5,656 matches
-
receptarea aceasta, plină de amenitate, nu e deloc pe gustul poetei. O găsește, dacă înțeleg eu bine, mortificantă. Pentru ca o carte (sau o operă) să trăiască, ea are nevoie de șocuri: negări, contradicții, dezbateri, polemici. Ce se întâmplă, însă, cu receptarea Angelei Marinescu e departe de acest model ideal. Din nou, volumul acesta servește de exemplu. Dintre toate cronicile sau fragmentele de cronici (destul de numeroase) reproduse aici, cu greu se găsesc două care să conveargă. Unora, poezia Angelei Marinescu le apare
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
8 a cuprinzătorului studiu introductiv) ca fiind Nuvele și schițe aproape... futuristice. Probabil, o nevinovată scăpare. Însă prea multele greșeli de tipar nu sunt de acceptat la un asemenea eveniment literar, care aspiră să creeze un nou „moment zero” în receptarea celui mai enigmatic scriitor român.
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
Marius Miheț Despre viața în comunism s-a scris destul și niciodată de-ajuns. Așa s-ar formula una din tarele majore ale receptării contemporane. Ca și cum, experți la capitolul întârzieri istorice, literatura noastră s-ar sufoca în actualități nefertile. Țin să remarc două aspecte generale ale prozei de astăzi. Mai întâi, faptul că am asistat în ultimii ani la un fenomen neîntâlnit după 1989
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
mai mult decât e cazul), Momfa reproduce fidel conținutul volumelor care o alcătuiesc, ciclurile, ordinea poemelor și, nu în ultimul rând, are acuratețea filologică obligatorie pentru un demers de acest gen. Iar reperele critice oferă și un posibil îndreptar al receptării lui Ioan Es. Pop, util și el, de vreme ce avem de-a face cu un poet a cărui afirmare s-a petrecut într-un timp social convulsionat. Cum arată, până la urmă, poezia lui ? Răspunsul meu e simplu: arată impresionant. Parcursă de la
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
cărei variantă finală am simțit nevoia să mă documentez suplimentar. Pentru această comunicare la colocviu, trebuie să spun mai întîi că am recitit întreaga operă a lui Sebastian, precum și exegeza dedicată scriitorului. Cu ocazia asta am avut o neașteptată surpriză. Receptarea lovinesciană și postlovinesciană a fost substanțială și exactă. În realitate, însă, Sebastian nu a recunoscut niciodată public sau în Jurnal valoarea cronicilor pe care i le-au dedicat Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu. În schimb, remușcările față de E.
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Pompiliu Constantinescu. În schimb, remușcările față de E. Lovinescu transpar numai în corespondența lui pariziană către Camil Baltazar. Iar eseurile altor postlovinescieni - Radu Stanca și I. Negoițescu - Sebastian n-a mai apucat să le cunoască decît parțial. Spre deosebire de acest tip de receptare, aceea propriu-zis postumă, începînd cu jumătatea deceniului al șaselea, i-a mistificat și desfigurat treptat profilul, transformîndu-se pînă la urmă într-un fel de plată cofetărie exegetică. Cu atît mai mult cu cît această receptare postumă a răsturnat din pornire
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
parțial. Spre deosebire de acest tip de receptare, aceea propriu-zis postumă, începînd cu jumătatea deceniului al șaselea, i-a mistificat și desfigurat treptat profilul, transformîndu-se pînă la urmă într-un fel de plată cofetărie exegetică. Cu atît mai mult cu cît această receptare postumă a răsturnat din pornire centrul de greutate al creației sebastianice, trecînd, fie cu precauție, fie cu superficialitate, peste partea prozastică și eseistică, pentru a-i scoate în față dramaturgia, adică partea cea mai convenabilă pentru cenzura comunistă poststalinistă. Cel
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
am putut vedea sumarul edițiilor trakliene publicate între 1917 și 1933. Ediția critică din 1969, pe care o am la dispoziție, nu mă lămurește îndeajuns în acest sens. Sigur e numai faptul că Trakl a avut o surprinzător de rapidă receptare la noi. Încă în 1925 Oscar Walter Cisek îl anunță pe Ludwig von Ficker - legatarul testamentar al lui Trakl și cel care l-a lansat în Der Brenner, renumita lui revistă - că poetul austriac „a avut chiar o influență relativ
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
a călători, a scrie. Poate că astăzi, narațiunea cea mai autentică e aceea care povestește nu prin pura invenție și ficțiune, ci prin experimentarea directă a faptelor, a lucrurilor, a acelor transformări nebunești și amețitoare care, după cum spune Kapuściński, împiedică receptarea lumii în întregime și oferirea unei sinteze, permițând accesul, asemenea unui reporter în haosul bătăliei, numai la fragmente. El însuși, de altfel, creează o literatură plină de vitalitate plonjând în realitate, înfățișând-o cu o precizie riguroasă, surprinzând, ca un
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
Topîrceanu, nimeni nu-l leagă pe Gulică-Guliță de Depărățeanu, ci ori de Alecsandri, care e înainte, ori de Arghezi, care e după. Și totuși, la Depărățeanu diminutivul apărea chiar în titlu: Don Gulică sau pantofii miraculoși! Să țină asta de receptare, de orizontul de așteptare, care asigură succesul sau căderea? Răspunsul meu este nu. Ține de acea chimie interioară, de acea adecvare a legăturilor interne care convinge sau, în cazul de față, nu convinge.” (p. 179) Există, în ultima frază, pe lângă
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
sub semnătura lui. Două antologii și un prim volum dintr-o proiectată integrală. În afară de meritul principal, de a repune în circulație poezia ca atare, acestea mai reușesc ceva. Important. Să propună, printr-un întreg aparat marginal (prefețe, postfețe, dosare de receptare, interviuri etc.), o viziune critică organică, și, mai mult decât atât, una la zi, asupra operei lui Gellu Naum. Cea dintâi, în ordine cronologică, este Exactitatea umbrei (2010), o antologie publicată la Paralela 45 în colecția Poeți laureați ai Premiului
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
Mihai Novicov explică și îndrumă: „Sarcina realizării unei legături cît mai strînse cu viața poporului - asupra căreia partidul nu o dată a atras atenția scriitorilor, e o sarcină vastă și complexă. E în primul rînd o problemă de atitudine și de receptare: rezolvarea ei presupune trăirea foarte intensă și multilaterală a contemporaneității. Sub acest aspect ea se rezolvă de către fiecare scriitor într-un mod specific, în conformitate cu înclinațiile, preocupările și temperamentul său artistic. Dar aceeași sarcină are și alte aspecte, să zicem practice
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5532_a_6857]
-
după regula hazardului. Dacă am face o scurtă istorie a scriitorilor trecuți dincolo de Styx, am decoperi că nu neapărat valoarea operei sau chiar criteriile morale ale vieții scriitorului (atitudinea civică, verticalitatea vizavi de relația cu puterea etc., etc.) primează în receptarea postumă, ci cu totul alte criterii, greu de înțeles pentru o minte rațională. Se pare că legile mai mult sau mai puțin capricioase ale hazardului bîntuie și eternitatea. Din pricina aceasta pentru unii conu-i mumă, pentru alții ciumă. În fine, după
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
puțin capricioase ale hazardului bîntuie și eternitatea. Din pricina aceasta pentru unii conu-i mumă, pentru alții ciumă. În fine, după această scurtă digresiune, să revemin și la subiect: postumitatea lui Mihai Ursachi. În comparație cu popularitatea de care s-a bucurat în timpul vieții, receptarea postumă a lui Mihai Ursachi mi se pare greu de acceptat pentru cei care l-au cunoscut îndeaproape și i-au urmărit parcursul literar... Poeții din generația optzeci, vorbesc în special de bucureșteni, aproape că l-au uitat, iar pentru
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
profunzimea mesajului său artistic... Opera poetică lăsată de Ursachi nu e de mare întindere... Nu e nici egală ca valoare. În fiecare volum întîlnim și poezii obișnuite, dar și poezii de-o frumusețe rară... Și atunci de unde această lipsă de receptare? Răspunsul îl găsim recitind opera urmuziană. Veșnicia, ca și existența, e dominată de non-sens și populată de tot felul de bizarerii... Cu ce-o fi greșit Mihai Ursachi în fața eternității nu știu. Poate a sfidat-o printr-o atitudine arogantă
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
Traversaliile mari sau cele patru estetici. Poezia pe care a scris-o magistrul Ursachi pe vremea cînd se credea pelican, și care sună astfel: „Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic....”. În cazul receptării în timp a artei, sensul acestei poezii se schimbă. Motorul începe să funcționeze în timp. Purtînd amprenta unicității, lirica ursachiană nu are cum să devină mult timp prizoniera conului de umbră de esență urmuziană în care a intrat, chiar dacă legile
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
E o evidență. Care sunt resorturile faptului, nu mă interesează. Nu sunt, într-ale literaturii, un moralist. Destul să spun că despre cărțile lui (trei de cronici, trei de interviuri și o teză de doctorat), nu s-a prea scris. Receptarea, în cazul lui Cristea-Enache, plutește mai degrabă în aer decât să coboare, comme il faut, în paginile revistelor. E ca un zvon. Când, totuși, colegii de breaslă s-au referit la el, au făcut-o, aproape fără excepție, convențional. Nici
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
și aceste observații critice, care se referă în general la Preda și la opera sa. În sine, addenda este inutilă întrucât nu spune mai nimic despre cugetările și confesiunile prediste, și derizorie, deoarece, pentru a fi măcar o introducere în receptarea scriitorului, ar fi trebuit să conțină o selecție critică mai amplă și mai relevantă. Cărți și studii interesante despre opera lui Preda, de la Valeriu Cristea la Romul Munteanu și de la Grigore Smeu la Marta Petreu, lipsesc cu desăvârșire din addenda
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
și, evident, a refuzului lui Agârbiceanu de a abjura -, literatura lui de inspirație direct sau indirect creștină nu a mai fost niciodată reeditată după 1948. Nici exegeza nu a străbătut-o, tot din motive de cenzură. Consecințele acestei ocultări asupra receptării operei laice a părintelui Agârbiceanu sunt mai mari decât am putea crede. Orator bisericesc, autor de omilii și cuvinte de învățătură, de comentarii biblice și de istorioare moral-creștine, scriitorul religios a întreținut relații complexe cu cel laic. Din păcate, deși
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
este al șaptelea dintr-o serie care adună opera poetică și în proză a lui Kavafis și apare însoțit de un aparat critic elaborat, datorat Elenei Lazăr, care semnează și traducerea. Studiul introductiv trasează, pe scurt, o binevenită istorie a receptării lui Kavafis în România; am reținut de aici că de traducerea lui Kavafis în românește se mai leagă, în timp, și numele poeților A.E. Baconsky și Aurel Rău. Deși poezia lui Kavafis a trecut toate probele receptării europene și
O nouă ediție Kavafis by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5567_a_6892]
-
istorie a receptării lui Kavafis în România; am reținut de aici că de traducerea lui Kavafis în românește se mai leagă, în timp, și numele poeților A.E. Baconsky și Aurel Rău. Deși poezia lui Kavafis a trecut toate probele receptării europene și transatlantice, fiind proclamată esențialmente modernă și universală, cred că una dintre mizele importante ale redescoperirii sale stă în resuscitarea tradiției balcanice a țării noastre. Cuvîntul e greu de folosit fără conotațiile negative care i s-au tot adăugat
O nouă ediție Kavafis by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5567_a_6892]
-
antrenarea lor în fluxul abundentei d-sale plăsmuiri. Erosul constituie, în volumul pe care-l avem acum în vedere, un motiv privilegiat, slujit de maniera autorului de a se sprijini pe văz, pe auz, pe pipăit, id est pe o receptare a concreteții tangentă la senzualitate: „Ea venea și cum venea o știam,/ mă știam, / ochii îi vedeam și sorii din ei, / galbeni și verzi și ovali și pătrați / și lapții luminii singuri și grei. Ea venea cu armonii și moduri
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
care-i descumpănește pe interlocutorii masculini, aceasta și pentru faptul că în mod aprioric o considera un partener inferior de discuție. Desconsiderarea nu reprezintă doar un plasament pe o scară ierarhică, ci și un reflex mentalitar, o grilă cutumiara de receptare. Se așteaptă din partea interlocutoarei supunere, cumințenie, locuri comune, timiditate etc. Volubilitatea Rîței și inteligența fac însă din ea un partener cu drepturi egale în spațiul dialogului și evident contrariază pana la iritare. Dincolo de aspectul comic, pentru ca, spre cinstea lui Nigel
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
a putea fi deosebiți. Pe stradă sunt montate automate Willspeak unde poți asculta diverse piese de Shakespeare (a cărui autoritate este încă disputată), iar încăierările dintre bandele rivale nu mai pornesc de la muzică, fotbal sau droguri, ci de la divergențele de receptare a unui scriitor sau altul. Mai mult, furtul și falsificarea manuscriselor originale, indiferent de genul căruia îi aparțin, au ajuns ținta principală a hoților și traficanților de carte. Dintre aceștia, Acheron Hades, al treilea pe lista celor mai căutați criminali
Salvați-o pe Jane! by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5586_a_6911]
-
nu a făcut-o, cu care de altfel nu am vorbit niciodată despre Dvstră”. Soiul acesta de vești îndeajuns de dezagreabile, venite de pe frontul literar italian, comunicate alb, sec, fără urmă de menajare, poate că l-a supărat la prima receptare pe Ilie Constantin, dar mai puternic este în el omul de spirit. Acum scrisoarea morocănosului interlocutor îl amuză, drept care o și publică.
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]