2,574 matches
-
șovăitoare și chinuită: Lângă iubita ta, Khayyam, cât erai de singur! Acum, că a plecat, te vei putea ascunde În ea. XI Kashan, oază de case joase pe Drumul Mătăsii, la marginea Deșertului de Sare. Caravanele se adăpostesc acolo, Își recapătă suflul Înainte de a străbate Kargas Kuh, Înspăimântătorul Munte al Vulturilor, vizuina tâlharilor care pradă Împrejurimile Isfahanului. Kashan, construit din argilă și noroi. Vizitatorul caută În zadar un zid sărbătoresc, o fațadă Împodobită. Și totuși, acolo se fac cele mai vestite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se preface că se opune acestei intenții, se ocupă cu Înverșunare de pregătirile expediției. Prin acest război al prefăcătoriilor, Nizam nu caută numai să anexeze Transoxiana, și Încă și mai puțin să salveze Samarkandul, el vrea mai ales să-și recapete prestigiul batjocorit de subversiunea ismailită. Și, În această privință, are nevoie de o victorie clară și răsunătoare. De ani de zile, iscoadele sale se jură, În fiecare zi, că Hasan a fost localizat, că arestarea lui e iminentă, dar răzvrătitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fraza ei era Însoțită de un zâmbet șugubăț, În care am văzut la fel de bine o sfidare, ca și un reproș. După aceea, când m-am săltat din fotoliu cu o stângăcie desăvârșită, pierzându-mi cumpătul și regăsingu-l, căutând să-mi recapăt echilibrul, dar și o anumită demnitate, ea rămase nemișcată, cu privirea Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele mele. Se făcu nevăzută. Mă aflam Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Textul autentic al lui Khayyam; picturile, ornamentația, e inestimabil!” „Mai mult de o mie o sută de tumani?” „Infinit mai mult!” „Ți-l dăruiesc, păstrează-l. Îți va aduce aminte că Mirza Reza n-a venit la tine ca să-și recapete banii, ci ca să-și regăsească mândria.” Astfel, continuă Djamaledin, a ajuns Manuscrisul În posesia mea și nu m-am mai despărțit de el. M-a Întovărășit În Statele Unite, În Anglia, În Franța, În Germania, În Rusia, apoi În Persia. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rătăcesc din obsesie În obsesie. — Ce părere aveți? Mai există oare Manuscrisul? — Numai Mirza Reza ar putea să vă spună. El susține că-l poate găsi pe soldatul care l-a șterpelit cu prilejul arestării mele, nădăjduia să-l poată recăpăta de la acesta. În orice caz, era hotărât să meargă să-l vadă, vorbea de răscumpărarea lui, Dumnezeu știe cu ce bani. Dacă e vorba de recuperarea Manuscrisului, banii nu vor constitui o problemă! Vorbisem cu ardoare. Djamaledin mă privi fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai ales „fii ai lui Adam”, ca și la Tabriz. Dar situația era fără ieșire. După ce invadaseră nordul țării, trupele țarului Înaintau acum În direcția capitalei. Numai zăpada le Încetinea oarecum avansarea. Pe 24 decembrie, prim-ministrul demisionar hotărî să recapete puterea printr-o lovitură de forță. Cu ajutorul cazacilor, al triburilor bakhtiare, al unei importante părți a armatei și jandarmeriei, se făcu stăpân pe capitală și proclamă dizolvarea Parlamentului. Mai mulți deputați au fost arestați. Cei mai activi au fost condamnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Părea să se sufoce; o priveam În ochi, Îngrijorat. Știu acest rubai pe dinafară, spuse ea cu voce stinsă, și am, dintr-odată, impresia că-l aud pentru prima dată. E ca și cum... Dar renunță să-mi mai dea explicații, Își recăpătă răsuflarea, Înainte de a rosti, ceva mai liniștită: — Mi-aș dori să fi ajuns deja. Am ridicat din umeri. Dacă există pe lume o navă pe care se poate călători fără teamă, aceasta este. Așa cum a spus-o căpitanul Smith, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vrut să pornim în goană spre mal, ca să vedem ceea ce așteptam. Dar în aceeași clipă am simțit umflătura dintre picioare și ne-am ghemuit iar în apă. Atâta a fost să fie. Cineva a ajutat-o pe Lea să-și recapete sutienul, un altul a alungat vacile, iar noi am rămas în ascunziș, înjurând. Câți ani vor mai trece, până să sosească momentul? Până când sânii din capul nostru vor deveni unii adevărați, după care nu trebuie decât să întindem mâna? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spuse: — Ei, Stevie, hai că Ăsta a fost ușurel. BĂiatul a dat din cap și și-a agățat arma. Se uită pe tabela de marcaj. PÎnă la taică-său mai erau patru concurenți. Se duse să-l caute. — Ți-ai recăpĂtat viteza, Îi spuse tatăl. — Am auzit ușa. Nu vreau să te zăpĂcesc, papa. Știu că tu le auzi pe toate. Însă numărul doi se aude de două ori mai tare. Ar trebui s-o ungă. Cred că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că mori în secunda următoare, dacă nu le auzi vocea și nu comunici cu ei, măcar cât de puțin. Gândiți-vă și la motivul 2. Dar chiar dacă nevoia ta este intensă, arzătoare, reușești să nu le vorbești, astfel că îți recapeți controlul pe care l-ai pierdut sunându-i, înțelegeți ce vreau să zic. Deci e un soi de extremă. Sari de pe stâncă în gol când îi suni, dar când hotărăști să nu le vorbești, ci să închizi, practic descoperi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pierdut vederea. Sub pleoape aveam un milion de ace. Am bâjbâit până la grilajul care împrejmuia Grădina Botanică. Acolo m-au luat în primire mamele și fiicele bucureștene. Eram un biet invalid de război. După zece minute de orbire mi-am recăpătat un sfert de vedere și, prima imagine pe care am deslușit-o, a fost cea a scutierilor și a TAB-urilor, care încolțeau manifestanții din spate, dinspre cartierul Militari. Strânși ca într-o menghină, luptătorii de gherilă răspunseră cu huiduieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
totul se evaporă, se risipește și se duce naibii! continua Dănuț să vorbească. Hei, ce faci, femeie...?! Hei, ce crezi că faci?! Huo, nebuno! Smintito! Frate, sări! Sări, Boss...! Săriți! Ajutați-mă! Avocatul se scutură, ca prin vis și-și recapătă instantaneu contactul cu evenimentele: Vegheat de Vierme și de Înger, Cezărel Crocodilul doarme mai departe, dus. Sprijinit de Buletin, Apostatul încetase, ostenit, să se mai vaiete. Bietul Lucică, zace și el nemișcat, înțepenit pe spate, în sicriul său cu perdeluțe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cârciumarului către un ajutor duminical, băiat mare și prostănac: ― Băă, n-auzi?... O jumătate pentru Serafim Mogoș, înțelegi?... Na, du-i-o, fire-ai al dracului de nătăfleață! Glasul acesta zgârietor risipi încurcătura oamenilor și Luca, parcă și-ar fi recăpătat brusc graiul, vorbi mai tare: ― Așa ați făcut mereu și d-aia nu ne mai putem scutura de sărăcie... Tot de frică să nu greșiți și să nu se supere boierii, ați lăsat pe alții să ne ia pământurile de sub
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hățurile, repetând lin și totuși poruncitor: ― Hohoho!... Hohoho!... Privindu-l, Nadina parcă vedea cum i se încleștează mușchii brațelor ca niște căngi de oțel și cum îi cresc mereu puterile, cu cât își înfige picioarele mai dârz în pământ. Își recăpătă calmul complet. Ajunse iarăși veselă în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că în clipa aceasta hârtiile se află la tribunal. Grigore îi mulțumi, transmițând mulțumiri și Nadinei cu asigurarea că va accelera lucrurile cu toate stăruințele posibile, fiind în interesul amândurora să termine cât mai curând toate formalitățile și să-și recapete libertatea. Grigore se duse la Baloleanu. El încă nu știa nimic. Se miră. Regreta. Melania de asemenea. Îl opriră la dejun. Trebuie să rămâie. Acuma nu mai are pretext... Grigore se înarmase cu o cuirasă împotriva tuturor consolărilor. Înainte de a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bată-te! Ce cauți aici între ciocoi? îi zise cu bucurie. Ne vedem în antract! Titu era oficial, pentru cronica teatrală. Se gătise cu hainele cele negre și totuși se cam rușină la început cu ele între atâtea fracuri. Își recăpătă încrederea văzând și pe ceilalți colegi de cronică dramatică la fel, ba unii în sacouri de purtare, ca o demonstrație că ei sunt aici la datorie, nu la petrecere. Senzația serii a fost Nadina în Dansul apașilor, ultima noutate pariziană
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Costică, mai convins, mai de teama bătăii, căci tată-său îl cam snopea când se supăra, porni tândălind devale pe uliță. Era desculț, cu capul gol, cu o cămașă murdară, ruptă și cu mânecile largi. Cum se depărtă puțin își recăpătă zburdălnicia obișnuită, iar ajungând la cocioaba babei Ioana, înainte chiar de a intra în ogradă, începu să cheme pe Nicu, băiețelul lui Vasile Zidaru, de peste drum, cu niște strigăte de să răscoale toți vecinii. Baba Ioana era necăjită cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
obseda mai mult cu cât se simțea mai slăbit. Toată iarna a suferit ba de una, ba de alta, și a spus mereu că nu mai apucă vara. Odată însă cu primele raze de soare, se mai înviorase și-și recăpătase pofta de viață... Răspunse îngrijorat ginerelui său, care stătea lângă el, în picioare, gros, greoi, ca un butuc: ― De, Filipe, ar trebui, văd și eu, dar dacă oamenii... Apoi cu glas schimbat: ― Dar mă mir ce mai așteaptă și oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și râdea spre cei mulți, rămași tăcuți pe loc. ― Da oare unde se duc tocmai în sus? zise Vasile Zidaru după ce ceata se mai depărtă puțin. Ori umblă tot după Babaroaga? Cârciumarul Busuioc, care rămăsese printre oameni, bolborosind înfricoșat, își recăpătă deodată curajul, ca și când ar fi scăpat de primejdie: ― Ce mai întrebi, Vasile, unde se duc?... Tu nu-i vezi că s-au apucat de revoluție?... Mai bine întreabă ce au cu mine băieții ăștia? Că eu n-am făcut rău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așezară în jurul mesei popotei și-și sorbeau cafeaua și ceaiul cald, după pofta fiecăruia. Atitudinile lor decontractate le oglindeau starea de spirit care, nu cu mult timp în urmă, fusese atât de rigidă. Cu picioarele atârnând pe brațele fotoliilor, își recăpătau pofta de viață. Pe pasarelă, Lambert punea punct verificărilor navigației înainte de a-și oferi un răgaz bine meritat. Ash ajunsese din nou la infirmerie și-și reluase veghea lângă corpul nemișcat al colegului său. Parker înghiți o gură de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mămăliga cu tot cu tărâță. În primăvara cu foamete, erau căutate urzicile, alte buruieni cum ar fi loboda pentru borș, ștevia și foile de ceapă verde. Dacă în anul secetos gârla Crasnei aproape secase, în anul foametei, datorită ploilor, începuse să-și recapete debitul și în amonte se mai rupeau iazuri, și apa aducea și pește pe care oamenii îl prindeau. Din satul nostru sau din alte sate de prin apropiere, familiile nu și-au dat copiii de acasă la familii din celelalte
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mere, struguri. Uneori gust puțină brânză de vaci (o lingură). Beau apă minerală plată „ Perla Harghitei”, dar puțină, că nu îmi este sete. Fructele și legumele crude „ taie” setea. Omul dorește foarte mult ceea ce nu are. Eu doresc să-mi recapăt vederea ambilor ochi. Așa, numai cu vederea ochiului drept, cu ochelari de plus 2,5, citesc, acoperind ochiul stâng, cu o cârpă moale, pusă între ochiul stâng și lentila stângă a ochelarilor. Starea mea generală este bună. Acum, pe lângă tratamentul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în fiecare zi. Am mâncat mere și alte fructe. În scurt timp, am scăpat de sensibilitatea la frig. Chiar făceam plimbări lungi pe afară, prin frig, pentru călire și mă simt bine. Nu am renunțat la speranța de a-mi recăpăta vederea ochiului stâng. Deocamdată mă descurc cu vederea ochiului drept. O fostă colegă de serviciu, acum pensionară și ea, ca să mă încurajeze mi-a destăinuit că ea de 40 de ani vede cu un singur ochi, așa a făcut și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
apă cu aceleași plante. Din nalba sălbatică se dizolvă în apă un mucilagiu, care este foarte tămăduitor. După a treia zi am aruncat apa cu plante. Trei băi, în trei zile consecutive, sunt suficiente și vindecă total. Mâna și-a recăpătat mobilitatea și a dispărut orice durere sau jenă, la mișcarea ei. Cu timpul, pielea sa tăbăcit și mâna fracturată și-a reluat rolul la făcut treabă. Dar am rămas cu o sensibilitate (alergie) la praful de var, de la ghipsul care
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
morcov, pătrunjel, țelină, păstârnac, ridiche neagră, varză crudă albă, cu puțin oțet din vin și cu ulei. Mai târziu am început să mănânc și cartofi fierți. Într-o lună s-au evacuat toate dejecțiile inutile din organismul meu. Mi-am recăpătat mobilitatea picioarelor și am putut să merg ușor și repede. De atunci am eliminat carnea din alimentația mea. Am avut de ales între a putea merge cu picioarele mele și a mânca carne și a deveni imobilizată. Ciocolata și peștele
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]