17,529 matches
-
procesul nominației (numirii) este în unele privințe similar referirii (referinței), deși perspectiva este în parte diferită, datorită orientării opuse a actului cognitiv. Referința este descrisă în mod uzual ca o relație stabilită între o unitate lingvistică (un cuvînt) și un referent, ca atare, se pornește de la cuvînt (de la un fapt de limbă) spre realitate, în vreme ce nominația este actul specific al desemnării unui astfel de referent, pornind de la realitate spre faptul de limbă atribuit pentru a realiza desemnarea (semnificarea) lui. Nominația ține
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
descrisă în mod uzual ca o relație stabilită între o unitate lingvistică (un cuvînt) și un referent, ca atare, se pornește de la cuvînt (de la un fapt de limbă) spre realitate, în vreme ce nominația este actul specific al desemnării unui astfel de referent, pornind de la realitate spre faptul de limbă atribuit pentru a realiza desemnarea (semnificarea) lui. Nominația ține de conținutul limbii prin care se determină și se orientează toate funcțiile ei și prin care se pune pe prim plan, dintre toate elementele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numelui în cadrul general al sistemului limbii. Semnificația este conținutul unui semn dat de limba însăși 102. Limba determină, de exemplu, să existe în română două semnificații corespunzătoare pentru denumirile luceafărul de dimineață și luceafărul de seară, deși desemnarea este unică, referentul fiind același, planeta Venus. Dependența semnificației de sistemul limbii nu se manifestă însă numai în cazul numelor propriu-zise (a substantivelor), ci privește orice cuvînt al limbii. Astfel, ceea ce în limba română se spune a mînca, în germană se spune essen
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
avute în vedere în mod obișnuit. De exemplu, compusul ochiul-boului nu reprezintă în vorbirea curentă decît numele unei flori, un nume ca oricare altul, în vreme ce limbajul poetic poate merge mai departe exploatînd cele două componente ochi și bou, ale căror referenți (organ al văzului și animal domestic cu anumite însușiri) pot favoriza o exprimare de tipul: din grădină mă privește blînd ochiul-boului. În spațiul german, denumirea Sternblume poate valorifica elementele Stern "stea" și Blume "floare", oferin-du-se o explicație (intuitivă) de ce planta
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un element al ei avut în vedere căpătînd trăsătura de autonim, de cuvînt luat în sine, fără a avea în vedere realitatea desemnată prin el. De obicei, cînd cuvîntul are această trăsătură în mod absolut, adică fără nici o orientare spre referent, primește și un alt statut în limbă. Eugen C o ș e r i u arăta că, în greaca veche, orice cuvînt luat în discuție primea articolul neutru, indiferent de genul la care aparținea în limba-obiect, dacă era substantiv 111
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
încît în primul caz se manifestă gîndirea constatatoare, iar în cel de-al doilea gîndirea operativă. Cuvintele presupun activitatea gîndirii prin cunoaștere și denominație, stabilind relația dintre nume și obiecte sau dintre semnificant (o formă și imaginea ei acustică) și referent (un element al lumii extralingvistice), iar unitățile sintactice sînt reflexul proceselor logice, care conduc la realizarea judecăților și a raționamentelor. Aceste procese sînt destul de stabile din punct de vedere structural și, de aceea, unitățile sintactice sînt și ele stabile, păstrîn
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
celor mai multe texte filozofice, care nu provine numaidecît din trăsăturile celor două limbi implicate (limba-sursă și limba-scop), cît din însăși forma construcției abstracte. Termenii filozofici nu se bazează însă pe conotație, ci pe modelul semnificativ al denotației, dar realizează semnificarea fără referent material și, de aceea, exclud raportarea la o entitate distinctibilă sensibil, precum și exemplificarea. Necesitatea și posibilitatea comunicării interlingvistice În linii generale, orice apreciere în legătură cu valabilitatea traducerii operelor filozofice nu poate să piardă din vedere cîteva aspecte importante. Mai întîi, trebuie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
denumită) este un produs al fanteziei, deci nu o construcție logică, ci o construcție în care elemente ale realității sensibile se află într-o combinare neobișnuită, ireală. În cazul numelor abstracte, caracteristice limbajului filozofiei, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă și, de aceea, există posibilitatea interpretării diferite a semnificației, situație ce rezultă dintr-o mobilitate intensivă (a intensiunii) a noțiunii ce stă la baza semnificației respective. Acesta este motivul pentru care semnificația acestor nume se manifestă într-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
n-ar trebui să depășească anumite limite pentru ca textul filozofic să-și poată păstra ținuta sobră și de aparentă neutralitate. Ca atare, discursul filzofic este marcat, pe de o parte, de un subiectiv ontologic, care pornește din desemnare, din statutul referentului (obiectului desemnat, conformației noțiunii) și, pe de altă parte, de un subiectiv lingvistic, care privește semnificația, conținutul cuvîntului dat de relația cu alte elemente ale limbii. Ambele determinări subiective cooperează în realizarea sensului efectiv cu care cuvîntul apare în structura
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
138, 159, 366 noțiune 53-56, 58-64, 87, 246 nume 87-89, 144, 212, 253, 256, 324, 331, 332 obiectivitate 269,270, 272-274, 330 performanță 219 propoziție 91, 122, 125, 126, 259, 260 psihic 249, 251 realitate 45, 251-258, 308, 309, 364 referent 68, 85, 332, 333 referință 85, 204 relație 204 reprezentare 56, 57, 86 schimbare 38, 151-163, 165, 168-181, 184, 222, 265 sem 60, 61 semn lingvistic 55-57, 60, 61, 66, 68, 69, 149 semnificant 58-60, 289, 290 semnificare 88 semnificat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evoluției bolilor musculare și osteo-articulare, dar și a medicației specifice, în care am inclus substanțe trofotrope și suplimente nutritive destinate sportivilor. Cartea nu ar fi ieșit la lumina fără prețioasele sugestii ale Domnului Profesor dr. Ostin C. Mungiu și competenței referenților științifici, cărora le aduc respectoase mulțumiri. Autorul 1. SINDROAMELE DE SUPRAANTRENAMENT ȘI DE OBOSEALĂ CRONICĂ 1.1. ELEMENTE PRIVIND FIZIOPATOLOGIA EFORTULUI FIZIC În 1950 Hans Selye a introdus termenul de stres, pe care l-a definit ca o reacție nespecifică
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
socială a tinereții ca ideal de existență pentru toți. În acest cadru cultural în întregime nou, idealul vieții adulte, serioase și riguros organizate se estompează în beneficiul modelelor care legitimează emoțiile ludice, infantile chiar. Când tinerețea și hedonismul funcționează ca referenți cardinali, nu mai e nicio rușine să afișezi gusturi ale unei alte vârste, nicio jenă ca acestea să-și prelungească efectul. S-a terminat cu compartimentările stricte și cu atribuirile definitive ale unor comportamente pentru fiecare perioadă a vieții, gata
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
gen cea mai tradițională, a crescut în Indiaxe "India" dinainte de independență, când țara era implicată în mișcarea intensă de eliberare. Femeile se aventurau în arena publică în mare parte ca luptători secundari pentru libertate, cu excepția câtorva conducătoare din clasele dominante. Referenții de gen în societate, în special în societatea rurală de fermieri în care a crescut R, erau încă foarte tradiționali. Grupul de vârstă mai bătrân poate fi denumit „generația de tranziție” a Indiei, asemănătoare cu cea a copiilor născuți în timpul
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
de combinarea perspectivei cantitative cu inserări calitative, precum și de recursul la modele teoretice cu aplicabilitate practică. Cartea poate fi citită în totalitate sau secvențial, capitolele sale putând fi percepute ca unități tematice independente, reunite sub umbrela largă a dezvoltării comunitare. Referentul de bază al cărții este comunitatea. Sunt delimitați conceptual și operaționalizați termeni precum comunitate și comuniune, se face distincția teoretică și metodologică între dezvoltarea comunitară și dezvoltarea comunității, sunt analizați determinanții, actorii și modalitățile de promovare a dezvoltării prin ceea ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
competențele necesare; - evaluarea adecvării structurilor de instruire și a celor de utilizare a competențelor la normele și valorile sociale (vezi Chancerel, 1991, pp.91-95). În ce mod poate influența reformarea evaluării la nivel de sistem evaluarea la nivel de proces? Referentul procesului evaluativ poate fi determinat în mai multe feluri. De acuratețea specificării acestuia depinde și obiectivitatea/fidelitatea evaluării. Totodată, fiecare referent ascunde în subsidiar și anumite obiective sau funcții ale evaluării. Iată câteva referențialuri de acest tip: 1. Specificarea prin
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
1991, pp.91-95). În ce mod poate influența reformarea evaluării la nivel de sistem evaluarea la nivel de proces? Referentul procesului evaluativ poate fi determinat în mai multe feluri. De acuratețea specificării acestuia depinde și obiectivitatea/fidelitatea evaluării. Totodată, fiecare referent ascunde în subsidiar și anumite obiective sau funcții ale evaluării. Iată câteva referențialuri de acest tip: 1. Specificarea prin elemente de conținut. Profesorul face evaluarea prin reperarea elementelor de conținut însușite de elevi. Chiar din momentul predării, acestea le explicitează
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
la competență, vom constata ceea ce elevii trebuiau să facă; prin raportare la performanță, aflăm ceea ce elevii au făcut cu adevărat. Evaluarea prin relaționarea la performanțe privilegiază funcțiile constatativă și diagnostică. Temă de reflecție Este posibil ca, pe baza schimbării specificării referentului evaluării, să se ajungă la alte ierarhii în interiorul unei clase de elevi? Operaționalizarea sistemului de evaluaretc "Operaționalizarea sistemului de evaluare" Pentru a avea o oglindă asupra procesului de evaluare, vă supunem atenției o serie de repere interogative și răspunsurile subsecvente
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
dimensionate în raport cu grupul sau la standarde de performanță formalizate, prestabilite. În toate situațiile, formele și metodele utilizate trebuie să aibă o semnificație și un înțeles pentru toți actorii antrenați în actul evaluării: elevi, profesori, părinți, decidenți. Pe de altă parte, referentul în raport cu care se face evaluarea (un exercițiu matematic, o explicație, o acțiune motrică etc.) devine uneori destul de dificil de stabilit. În principiu, se acceptă ideea că trebuie să ne raportăm la un comportament observabil, decelabil în realitatea proximă, la un
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
implicată și a generat activitatea de învățare (de exemplu, învățătorul sau profesorul clasei); - evaluarea externă, realizată de o altă persoană/instituție decât cea care a asigurat derularea predării și învățării; - autoevaluarea, efectuată de subiectul însuși asupra propriului progres. 5. După referentul evaluării: - evaluarea procesului de învățare (atât a achizițiilor, cât și a procesului în sine); - evaluarea sistemului de instruire (accentul se pune pe sistemul în care se desfășoară educația); - evaluarea performanțelor (materializate în cunoștințe, atitudini, valori, conduite); - evaluarea achizițiilor realizate în afara
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
cantitativă (rezulatele sunt exprimate cifric, exact); - evaluarea calitativă (rezultatele se exprimă prin opinii, păreri, deziderate etc.). 8. După acuratețea instrumentelor utilizate în evaluare: - evaluarea obiectivă (teste, probe algoritmizate și formalizate); - evaluarea impresivă (observația, urmărirea progreselor, portofoliul, eseul etc.). 9. După referentul în concordanță cu care se realizează evaluarea: - evaluarea normativă (apelează la o normă; furnizează poziția individului față de altul într-un grup); - evaluarea criterială (apelează la un criteriu; se face judecând performanța unui individ în funcție de gradul de realizare a criteriului stabilit
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
dezvoltării comunitare nu este altceva decât acțiunea de dezvoltare comunitară considerată fie descriptiv, în succesiunea actelor care o compun, fie în contrast cu construcții ideale, incluzând teorie, metodologie, proiectare și legislație. În primul caz, fără raportare explicită sau predominantă la un anumit referent, practica este empirică sau „oarbă”. Simțul comun este cel care promovează cel mai adesea acest gen de abordare. Altfel, se poate distinge între practică raportată, prin conformare sau abatere, la și/ sau de la: teorie; metodologie; proiect de acțiune; legislație în
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Cerințe specifice: absolvirea, după 1989, a unui curs de perfecționare managerială; absolvirea, după 1989, a unui curs post-universitar În domeniul economico-financiar. Sursa: Alexandrina Deaconu, Comportamentul organizațional și gestiunea resurselor umane, Editura A.S.E., București, 2002, p. 202. Anexa 5 FIȘA POSTULUI Referent marketing - Sucursală Bancă I. Denumirea postului: Referent marketing Poziția În COR (Clasificarea Ocupațiilor din România): 244104. Obiectivele specifice ale muncii: promovarea imaginii băncii; studiul concurenței; efectuarea de studii de piață; integrarea În structura organizatorică a băncii. II. Integrarea În structura
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
curs de perfecționare managerială; absolvirea, după 1989, a unui curs post-universitar În domeniul economico-financiar. Sursa: Alexandrina Deaconu, Comportamentul organizațional și gestiunea resurselor umane, Editura A.S.E., București, 2002, p. 202. Anexa 5 FIȘA POSTULUI Referent marketing - Sucursală Bancă I. Denumirea postului: Referent marketing Poziția În COR (Clasificarea Ocupațiilor din România): 244104. Obiectivele specifice ale muncii: promovarea imaginii băncii; studiul concurenței; efectuarea de studii de piață; integrarea În structura organizatorică a băncii. II. Integrarea În structura organizatorică a organizației Poziția postului În cadrul structurii
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
organizației Poziția postului În cadrul structurii organizației A. Postul imediat superior: Director sucursală & Director de marketing din Centrală Postul imediat inferior: Nu este cazul B. Subordonări: Are În subordine: Este Înlocuit de: Înlocuiește pe: Operatorii de teren (angajați sau cooptați) Alt referent marketing, În caz că există Nu este cazul Relații: A. Ierarhice: Director sucursală, Director marketing Centrală B. Funcționale: Referenți marketing sucursală și Centrală, firme de publicitate, reprezentanți mass‑media C. De reprezentare Clienții băncii și potențialii clienți III. Condițiile materiale ale muncii
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
Postul imediat inferior: Nu este cazul B. Subordonări: Are În subordine: Este Înlocuit de: Înlocuiește pe: Operatorii de teren (angajați sau cooptați) Alt referent marketing, În caz că există Nu este cazul Relații: A. Ierarhice: Director sucursală, Director marketing Centrală B. Funcționale: Referenți marketing sucursală și Centrală, firme de publicitate, reprezentanți mass‑media C. De reprezentare Clienții băncii și potențialii clienți III. Condițiile materiale ale muncii Calculator (PC); Chestionare; Materiale documentare; Telefon și Fax; Copiator. IV. Atribuțiile și sarcinile postului de muncă 1
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]