit cu mâna stângă și scrisorile dispărură. Încă nu trecuseră zece secunde când scrisoarea muzicianului reapăru, În tăcere, pe masă. Atunci moartea spuse, Asta ai vrut, asta vei avea. Tăie pe fișă data nașterii și o trecu un an mai târziu, după aceea modifică vârsta, unde era scris cincizeci corectă și scrise patruzeci și nouă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dificultate de emoția momentului, deși știm că nu se va sfârși bine. Udi șade lângă mine, ținând între degetele sale inflexibile fișa de externare, ore întregi așteptaserăm această hârtie, în timp ce ei vorbeau în mare secret pe la spatele nostru, dispărând și reapărând pe neașteptate, fără nici o veste, iar eu dădusem dovadă de multă siguranță, lăsați-l să plece acasă, eu știu cel mai bine de ce anume are nevoie, iar el mă privește încurcat, nu știe prea bine ce vrea, pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care o purta deseori iarna; obiceiul de a te privi direct în ochi când îți punea o întrebare; ușorul tremurat al glasului, din când în când, de parcă vorbea de pe vârful unui deal aflat în bătaia vântului. Treptat, mi-a reapărut imaginea întreagă. Mai întâi profilul, și asta pentru că întotdeauna mergea alături de mine. Deci profilul este cel care-mi apare mai întâi în fața ochilor. Apoi se întoarce spre mine, îmi zâmbește, își înclină puțin capul, îmi spune câteva cuvinte și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
puțin pe jos. Am făcut cincisprezece minute din Shibuya până în Ebisu. Clădirea nu era chiar impunătoare, dar elegantă, cu un hol mic și lift. Hatsumi m-a invitat la bucătărie și ea a intrat în dormitor, să se schimbe. A reapărut îmbrăcată într-un tricou, pe care era imprimat Princeton University și pantaloni din bumbac. Cerceii dispăruseră. A adus de nu știu unde o trusă de prim ajutor, a pus-o pe masă, mi-a luat mâna, a desfăcut bandajul ca să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se mai auzi o singură Împușcătură. Extremadurianul mă privi În tăcere, fărĂ să mai zică nimic. MĂ gîndeam c-o să fie mai simplu dacă Începea bombardamentul. Dar n-a Început. Cei doi tipi cu beretele civile și hainele de piele reapărură de după spinarea dealului, mergînd prin trecătoare unul lîngă celălalt - coborau dealul cu genunchii Îndoiți În felul Ăla ciudat, cum fac toate animalele bipede care coboară o pantă. Priviră În susul trecătorii și se dădură Într-o parte cînd un tanc trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cîțiva tipi se ridicaseră și alergau pe jumătate aplecați spre o casă din piatră de rîu, așezată În mijlocul unui pîlc de copaci. Casa era acoperită periodic de nori de praf din cauza obuzelor care o loveau. VÎntul dispersa praful și casa reapărea precum un vapor care iese din ceață. În fața soldaților, un tanc Înaintă smucindu-se, ca un gîndac rotunjit și cu un nas Înarmat, și dispăru printre copaci. Cum ne uitam, văzurăm soldații aruncîndu-se la pămÎnt. Apoi un alt tanc Înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zile, șapte minute, șapte secunde, și ți se naște pe dinaintea ochilor un univers În perenă lichefiere, unde nu există nici măcar linii cosmologice precise și Înlănțuiri temporale, darmite numerus Clausius, aici se merge Înapoi chiar și În timp, caracterele apar și reapar cu un aer indolent, se ițesc din nimic și, docile, se reîntorc acolo, iar când reiei, legi, ștergi, ele se dizolvă și se reectoplasmează În locul lor firesc, e o simfonie submarină de Înlănțuiri și fracturi moi, un dans gelatinos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
perioadă petrecută În legiunea străină”. „V-a spus adevărul, chiar dacă nu pe tot. Într-un fel, era supravegheat, dar nu cine știe ce. Cazuri din astea avem destule... Iată, Ardenti nici măcar nu era numele lui, dar avea un pașaport francez În regulă. Reapăruse În Italia, când și când, de câțiva ani Încoace, și fusese judecat, Însă nesigur, ca fiind un anume căpitan Arcoveggi, condamnat la moarte În contumacie În 1945. Colaborase cu trupele SS pentru a trimite multă lume la Dachau. Și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
simultan În mai multe forme distincte. După aceea, se cere să treci la cunoașterea suprasensibilă a esențelor vegetale. În fine, Încerci disocierea, e vorba de a implica alcătuirea telurică a trupului, de a te dizolva Într-un loc și a reapărea Într-un altul, integral - zic - și nu numai În dublul singur. Ultimul stadiu, prelungirea vieții fizice...” „Nu nemurirea...” „Nu dintr-o dată”. „Dar tu?” „Trebuie concentrare. Nu-ți ascund că-i obositor. Înțelegi, nu mai am douăzeci de ani...” Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sulf și mercur păreau să se unească În ceva cald și umed care făcea să-mi palpite vintrele, dar fără violență. Așteptam Rebis-ul, copilul androgin, sarea filosofală, Încununarea operei la alb. Mi se părea că știu totul. Poate că-mi reapăreau În minte lecturi din ultimele luni, poate că Lorenza Îmi comunica știința ei prin atingerea mâinii, și-i simțeam palma ușor asudată. Mă surprindeam murmurând nume Îndepărtate, nume pe care, desigur, știam, Filosofii le dăduseră Albului, dar cu care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și era Încă Întuneric, privea către est, sperând să răsară soarele și să nu plouă, fir-ar el al naibii de guvern”. „Da, mămico”. „Bineînțeles că da, puiul mamii. Soarele e bun pentru că-i face bine corpului și pentru că are bunul-simț să reapară În fiecare zi, deci e bun tot ceea ce se reîntoarce, nu ceea ce trece și se duce și cine apucă, bine, cine nu, nu. Modul cel mai plăcut de a te Întoarce acolo pe unde ai trecut, fără să faci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îi ridică fustele-n cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-ar fi smuls din rădăcină... Peste câteva minute Toader Strîmbu reapăru în cerdac, cu poșeta Nadinei ascunsă în buzunarul sumanului, cu un rânjet de mulțumire pe față. Își luă toporul de la Ilie, zicând cu un glas hîrîit: ― Hai, du-te și tu, Ilie, că poate să mai fie caldă! Oamenii îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i pui mîna-n beregată și... Un glas subțire strigă, mai departe, stârnind veselie împrejur: ― S-a încins moșul, fraților, nu-i fie de deochi! Ignat Cercel bâlbâi îngrijorat: ― Ia vezi, Trifoane, să nu te pomenești cu boierul că te... Când reapăru Miron Iuga cu pușca în mână și cu ochii umflați și roșii ca cepele, fu întîmpinat cu un murmur de mirare și de nemulțumire. Bătrânul se opri la trei pași de Trifon Guju, unde fusese adineaori, și porunci fără să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar împotriva mormăielilor ei nu se putea face nimic. Brusc, coborându-și ochii asupra centurii, tresări. Ceva dispăruse de pe ecranul "căutătorului". ― Ce s-a întîmplat? întrebă Dallas. ― Parazit. Făcu o scurtă reglare a aparatului, sarcină îngreunată de mănușile incomode. Linia reapăru. ― Am pierdut-o, dar am regăsit-o. ― Probleme? se interesă vocea îndepărtată a lui Ash. ― Nimic grav, îl informă Dallas încercând să localizeze o masă solidă în furtuna de praf. Prea mult praf și vânt. Avem deja niște paraziți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
monstru agățat de fața lui Kane și să pună stavilă celor mai nebunești speculații. Reuși totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să-i facă în acest timp lui Kane. Așa și trebuia, altfel ar fi înnebunit Dallas reapăru, ținând în mâini cele trei prese metalice. Se puse imediat pe treabă, construind o targa rudimentară. Degetele-i tremurau de frică. Aruncă pe pietre mica platformă pe care o pusese la punct. Căzu la vreo doi metri mai jos fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
selectivă, o opțiune, o preferință ; din obligație a tuturor, au devenit plăcere a unora ; din mod de viață, au devenit, eventual, stil de viață. Ca atare, ele pot să dis pară, de tot sau pentru o vreme, după cum pot să reapară mai frumoase și mai bogate ca oricînd. Iar iubi torii le pot cumpăra oricînd doresc, dintr-un maga zin specializat sau dintr-o pensiune agroturis tică la timp de Crăciun : asta se cheamă marketingul tradițiilor. E trist, e jalnic, e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întrebăm și despre ce să întrebăm? A ne pune aceste întrebări ulterioare poate părea superfluu, întrucât deja în paginile precedente s-a încercat identificarea specificului întrebării filosofice. Și totuși, aprofundând aceste problematici ne dăm seama că orice soluție poate să reapară sub forma unei probleme. Întrebărilor solicitate de experiența existențială li se pot da răspunsuri diferite, de pe planuri disciplinare diferite. Care este, atunci, planul tipic filosofiei? De exemplu, când încercăm să stabilim limitele filosofiei cu religia, sau ale artei cu politica
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
exercitare a scepticismului: odată abandonată problema principală, se afirmă foarte clar disponibilitatea pentru problemele practice rezolvate cu ajutorul tehnicii. Putem totuși să presupunem că efectul acestei anestezii în fața provocărilor existenței ar putea înceta la un moment dat, iar întrebarea filosofică să reapară, presând tragic. Vine întotdeauna un moment când eficiența rezultatelor, succesul, sau tensiunea existenței cu viața comună și căldura comunicării intersubiective, nu mai sunt suficiente; este momentul când se resimte mai puternică oboseala de a mai lupta, sau de a uita
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
comunicării intersubiective, nu mai sunt suficiente; este momentul când se resimte mai puternică oboseala de a mai lupta, sau de a uita. În acest moment de capitulare, în acest gol operativ, în această suspendare a trăirii și a dinamicelor clare, reapare întrebarea existențială și, odată cu ea, își recapătă motivația filosofia. Pascal a adus această critică filosofiei: «singurul mod de a face filosofie este acela de a râde de filosofie»; «filosofia nu valorează o oră de osteneală». Însă filosofia căreia i se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]