1,376 matches
-
în sec. „Însă cel puțin berea de n-ar uita să ți-o lase.” „Mai întâi ne-am năpustit toți în subsol”, s-a grăbit mama să-i întrerupă, „ar fi trebuit să fiți acolo și să vedeți, peste tot recuzită, instrumente muzicale și, printre ele, soliștii cu machiajul pe față, corul, instrumentiștii și publicul. Atâția câți au avut loc. După un timp, eu n-am mai rezistat, eram prea îngrijorată de soarta voastră, așa că am ieșit și m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
privighetori D.Solomon, Duelul -M.Badjiev, S-a sfîrșit cum a-nceput - S.O’Casey, Leonce și Lena Buchner, Rinocerii Ionesco, Vreau să număr stelele Ion Sava, Crăiasa fără cusur G.Călinescu ș.a.m.d. Am folosit mult masca, animația recuzitei și marioneta supradimensionată. De altfel, un bun cunoscător al teatrului universal, știe că sunt piese (și nu puține!), În realizarea cărora nu poți evita asemenea mijloace. Am avut, În lumea teatrului pentru copii, cîteva izbînzi, niște premii la festivaluri, am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
stroboscop , mașină de baloane etc.). Scenografia surclasează, nu o dată, regia și textul. Banii obținuți de montări, lămuresc și clasamentul. Nu e foarte rău, bre, dar nici nu-i bine!... Nu că-s rău, dar Întreb : dacă se pierde lada de recuzită și orga de lumini a unor montări, ce se mai alege de ele? Se suspendă, evident! Mda... Am vorbit, nu o dată, despre jurnalul popularului actor Dumitru Furdui, apărut la Paris, nu de mult. Ei bine, Sebi Ștefănescu Îmi spune că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ia pulsul, îi ridică pleoapele, pune o flacără la gură, constată practic decesul. Fluieră scurt. Intră Grupul. În jurul Efimiței, Grupul intră cu un procuror (Rică), medici, fotografi, cameramani etc. ocupîndu-se de cadavru în mod profesional. Între timp, Efimița a luat recuzita unui reporter TV și "transmite" în fața unei camere ca un crainic de la știri care comunică la actualități o crimă. EFIMIȚA (explică pe ton așezat, parodie la știri TV): Azi dimineață întreaga stradă a fost viu emoționată de o sensațională dramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de agitație trece de cîteva ori prin scenă însoțit de zgomot infernal: alămuri, cîntece revoluționare, focuri de pistoale și puști, salve de tun, chiotele lor înșiși. La fiecare trecere prin scenă ei sînt personaje, marcate prin modificări minimale de costum, recuzită dar mai ales prin fond sonor, din altă revoluție/răscoală/rebeliune fiind deghizați ca-n tablourile respective: 1821 (în frunte cu Vladimirescu), 1848 (cu figurile marcante) și mai ales Ana Ipătescu și altă femeie care pozează în "România rupîndu-și cătușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pentru etica protestantă a muncii? Într-un cuvânt: nu. Brățările cu Talismane nu Învățau. Nu ridicau niciodată mâna În clasă. Stăteau tolănite În ultimele rânduri și se duceau acasă În fiecare zi cărându-și caietul ca pe un obiect de recuzită. (Dar poate că Brățările cu Talismane Înțelegeau mai mult din viață decât mine. De la o vârstă fragedă, ele știau cât de puțin prețuiesc oamenii cărțile, așa că nu-și pierdeau vremea cu ele. În timp ce eu chiar și acum continuu să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să știi, Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Eu Încă nu trebuia să intru. Tiresias n-avea un rol atât de mare. Așa că m-am Înfășurat din nou În perdea și am așteptat. Aveam În mână un obiect de recuzită. Era singurul meu obiect: un băț de plastic vopsit În așa fel Încât să imite lemnul. Atunci am auzit un sunet scurt, ca de tuse gâtuită. Obiectul spuse din nou replica: ― Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
frați siamezi adoptați de generația '80 din spusele altora - nu ar fi fost decât hârtia de împachetat a unui suflet lilin. Gestul reflex al oricărui critic care se respectă, în această situație, este să dea la o parte învelișul acesta, "recuzita", în căutarea profunzimii, a semnificației, la fel cum ochiul nostru caută instinctiv, chiar și într-un tablou de Gauguin, liniile de fugă ale unei perspective inexistente. Din obișnuință vedem în suprafață, în "formă", doar un indiciu criptic al conținutului mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mă simt în concurență doar cu autorii români sau doar cu bulgarii, rușii, sârbii, cehii sau polonezii din preajmă, ci cu scriitorii de pretutindeni pe care-i admir și-i iubesc. Sigur, subiectele mele pot fi, prin forța lucrurilor, românești, recuzita românească, limbajul cu inflexiuni ale spațiului meu psiholingvistic, dar temele mele nu pot fi altele decât marile teme ale tradiției europene, aceleași la Euripide și la Joyce. Influențele care mi-au hrănit atât poezia, cât și proza (dar în primul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că există locuri de muncă de vis. Unele doar așa par din afară, zise Kitty. Ține! Îi Întinse lui Diane ecusonul ei și porni spre sala de expoziții. — Să mergem. În seara asta n-am nevoie de nici un fel de recuzită ajutătoare! Fără bagaje, fără bani, fără bărbați, fără locuri de muncă de vis. Tot ce-i trebuia se afla În interiorul ei. Nu-i mai păsa. Oricum avea să se Întoarcă la București. Planul lor funcționă. Diane se Îndreptă spre intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sau al poeziei (nu întâmplător limbajul de lemn a adoptat demult termenul). Descoperind o "cheie a teatralității" în eseul de tinerețe Elogiul ipocriziei, Carmelia Leonte întărește, cu argumente solide, ideea genezei reciproce a teatrului și poeziei: spaima de lucruri (de recuzită, în teatru), cabotinismul și conștiința damnării ca o cale spre poezie, raporturile tensionale între expansiunea și claustrarea ființei, între "adăpostul pleoapei" și "exteriorul mecanic", mișcarea centripetă și centrifugală, vertical și orizontal, oglindă și fereastră sprijină ipoteza complementarității, a "slujirii" poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ceaiul? Toți au venit? Totul e gata? cu o maramă acoperă iute groapa, lopata. Obiectele sunt susceptibile de comunicări tacite: oglinzile marama, groapa, lopata, lăutele, viorile, pălăria, bastonul, masca, mănușile complotează împotriva regizorului acestui tăcut spectacol, constituindu-se într-o recuzită nefastă. Marele rateur al vieții înțelege că a pierdut un pariu existențial, de vreme ce obiectele se grupează după o regie proprie. În acest moment, poetul cade din spectacol. Iată de ce spuneam că lirica lui Emil Botta este un spectacol ratat. Echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pe care crede că doar o mimează, dar constată că nu o poate depăși. Absența este fundamental polisemantică, populată de viziuni. Prin implozia naturii (absență dusă la paroxism) se videază scena. Actorul lipsit de scenă (spațiu sacru!), ca și de recuzită, este un nonsens: Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? Jocul actorului este în sine o dramă. El e conștient de efemerul artei sale și totuși continuă să joace... eternitatea. Observam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
domeniu majoritatea colegelor noastre. care discutau cu ea rezervat, cu teama de-a nu face gafe, așa cum vorbeau cu mine despre literatură. Dar pe ea o urau din instinct, pentru lumea fantastă în care trăia, pentru ceea ce ea poseda ca recuzită sofisticată în acest domeniu. Când suna de intrare, noua colegă se îndrepta prima spre ușa clasei, cu mișcări foarte iuți, "înțepate", mișcări de fată vioaie, obișnuită să poarte toc înalt și dădăcită în privința ținutei în mers. Pantofiorii ei, de măsura
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un show total. Iar cheia acestuia mi se pare chiar titlul de sus, o sentință rostită de însuși Gabriel în preambulul piesei Barry Williams Show. Nu vă mai povestesc ce puteți vedea singuri. Și tot singuri puteți aprecia elemente de recuzită ca scena rotundă, scena suspendată pe care Gabriel evoluează cu capul în jos, ZORB-ball-ul și celelalte gadgeturi de efect & de substanță. Voi sublinia iarăși - pentru că e rară - onestitatea artistului. El include în film și-n show prestația echipei tehnice, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Asta clarifică unele mistere... nu că le-aș fi vrut eu clarificate, am zis. Știți ce avea Resi în geamantan? — Operele dumitale complete? — Știați și despre asta? Când te gândești că și-au dat atâta osteneală... să-i dea asemenea recuzite! Cum au știut unde să caute manuscrisele? — Nu se aflau la Berlin. Erau puse frumușel la păstrare la Moscova, a zis Wirtanen. — Cum au ajuns acolo? m-am mirat eu. — Au fost principala probă în procesul lui Stepan Bodovskov, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
copil prototip Împachetat În gheață uscată: brațe de băiat negru, picioare de băiat mexican, tors de băiat chinez cu organe genitale feminine, plus capul lui Wee Willie Wennerholm. De spatele copilului erau cusute aripi tăiate de la păsări. În preajmă toată recuzita aferentă: bobine cu filme de groază, rachete de tenis fără racordaj, diagrame pentru crearea copiilor hibrizi. Fotografii ale copiilor În diverse stadii de dezmembrare, un dulap/cameră obscură, plin cu substanțe de developat. Iadul pe Pămînt. Atherton Își mărturisește crimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bărbați le place așa. — Nu fi așa de rea, s-a Înțeles? Eu sînt de partea ta. — Asta-i o poantă, nu? Bud se uită prin cameră. Ursuleți Panda, reviste de cinema, un sarafan de școlăriță pe masă. Nimic din recuzita unei prostituate și nici din ustensilele folosite pentru droguri. — Duke se purta frumos cu tine? — Nu m-a forțat să o fac cu alți tipi, dacă asta vrei să știi. — Asta Înseamnă că ai făcut-o doar cu el? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
infractor prins. A trebuit să meargă la fața locului. O clădire cu apartamente, focuri trase Într-unul de la parter. Straniu: au fost recuperate gloanțe de calibrele 38 și 45. Livingul era plin ochi cu rafturi goale, cu excepția unor elemente de recuzită sado-masochistă, și n-avea telefon. Proprietarul clădirii nu a putut fi găsit. Administratorul a spus că e plătit prin poștă, cu cecuri la purtător. Avea casa asigurată și o sută de parai pe lună, așa că era mulțumit și nu punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mai ales de noțiuni referitoare la corpuri ale căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau "cunoscute" prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
croit" (räumen) prin hățișuri. Odată curățat, spațiul respectiv devine loc (Ort), și anume loc cu o structură organizată (Ortschaft), determinat de relația lucrurilor care-l populează (pomi, grădină, animale domestice, coliba, prispa etc.). În orice caz, gândesc în limitele unei recuzite heideggeriene și traducând așa nu pot greși, chiar dacă nu traduc "exact"." Deși filologic vorbind sânt în continuare uimit, simt că Noica e singurul la ora actuală care are puterea să domine, aici, un text heideggerian. Nu poți veni cu mâna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scurți, lăsând să se vadă elasticul sleit al unor șosete intrate pe jumătate în pantofi, m-a lăudat ca pe unul dintre "heideggeriologii de seamă ai culturii noastre" sau ceva în genul ăsta. Lucrul mi s-a părut firesc. Din recuzita lichelei face parte ambiguitatea întreținută între "ascuns" și "pe față", între lovitura dată pe la spate, în întuneric, și lauda rostită în față sau în public. Voi reveni când voi ajunge la lichelele de altă anvergură din zilele noastre. Sigur este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să se apere așa zicând "cu arma în mînă" de agresiunea permanentă a antiumanismului și astfel, la limită, el trebuie să recurgă ― în această apărare ― la lucrul care îi repugnă cel mai tare: crima. El trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei, a balaurului, pe scurt, a întruchipării Răului. Toți eroii eponimi de la Teseu și Heracles la Făt-Frumos și Sfântul Gheorghe sânt ucigători ai Răului și, tocmai de aceea, garanți ai perpetuării vieții și apărători ai libertății
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spunea că nu mai vrea să trăiască. Ajunsese la "sătulie". miercuri, 4 aprilie Fiecare meserie încearcă să-și creeze însemnele ei pentru a fi recunoscută. Mai toate năzuiesc către un element de uniformă, către un panaș de identificare, către o recuzită specifică, vestimentară, gestuală sau verbală. Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și François“. Am decis să-i fac plăcerea: — Tu vei fi Torti, iar eu Colet, e bine așa? Numărul nostru a avut mare succes În vara următoare petrecută la stăreție. A fost solicitat de mai multe ori, după cină. Cumpăraserăm recuzită de la Marsilia. Aveam o perucă foarte nostimă. De ce tata n-a vorbit niciodată de episodul ăsta În nici una din cărțile lui? În loc să scrie că se machia alături de fiul lui În baie Înainte de a-l interpreta pe Torti și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]