41,115 matches
-
antrenează dezordine și în planul semnificațiilor. A vorbi devine un înlocuitor satisfăcător pentru a face, iar astfel "revoluția", psihoza definitorie a personajului caragialian, "e treaptă ierarhic superioară berăriei, cafenelei" (p. 38). O astfel de abordare, bazată pe coordonate ce se regăsesc în majoritatea ipostazelor particulare ale lui homo caragialensis, se oferă că o alternativă la demersul uzual ce-și propune conturarea de "lumi literare", demers pur descriptiv și totodată reductiv, cîtă vreme nu poate acoperi nivelurile multiple ale textului. Dacă profilul
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
decît să o contempli, la care te uiți cu maximă mirare, dar și cu secretă admirație și încîntare totodată. În engleză există un cuvînt pentru acest sentiment care califica întîlnirea dintre cele două lumi, care nu știu sigur în ce măsură se regăsește în alte limbi, în spaniolă sau română: awe (admirație stupefiata). Mi se pare un cuvînt foarte nimerit pentru postura romanesca a eroilor lui Mariaș, și totodată cheia stării de spirit a acestei cărți, justificarea faptului că într-o asemenea carte
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
listă practic infinită de candidaturi imagistice), ci o stare postedenică, tensionată de misterul consubstanțialității. O percepție a lor sub unghiul sincron al absolutului. "Azi, spunea Gottfried Benn, trebuie sa suportam prezenta simultană a lucrurilor". Obiecte, ființe, evenimente, impresii, umori se regăsesc pe același plan al scrumului încă fierbinte, inca inocent, deci tinzînd spre imuabil, a ceea ce a fost: Cînd parcă de nimic/ nu-mi mai pasă/ cartea se strînge între coperți/ cu cerul gurii închis// pereții devin ape îmbătrînite/ lampă aruncă
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
complet, inițiatic, l-a parcurs Cioran. S-a rupt realmente, a devenit altul, a scris în altă limbă și pînă la urmă n-a făcut decît să se curețe de ce fusese neromânesc - nietzschean - sau prost românesc (extremist) în el. A regăsit România în sentimentul inutilității. A ajuns la ideea că ceea ce în Occident este produs istoric de decadenta - toleranță, fatalismul - e natural la noi și de aceea nouă ne revine să-l exprimăm. Nouă, prin el, pentru că s-a desprins. Pentru că
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
o oglindă concava sau convexa, el se poate contemplă prin "spargerea" nu doar a ordinii naturale, ci și a propriei sale ordini. Miron Kiropol e un bard de tip rimbaldian. Construcția să e o formă de nimicire a realului, putîndu-si regăsi principiul într-o propoziție a autorului corabiei bețe: "Un suflu deschide breșe în pereți, împrăștie limitele caminelor". Evident, se află la mijloc o vitalitate ieșită din comun a spiritului, o bucurie de-a există, care distruge lumea reală, pentru a
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
imaginație. Amestec de erudiție și de, să-i spunem, senzațional, acest articol de Cristian Popisteanu vorbește despre mai nouă orientare a Magazinului istoric, o orientare în care rigoarea documentara se întîlnește cu dezvăluirea faptului de viață, în care se poate regăsi diferența despre care scrie Cristian Popisteanu în citată să scrisoare. O biografie senzațională, cum a fost aceea a creatorului lui James Bond, i-a prilejuit autorului acestui articol realizarea unei incursiuni în cîteva dintre misterele spionajului din cel de-al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
Vasilica Chifu rămîne permanent în orizontul celest și creează forme a caror unică rațiune este starea de levitație. În această magma diafana, saturata de tensiuni interioare și pîndita etern de riscurile dezintegrării și ale resorbției în adîncă beznă inițială, se regăsesc, asemenea vieții în virtualitatea seminala, toate formele posibile ale unei lumi greu de epuizat. De cîteva ori, în plină turbulenta cromatică și în avalanșă neliniștita a tuselor, se insinuează, abia perceptibil, chipul uman că o ultimă garanție că actul creației
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
corespondent de front al cotidianului Corriere della seră. Printre alte "vinovații" personale figurează și scrierea românului Soarele orb, în care deplînge declanșarea conflictului stupid, tragic, inutil. Român cenzurat! Obligat să participe activ în operațiunile militare din Albania și Grecia... ...Îl regăsim în 1941, vara tîrziu, prezent la București, unde ocupă o cameră spațioasa la hotelul Athénée Palace. Acum, aici, la București, e în drum spre casă, chemat de urgență pentru simplul motiv că "acolo sus cineva continuă să nu-l iubească
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
memorabile. Merete cocoșata, mama ei, bătrână oarbă se mișcă somnambulic într-o ambianța dominată de prejudecăți și presimțiri ale sfârșitului, la cumpăna anului 1500. Lumea românului e alcătuită fără risipă, cu o economie de gesturi aproape crudă. Aceeași atitudine o regăsim și în poeziile antologate aici. De fapt granița dintre genuri este în spirit postmodern neimportanta, dar autoarea suedeză face aceste salturi într-un fel firesc, neprogramatic, conținutul și forma se adaptează natural, după necesități intrinseci actului de creație. Încă de la
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
să redacteze, pentru ea, o cerere către Ministerul Cultelor în care să ceară să-i vină salariul prof. Micle, pînă la stabilirea pensiei. La începutul lui septembrie 1879 Veronica se deplasa, în acest scop, la București și iubiții s-au regăsit în dragostea lor. Iar deplasările ei în capitala s-au repetat în acest an și în următorul. Deodată, Veronica află că Eminescu o afecționa pe Mite Kremnitz și îi impută, la 2 septembrie 1879, ca poezia Atît de fragedă e
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
spațiu larg stării de spirit a intelectualilor burghezi din Polonia anilor '30. Aceștia ar fi fost, cu puține excepții, dezabuzați, lipsiți de idealuri, sterili în formalismul lor care-i ține departe de marele public și profund anticapitaliști. în bună măsură, regăsim aprecieri asemănătoare și cu privire la intelectualii români ai epocii. Nu mă mai îndoiesc că și în celelalte țări din Est lucrurile stau la fel. Capitalismul e atacat, de la dreapta și de la stînga, de majoritatea intelectualilor umaniști. Filosofi, moraliști, politologi, scriitori, aceștia
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
pătimaș călător. Aidoma unui A.O. Barnabooth mai frust (pornit din Nordul românesc, bucovinean-transilvan, se simte "hirsut, păduros, silvan"), străbate cu nesaț meleagurile europene, nu pentru a fugi de sine (în felul "divertismentului", vestejit de Pascal), ci pentru a se regăsi că într-o întreprindere inițiatica. Solemnitatea contactului cu necunoscutul e topită într-o rețea deasa de senzații, impresii, amintiri, corespondențe care feresc periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic apare tratat printr-un cald
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
concureze la Cel mai bun spectacol, trebuie să aibă mai multe elemente care au condus la această împlinire. Producția de la Iași nu mai figurează la nici o altă categorie. Te intrebi atunci, cum a ajuns la această performanță, daca nu se regăsește la nici o altă nominalizare. Apoi, Livadă de vișini este, cred eu, în primul rînd, o superbă rezolvare regizorala a lui Vlad Mugur, care, însă, nu apare și la Cel mai bun regizor că, de exemplu, Mihai Măniutiu, cu un Richard
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
un deceniu nu a mai publicat nici o carte de versuri proprii, deși în acest răstimp a fost prezentă cu diferite poeme în numeroase antologii românești și străine. Culoare și prospețime Tot ceea ce a scris mai bun Denișa Comănescu poate fi regăsit în volumul retrospectiv recent apărut, Urma de foc. Prima impresie care ni se impune citind acest volum este aceea de prospețime, deși de la prima apariție a textelor respective au trecut mulți ani (în unele cazuri peste douăzeci!), desi peisajul cultural
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
să păstreze o bună parte din capturi. Deși ne asigura că cele narate de el sunt autentice, ne dăm seama că nu-l putem crede nici pe el. Ca și în cazul lui Saleem Sinai, naratorul din Midnight^s Children, regăsim în Moraes Zogoiby povestitorul avid să înșire cuvintele tumultuos, neluându-si nici macar timpul necesar să răsufle. Prin Moraes, Rushdie devine un postmodernist al respirației oprite, al ultimei răsuflări, al expirației dinainte de exitus. Eroul sau simte că se apropie de moarte
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
Nietzsche) nu-i amăgesc pe ei. Ei trăiesc lecția. Trei mari evenimente, scrie Schopenhauer în 1840, au marcat vremea noastră: gândirea lui Kant, descoperirile științifice, masivă traducere de texte budiste și hinduiste, care ne-au oferit șansă de a ne regăsi rădăcinile. Problemă rădăcinilor e legată de Schopenhauer, de Orient. Acolo sunt rădăcinile. Întorcându-se către Confucius și Budha, Eminescu și Slavici nu fac decât să urmeze un gând enunțat de Schopenhauer și elogiat de Nietzsche. Dacă vrem să ne întoarcem
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Mărăscu, am înțeles și care ar fi proiectele, pe termen scurt și pe termen lung, si care ar fi bunele intenții și care sînt greutățile reale. Un lucru a fost evident tot timpul, chiar dacă părerile și soluțiile nu s-au regăsit, firesc, mereu la unison: teatrul de televiziune este așteptat în fiecare săptămînă și are cel mai numeros public. După disfuncții de tot felul, după perioade de absență, întîlnirea de luni seara cu lumea scenei s-a reluat, a reintrat în
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zadarnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea da întregului un aer meditativ și melancolic. Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamina, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații la căldură
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
transparente sau cele simbolice - sînt desigur prezente, dar în măsura ceva mai redusă. Categoria numelor neutre, realiste, foarte probabile din punct de vedere statistic, de obicei relativ scurte - e puternică în perioada interbelică și se menține și mai tîrziu; o regăsim de la Radu Comsa al lui Cezar Petrescu sau Petre Barbu (la Cella Serghi), pînă la Liviu Dunca (Ivasiuc), la Sorin Vasiliu (Breban), Sebastian Pop (Grosan) etc., cu o puternică deplasare postbelică spre atribuirea de nume mai "țărănești" eroilor principali: Marin
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
Salonic după doi ani, Peter Greenaway, cu o retrospectivă cinematografică, de arte plastice și cu Prop-Opera: 100 de obiecte pentru a reprezenta lumea, un fel de lume văzută de Greenaway într-un spectacol de teatru vizual în care se pot regăsi obsesiile regizorului. Chiar ideea care se află la bază, aceea a listei, e o întoarcere la filmele-eseu de la începuturi, bazate pe enumerări: Dear Phone imagini de cabine și povestiri spuse la telefon, Windows, ferestre și cei care au murit de la
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
oral (bancul, parodia) care le-a adus cel putin supremația an domeniu. Legendar, bancurile românești ar fi fost cele mai numeroase; din păcate, cum au observat cercetătorii fenomenului, majoritatea bancurilor, mai ales a celor politice, circulă cu rapiditate și se regăsesc, cu adaptări și contextualizări (substituții de nume, adaosuri de detalii specifice) an mai toate culegerile naționale care le revendică, evident, paternitatea (cf. Victor, Raskin, Semantic mechanisms of humor, Dordrecht, D. Reidel, 1984). O caracteristică a funcționării umorului an cultura română
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
poate deveni gândul analitic al lui Livius Ciocârlie (ca să ne exprimăm suspiciunea până la capăt: oare ar ăndrăzni să scrie astfel despre contemporanii săi an viața?) rezultă și din acest paragraf "global" an care se reflectă o epocă, ăn care se regăsesc câțiva din protagoniștii ei. ămpletindu-se cu criteriul politic, cel al valorizării intelectuale funcționează ca un bici: "Legionarii, niște posedați, ăn sens dostoievskian (cf. 833). Nu cred. Nu-i simt demonici. (Demonic a fost Nae Ionescu, dar legionar numai din oportunism
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Călinescu, luptănd cu varii vicisitudini să scoată "opul vieții sale" (Perpessicius), ei oferă publicului românesc subiecte de superioară urgență: "Artă prozatorilor români" (1939) și "Istoria literaturii române de la origini pana an prezent" (1941). O bună parte din zbuciumul unuia se regăsește an "răfuiala" celuilalt cu diverși detractori. Să amintesc, fugitiv, ca an vreme ce Călinescu presează din legitimă ăngrijorare trimiterea pe piață a cărții sale amenințată de intervenția deschis ostilă a multora, Vianu este silit să renunțe la contractul ăncheiat cu
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
1990) Bogată an elanuri stăpănite, ăntretesute cu năzuințe prețioase, frază finală din scrisoarea citată mai sus ămprumută tonul nobil al măndriei cordial lămurite: "Nutresc an perspectiva acestui proces și speranța de a te vedea mai des și de a ne regăsi pe terenul atător gănduri și aspirații comune. Cu veche prietenie afectuoasa." ăntre 1952 și 1954 intervine, iarăși, o răsturnare de situații. Lui Călinescu ai apăruse spre sfarsitul anului 1953 românul Bietul Ioanide. De ăndată o cabala revarsă din paginile "Vieții
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
an locul cantității s-au privilegiat filmele de certă valoare artistică, semnate de regizori importanți - nu doar pentru cinematografia britanică actuala (Gilles Mac Kinnon, Michel Winterbottom), ci și pentru cea mondială (Jane Campion, Ken Loach -si an distribuția cărora se regăsesc numele unor cunoscuți și apreciați actori (Holly Hunter, Emma Thompson, Goffrey Rush - cu toții posesori de Oscar, Jonathan Pryce și Peter Mullan - ambii deținători ai Premiului de interpretare masculină de la Cannes 1995 și respectiv 1998, Kate Winslet și Câte Blanchett - două
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]