2,414 matches
-
o poartă acestor doamne, în special Liei, prin care sufletul accede spre dimensiunile paradisiace. Păstorul se simte acum îndatorat, căci seraficele creaturi i-au oferit exemple moralizatoare, demne de reținut și de urmat, deși inițial le percepuse carnal, povestirile lor receptându-le mai mult estetic, decât spiritual. Doar la sfârșitul narațiunii el află, și odată cu el și noi în calitate de cititori, că nimfele nu erau niște fecioare dezirabile, ci virtuți reale, și numai acum conștientizează Ameto că nu le-a râvnit în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în ținuturi îndepărtate. O donna angelicata, așa cum este Dalba, devine aproape o divinitate în forul interior al cavalerului, căci are atributele puterii de dominare și rămâne permanent într-un spațiu al misterului, al imposibilității de a fi înțeleasă, descifrată și receptată în toata 651 Ibidem. 652 Ibidem, p. 55. 653 Ibidem, p. 59. 654 Ibidem, p. 55-56. 655 Ibidem, p. 56. 656 Ibidem. 181 splendoarea ei. Imaginea femeii stă sub semnul luminii, al purității, al tainei: „Bălaie, rumenă, însorită,/ Lumină veșnic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Eroul trebuie să fie infidel pentru a-și dovedi bărbăția, natura distinctă.719 Imaginea negativă a taților autoritari, dominatori, vine să creeze o antiteză cu ceea ce reprezintă personajul feminin și să-i sporească astfel aprecierile în rândul celor care vor recepta opera. Pater familias nu ajunge să vadă o împlinire a dragostei în ceea ce-i privește pe proprii copii: tatăl Cleopatrei moare înainte ca ea să fi ajuns pe tron, la fel tatăl lui Iason. Tați precum Anchises și Pandeon, deși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iubirii, este văzut tot într-o lumină comică, el are darul de a transforma multe scene, ce s ar dori intime sau pline de pasiune, în adevărate farse. În opera lui Boccaccio, Il Filostrato, Criseida era vinovată de trădare, condamnată, receptată într-o lumină total defavorabilă, ilustrând oarecum misoginismul Evului Mediu. La Chaucer, eroina devine mai credibilă, mai naturală, echilibrată și oarecum motivată în gestul trădării persoanei care îi oferea dragoste, dar nu și o protecție autentică, de care femeia avea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ar fi cu nimic mai prejos decât cele ale lui Homer, să nu ne lăsăm totuși Înșelați de iluzia că Zeul le-a făcut. Probabil că a dat doar un simplu impuls recitării, impuls pe care fiecare preoteasă l-a receptat conform naturii ei. (C) Într-adevăr, dacă ar fi existat necesitatea ca oracolele să fie scrise, În loc să fie pronunțate cu voce tare, nu vom crede, după părerea mea, că literele În sine sunt opera Zeului și nu ne vom apuca
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
altceva ce-ar mai fi de spus. Poate că ar fi bine să auzim propria ta opinie decât pe cea a altora. Prin urmare, reiau problema de la Început. Dat fiind că se presupune existența a două naturi, cea sentimentală, care receptează schimbările dintre viață și moarte când ici, când colo, și cealaltă, cea a substanței inteligibile, veșnic neschimbată și identică cu sine, este nefiresc, prietene, să susții că natura inteligibilă admite diviziuni și diferențieri și pe urmă să te superi pe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
după tipicul „nomen, prenomen, cognomen” (lat.: „numele, prenumele, porecla”). Termenului de poreclă folosit inițial, îi urmează cel de supranume. Această succesiune este explicată de către Aureliu Condrea la sfârșitul secolului al XIX-lea: dacă porecla dată cuiva de către o persoană este receptată și de alții la adresa aceleiași persoane, ea devine supranume. „Dicționarul explicativ al limbii române” definește cuvântul „poreclă” ca fiind „supranume dat unei persoane, de obicei în bătaie de joc, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Petrarca, acesta din urmă însă declara direct că operele elaborate în italiană sunt inferioare marilor sale realizări din limba latină, cu toate că trecerea timpului a dovedit exact contrariul. Dacă un învățat medieval hotăra să scrie ceva durabil și dorea să fie receptat de un public cât mai larg, opta pentru limba latină. Latina era considerată grammatica, limba care nu se schimbă, care nu poate fi distrusă. Cicero scrisese în latină cu aproape un mileniu și jumătate în urmă și era încă citit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fiind astfel un argument suficient de important în susținerea supremației masculine în literatura cavalerească. Romanele medievale reprezintă un gen ce se preocupă exclusiv de problemele masculine și care pune experiențele acestora într-o poziție privilegiată. 37 „Romanele curtenești au fost receptate de criticii feminiști ca o mistificare ideologică a societății patriarhale și care, prin idealizarea dragostei și a căsătoriei, cer complicitatea cititoarelor feminine cu ideologia tradițională a genului.”38 Personajele feminine ocupau de cele mai multe ori poziții secundare, aveau un rol de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
au un rol pedagogic, instructiv. „Procedeul dedicației cărții unui auditoriu feminin era unul convențional în epoca lui Boccaccio, apărând frecvent în lirica trubadurilor și în romanele cavalerești (pe care femeile aveau meritul de a le inspira și de a le recepta), începând cu primele manifestări ale literaturii curtenești, în Provence. Era aproape universală această practică. Decameronul se distinge în rândul altor cicluri de nuvele toscane deoarece le acordă personajelor feminine un rol proeminent, dominant, considerându-le principalul public, dar și protagoniste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lor și să controleze întreg materialul de care dispune. Dar Boccaccio folosește acest procedeu al ordinii într-o manieră mult mai uimitoare, deoarece devine, de asemenea, un procedeu asupra perspectivei de ansamblu a operei. Ne controlează nouă modul în care receptăm povestirile și ne ghidează să le citim ca pe creații artistice menite să încânte. Povestirea cadru are pentru nuvele același rol pe care o ramă îl are pentru un tablou, și anume să-l izoleze ca pe un obiect estetic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Alison devine comică, ba chiar hilară, pentru că nu înțelege întotdeauna citatele pe care le folosește sau doctrina pe care o combate, de aceea concluziile pe care le trage sunt rudimentare și amuzante, încercarea ei de apărare a condiției femeii trebuie receptată în notă ironică.312 Ideile pe care le susține, și care se opun normelor sau canoanelor medievale, sunt de fapt sofisme: „misoginismul medieval asocia femeia cu sofistica, cu persuasiunea și cu înșelăciunea, ea folosind de fiecare dată o logică falsă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
patriarhal misogin, cel care aducea atâtea acuzații, mai mult sau mai puțin fondate, femeilor. Împrumută tehnica discursului patriarhal medieval nu pentru că era de acord cu acesta sau pentru că îl aprecia în mod special, ci doar din dorința de a fi receptată, de a imita pe cei care se bucurau de o apreciere generală. 321 Imitarea avea un scop pur persuasiv. Își construiește autobiografia din corelarea acestor texte ce învinovățeau femeile rele, cum era și cartea celui de-al cincilea soț, Jankin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
face mai accesibilă taina întrupării divinității pentru a oferi lumii salvarea din robia păcatului. 499 Istorisirea dobândește și semnificații alegorice: micul martir al văduvei devine un exemplu al dragostei adevărate și al devoțiunii față de tot ceea ce înseamnă sacru, care se receptează cu sufletul, nu cu rațiunea. Precum băiatul a fost puternic impresionat de frumusețea cântecului religios, sufletul, al cărui succedaneu devine copilul, caută ceea ce îi dă consistență și îl îmbogățește. Se insistă asupra vârstei fragede, inocente a băiatului, pentru a se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de superficialitate sau indiferență. O lectură atentă a Decameronului relevă cartea ca fiind doar moderat senzuală, și niciodată, sau aproape niciodată, concupiscența nu este tema centrală a unei nuvele. Cât despre superficialitate și indiferență, sunt numai defecte care pot fi receptate numai dacă opera e percepută extrinsec; pentru a te descurca întrun spațiu narativ atât de vast ele sunt necesare.” 576 Dacă realizăm o analiză panoramică a ansamblului Povestirilor din Canterbury sesizăm că doar șase povestiri sunt comice în întreg ansamblul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o poartă acestor doamne, în special Liei, prin care sufletul accede spre dimensiunile paradisiace. Păstorul se simte acum îndatorat, căci seraficele creaturi i-au oferit exemple moralizatoare, demne de reținut și de urmat, deși inițial le percepuse carnal, povestirile lor receptându-le mai mult estetic, decât spiritual. Doar la sfârșitul narațiunii el află, și odată cu el și noi în calitate de cititori, că nimfele nu erau niște fecioare dezirabile, ci virtuți reale, și numai acum conștientizează Ameto că nu le-a râvnit în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în ținuturi îndepărtate. O donna angelicata, așa cum este Dalba, devine aproape o divinitate în forul interior al cavalerului, căci are atributele puterii de dominare și rămâne permanent într-un spațiu al misterului, al imposibilității de a fi înțeleasă, descifrată și receptată în toata 651 Ibidem. 652 Ibidem, p. 55. 653 Ibidem, p. 59. 654 Ibidem, p. 55-56. 655 Ibidem, p. 56. 656 Ibidem. 181 splendoarea ei. Imaginea femeii stă sub semnul luminii, al purității, al tainei: „Bălaie, rumenă, însorită,/ Lumină veșnic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Eroul trebuie să fie infidel pentru a-și dovedi bărbăția, natura distinctă.719 Imaginea negativă a taților autoritari, dominatori, vine să creeze o antiteză cu ceea ce reprezintă personajul feminin și să-i sporească astfel aprecierile în rândul celor care vor recepta opera. Pater familias nu ajunge să vadă o împlinire a dragostei în ceea ce-i privește pe proprii copii: tatăl Cleopatrei moare înainte ca ea să fi ajuns pe tron, la fel tatăl lui Iason. Tați precum Anchises și Pandeon, deși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
iubirii, este văzut tot într-o lumină comică, el are darul de a transforma multe scene, ce s ar dori intime sau pline de pasiune, în adevărate farse. În opera lui Boccaccio, Il Filostrato, Criseida era vinovată de trădare, condamnată, receptată într-o lumină total defavorabilă, ilustrând oarecum misoginismul Evului Mediu. La Chaucer, eroina devine mai credibilă, mai naturală, echilibrată și oarecum motivată în gestul trădării persoanei care îi oferea dragoste, dar nu și o protecție autentică, de care femeia avea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
e, până la urmă particularitatea lui Bregovici). Tot așa, și cei vreo mie de spectatori de la un spectacol folcloric înseamnă... o bucată de suflet. Acolo s-au rezolvat probleme interetnice. Pe metrul pătrat din piață ori țigan, ori neamț, ori român receptau activ mesajul de pe scenă. Desigur toată lumea își păzea buzunarele sau borseta de hoți. Dar fiecare își căuta de treaba lui, inclusiv în barurile de noapte zumzăind până spre dimineață. Vasluienii noștri au avut o prezență semnificativă! Formații cu față comercială
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
are loc În dublul sens, e bidirecționată. Uneori circulația informației poate avea loc si in sens unic. Comunicarea nu se Încheie o dată cu preluarea sau receptarea informației. Informația poate exercita o influență efectivă asupra opiniilor, ideilor sau comportamentului celor ce o receptează. Procesul poartă numele de efect al comunicării. Pentru ca transferul de informație să devină un proces de comunicare, emitentul trebuie sa aibă intenția de a provoca receptorului un efect oarecare. Prin urmare, "comunicarea" devine un proces prin care un emițător transmite
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
lector urmărește activitatea mea și Îmi spune părerea sa despre aceasta. Competență: 3 Lectorul stăpânește materia predată. Este evident că acest lector știe despre ce vorbește. Comunicare: 4 Lectorul transmite eficient mesajul educațional. Acest lector face ca mesajul sa fie receptat de studenți. 5 Receptivitate: 152 Lectorul este sensibil la nevoile studenților, atât la nivel individual cât și de grup. Acest lector manifestă o sinceră preocupare pentru studenți. Comparație Între acest lector și alții: 6 In lumina criteriilor de mai sus
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
pentru sănătate, supraviețuire la orice nivel de civilizație am fi ajuns este energia vitală ce dă posibilitatea corpului fizic să se susțină singur. Sunt cazuri când din diverse motive consumăm prea multă energie vitală (eforturi fizice și intelectuale, stres) sau receptăm fără să știm, fără să vrem energii care ne sunt dăunătoare (din subconștientul colectiv al planetei), și care ne pot Îmbolnăvi corpul energetic iar În final cel fizic. Dintre energiile dăunătoare putem aminti de exemplu pe acelea cu care intrăm
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
potențial de pericol, sunt relativ ieftini, ușor de procurat și, deși au o dublă Întrebuințare (civilă și militara), sunt ușor de mascat. Amenințarea chimică este percepută ca fiind mai puțin periculoasă decât cea biologică. Și asta pentru că arma chimică este receptată ca un mijloc tehnic, care poate fi contracarat tot cu ajutorul unor mijloace tehnice, pe când arma biologică are o „rezonanță" ușor dezagreabila (viruși, microbi, boli). Armele chimice și biologice sunt chintesența armelor de răspândire a terorii. În prezent, asocierea care se
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și semnat I.N., replică în care nu am dezvoltat pe larg - așa cum se aștepta - „fondul problemei”: „Dl Gârneț era dator să spună - pentru a ne lămuri și pe noi, «defazațiiă - ce este, în primul rând, acest concept și cum este receptat «optzecismul” aici și în Țarăă. Înainte de toate vreau să afirm că nu am nici o datorie față de nimeni și nu am crezut (încă nu cred) că enigmaticul domn I.N. ar avea serioase probleme în aprecierea procesului literar, pe care pretinde a-
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]