5,631 matches
-
contribuit la formularea teoriei acțiunilor intelectuale (mentale) sau teoria operațională a învățării; pornind de la ideea unității conștiinței cu activitatea, ei arată că procesul formării acțiunilor se desfășoară în etape, activitatea psihică fiind rezultatul transformării unor acțiuni materiale exterioare în planul reflectării, adică în planul percepției, al reprezentării și al noțiunilor. Acțiunea umană are patru proprietăți primare: a. nivelul la care se efectuează (acțional în plan exterior cu obiectele, în planul verbalizării, interior la nivel mental); b. măsura generalizării acțiunii; c. completitudinea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și indicatori de performanță; se aplică probele (după ce ele au fost standardizate, în cazul acestei categorii de probe); se analizează rezultatele și se comunică celor în drept. Evaluarea nu trebuie asociată cu eșecul, sancțiunea sau controlul, ci cu posibilitatea de reflectare asupra rezultatelor, cu formarea unei imagini cât mai corecte despre sine, nu numai cu lipsurile pe care le are evaluatul, dar mai ales cu calitățile pe care le poate valorifica și dezvolta de aici încolo. Orice educator ar trebui să
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
educațional. Evaluarea școlară îndeplinește următoarele funcții: diagnostică - permite nu numai constatarea stării de fapt a unei situații, ci sunt analizați și făcuți cunoscuți factorii care conduc la obținerea anumitor rezultate de către elevi, în vederea ameliorării sau restructurării demersului pedagogic (realizează o reflectare cât mai obiectivă și mai exactă a rezultatelor, activității și proceselor, însoțită de explicarea cauzelor sau factorilor care au generat situația existentă); prognostică - oferă posibilitatea de a emite presupoziții și a anticipa performanțele viitoare ale elevilor, luând în considerație rezultatele
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
face în mod organizat prin activitățile de demutizare, cu sprijinul specialistului logoped și al familiei; la persoanele cu anacuzie, reprezentarea este un analog al noțiunii, dar nu și un echivalent total al ei. Prin specificul ei, imaginea generalizată asigură conținutul reflectării senzoriale și senzorial-motrice, în cazul de față având o încărcătură evident vizual-motrică. Treapta senzorială a cunoașterii (senzații și percepții) poartă pecetea limbajului mimico-gestual și a imaginilor generalizate, adică a reprezentărilor pe plan operațional. - dezvoltarea psihică prezintă o anumită specificitate determinată
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la interpretarea lor. Muzica trezește și întreține pe o durată mai mare de timp atenția copiilor, fie prin ritm sau linie melodică, fie prin armonie sau text, determinând emoții profunde, trăiri interioare puternice sau create spontan. Memoria se dezvoltă prin reflectarea experienței anterioare, prin fixarea, păstrarea, recunoașterea și reproducerea materialului sonor, a textului, a ideilor, a stărilor afective sau a mișcărilor asimilate. Prin reglarea echilibrului dintre inspirație și expirație, prin dezvoltarea auzului fonematic și prin coordonarea dintre respirație, pronunție, mișcare, activitățile
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Piaget sugera că jocul reprezintă cea mai pură formă de asimilare. Prin asimilare, copilul încorporează în modalitățile existente ale gândirii întâmplări, obiecte sau situații. Astfel, ca „asimilare pură”, jocul nu era considerat atât o modalitate a dezvoltării cognitive, cât o reflectare a nivelului prezent de dezvoltare cognitivă a copilului. Piaget descria trei stadii în dezvoltarea jocului: a) stadiul jocului practic - apare în primul an de viață și constă în acțiuni senzorio‑motorii (cum ar fi bătaia din palme); Piaget credea că
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
elementele distractive, să valorifice cunoștințele și deprinderile deja achiziționate, spontaneitatea, inventivitatea, inițiativa, răbdarea, să includă elemente de așteptare, de surpriză, de competiție, de comunicare între partenerii de joc, astfel încât să determine apariția unor stări emoționale complexe care intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității. Caracteristica esențială a jocului didactic constă în crearea unor condiții favorabile pentru valorificarea achizițiilor și pentru exersarea priceperilor și deprinderilor sub forma unor activități plăcute și atractive. Fiecare joc didactic cuprinde următoarele elemente constitutive, prin
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
care face parte. deficiență motorie - dereglare a unor reacții musculare prin care se efectuează mișcarea corporală, determinată de leziuni ale sistemului nervos central sau periferic, de traumatisme musculare sau de anumite stări de boală ale organismului. deficiență senzorială - tulburare a reflectării însușirilor simple ale obiectelor și fenomenelor lumii materiale în urma interacțiunii acestora cu organele de recepție senzorială, determinată de funcționarea necorespunzătoare a analizatorilor în unul sau mai multe segmente din structura anatomică a acestora. demutizare - activitatea complexă de înlăturare a mutității
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
rezultatul unei acțiuni de scriere la două mâini, prozatorul adaptându-și vocea și instrumentele la cele ale gazetarului. Va avansa, de altfel, în nume propriu, sintagma „literatură a zilei”: „crisparea existențială din România împinge literatura pe teritoriul gazetăriei, la limita reflectării instant.[...] Scriitorul trebuie să-și asume o condiție asemănătoare actorului de teatru, a cărui artă vie durează o seară, ceea ce nu-i interzice nicidecum valoarea și frumusețea. Să scrie nu cu gândul că va fi citit peste o sută de
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
sângele specific, de altă culoare decât a realului; procedeele acestei desangvinizări pot fi caracterizate în mare ca inducere a unei iluzii mimetice complete a textelor (identificarea autorului empiric cu autorul abstract, sinonimizarea biograficului ca obiect al ficțiunii cu ficțiunea ca „reflectare” a biograficului, asimilarea funcției estetice cu funcția unui modus vivendi). Fundalul referențial care asigură ființele, obiectele, evenimentele ce vor fi coagulate, etalate, combinate, relatate, dezvoltate este tras în principal din două direcții. Prima este aceea a ficțiunii autobiograficului și cuprinde
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
de mare, / Începute și neterminate.” Intuiții critice notabile, exprimate câteodată prețios, apar în Volumul și esența (1972), grupaj de studii privitoare la romane românești interbelice și contemporane, axate mai cu seamă pe problemele configurării direcției psihologice în literatura noastră, ca reflectare specifică a modelului introspectiv european. Romanul psihologic românesc (1978) aprofundează cercetarea anterioară și se impune drept cea dintâi lucrare de sinteză asupra psihologismului în construcțiile romanești de la noi. După ce stabilește premisele teoretice ale analizei, fundamentate pe importante lucrări de estetică
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
și a unei arte - veridice, orientate de concepția despre lume și viață a „avangardei clasei muncitoare”. O asemenea literatură a început să se scrie înainte de revoluția din octombrie 1917, prima operă exemplară fiind considerat romanul Mama (1906) de Maxim Gorki. Reflectarea realității din perspectiva „socialismului științific”, în lumina gândirii marxist-leniniste, ar însemna pătrunderea dincolo de componentele de suprafață, în esența fenomenelor, dezvăluirea mecanismelor interioare, a dinamicii proceselor de permanentă transformare socială, în virtutea legilor istorice. Produs și expresie a noii societăți, arta trebuia
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
teoreticianul curentului pe care îl desemna devine romancierul și eseistul Jules Champfleury. Acesta își editează în 1857 articolele sub titlul Le Réalisme. Comiliton al său, prozatorul și criticul Louis Duranty scosese, cu un an înainte, periodicul „Le Réalisme”, ce promova reflectarea în artă a socialului și principiul accesibilității: „Realismul impune o redare exactă, completă, sinceră a mediului social, a epocii în care trăim [...]. Modalitatea de redare trebuie să fie cât mai simplă, pentru ca toți să o poată înțelege.” Preluat de presa
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
sferei conceptului, esteticienii și teoreticienii literaturii sunt unanimi în a considera drept principiu definitoriu al artei realiste veridicitatea, prin aceasta înțelegând adecvarea imaginii artistice la obiectul ei, selectat din existența obiectivă. Pentru cât mai multă precizie, unii definesc r. ca reflectarea obiectiv exactă, relevantă, a ceea ce realitatea are esențial, semnificativ. Dar ce e realitatea? Realul, afirmă Wellek, include totul, deci și lumea interioară, plăsmuirile fanteziei, visurile, proiecțiile simbolice. După Garaudy, întrucât „orice operă de artă autentică exprimă o formă a prezenței
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
Sadoveanu, C. Stere, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Mihail Sorbul, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Victor Papilian, Camil Petrescu, Pavel Dan ș.a. și ajunge la apogeul realizării în romanele lui Liviu Rebreanu. Estetica de orientare marxistă condiționează veridicitatea de reflectarea a ceea ce - din punctul ei de vedere - realitatea are esențial și semnificativ; ideologizând problematica artei, prezintă tipicul ca exponent prin excelență definitoriu al r. În viziunea lui Engels, „realism înseamnă [...], în afară de fidelitatea detaliilor, redarea fidelă a caracterelor tipice în împrejurări
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea conflictelor între principii antitetice etc. Uneori acest remarcabil studiu păcătuiește prin redundanță, autorul lui reluând aceleași observații în alți termeni, obsesia fiind, probabil, nevoia „demistificării” integrale a operei supuse analizei. În Poetica reflectării (1990) M. întreprinde, sprijinit de concluziile noii noi critici, o cercetare a „arheologiei mimezei”, adică a textelor unor filosofi și scriitori antici ca Platon, Aristotel, Ovidiu ș.a., pentru a reface sensul inițial al noțiunii de mimesis și pentru a descoperi
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
la nivelul discursului auctorial, în „bucla” în care textul antic se referă la el însuși. M. a realizat ediții din Lucian Blaga, Henriette Yvonne Stahl și Nichita Stănescu. SCRIERI: Ceremonia textului, București, 1985; Proza lui Alexandru Ivasiuc, București, 1988; Poetica reflectării, București, 1990. Repere bibliografice: Al. Călinescu, Critica tânără, CRC, 1985, 36; Eugen Simion, În laboratorul criticii, RL, 1985, 40; Dan C. Mihăilescu, Critica impetuoasă, AFT, 1985, 10; Ion Pop, În intimitatea textului, ST, 1985, 11; Marian Papahagi, Gramatica poeziei, TR
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
criteriul de selecție a contribuțiilor literare este în primul rând mesajul social și național al acestora și mai puțin valoarea lor artistică. Articolele de fond, cronicile și recenziile sunt semnate cu precădere de N. Iorga și analizează rolul literaturii în reflectarea spiritului național și în afirmarea unității etnice și culturale a românilor (Problema lecturilor pe care trebuie să le facem, Înfrățirea prin literatură, Vechiul nostru naționalism cultural, Ce este „Sămănătorul”, Scriitorii români și învățăturile zilelor din urmă). Colaborează și Ion Sân-Giorgiu
NEAMUL ROMANESC LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288390_a_289719]
-
își pierduse de mult omnisciența, naratorul a ajuns să fie creația personajelor, care îl modifică mereu de-a lungul textului. Se multiplică unghiurile de vedere și se aglutinează timpii, cum remarca Mircea Zaciu. Treptat, prin reluări de fragmente și prin reflectare de sine, narațiunea se blochează. În locul ei se construiește un spațiu complicat care e spațiul propriu al literaturii. Întregul proces are și caracter polemic. Ceea ce se absoarbe în text este universul romanului realist: acesta există în carte și, totodată, e
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
Londra la 3 septembrie 1976. Articolul 2 Ministerul Comunicațiilor va semna Acordul de exploatare privind Organizația internațională de telecomunicații maritime prin sateliți "INMARSAT", încheiat la Londra la 3 septembrie 1976, si va participa la activitatea economico-financiară a acestei organizații, cu reflectarea încasărilor și plăților în activitatea proprie a prestațiilor de servicii internaționale de poștă și telecomunicații. Această lege a fost adoptată de Senat în ședința să din ziua de 26 iulie 1990. PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU Această lege a fost
LEGEA nr. 8 din 31 iulie 1990 pentru aderarea României la Convenţia privind Organizaţia internationala de telecomunicaţii maritime prin sateliti "INMARSAT". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106785_a_108114]
-
anume. Abordarea este, firește, justificată. Există un proces social cognitiv prin care oamenii ce trăiesc împreună definesc situația și-și construiesc viața socială, cadrele normative ale acesteia. Acest proces nu este, așa cum au fost unii tentați să creadă, neproblematic, o reflectare automată și adecvată a condițiilor de viață: în aceleași condiții, grupuri diferite de oameni nu vor constitui neapărat aceleași forme de organizare socială. Consensul este rezultatul unei interacțiuni în plan simbolic. Semnificațiile sunt stabilite printr-un proces de interacțiune ale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
exprimată de către Burrhus F. Skinner (1971). În această abordare, comportamentul individual și colectiv este determinat direct de cauze obiective. Conștiința nu este nici inițiator al acestuia și nici măcar un termen mediu, un canal, un mijloc al determinării, ci doar o reflectare secundară a mecanismelor reale de determinare, fără a avea însă vreun rol în acest proces. Schematic, această poziție poate fi figurată astfel: Conștiința nu apare ca o rațiune a acțiunii, ca un proiect prealabil al comportamentului care, în această calitate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Zamfir, 1971). Instituțiile sociale din societățile arhaice, cristalizate de-a lungul a multe generații, odată constituite se reflectă în conștiința colectivității sub formă mitologică sau, mai târziu, sub forma unor explicații teoretice speculative, ideologice. Ca ilustrare pentru modul mitologic de reflectare în conștiință a instituțiilor sociale, se poate invoca analiza miturilor originii realizată de Mircea Eliade (1978). Un sens al termenului de ideologie, introdus de către Marx și Engels, se referă la conștiința într-o asemenea ipostază: conștiința în care funcțiile explicativ-justificative
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
El nu specifică gradul de adecvare al conștiinței la condițiile obiective. Relația dintre subiectiv și obiectiv nu este de tipul „totul sau nimic”, adecvare sau neadecvare. Ea poate fi definită mai degrabă pe un continuum, pe care o porțiune reprezintă „reflectări” inadecvate, iar cealaltă grade diferite de adecvare, adecvarea maximă fiind doar o situație-limită. Dacă gradul de adecvare al conștiinței ar fi complet, atunci aceasta nu ar aduce nici o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale. Din condițiile obiective s-ar putea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cursul (Harris, 1968). Inițiativa individuală nu mai este necesară, în fața mecanismelor eficace ale evoluției reale. Evoluția are loc prin mecanismul luptei pentru existență, prin supraviețuirea celui mai adaptat. S-a făcut observația că o asemenea idee reprezenta în fond o reflectare a mecanismelor reale ale dezvoltării societății capitaliste. Nu rațiunea cu valorile ei și acțiunea transformatoare sunt forțele istoriei, ci procesul social global impersonal, care se desfășoară în timp. Criteriul evoluției este obiectiv - creșterea în complexitate, o adaptare mai bună. Până la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]