14,766 matches
-
Militar francez, Mareșal al Franței (1702). Înfrânt de Marlborough la Malplaquet (1709), va câștiga bătăllia decisivă de la Denain (1712), salvând armata franceză de la o înfrângere totală. Va fi ales membru al Academiei Franceze în anul 1714. 50 Elisabeta I Tudor, regina Angliei (1558-1603). Fiică a lui Henric al VIII-lea și a Annei Boleyn, a consolidat Anglia în interior și i-a sporit, pe plan extern, prestigiul internațional. Lunga ei domnie aproape o jumătate de secol este cunoscută în istorie, prin
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Ludovic al XV-lea (1718-1749), apoi ministru de stat în timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea (1774-1781), calitate în care l-a numit pe Vergennes la Afacerile Străine. 60 Iosif al II-lea, împărat al Austriei (1780-1790), fratele Mariei Antoaneta, regina Franței. 61 Maria Antoaneta, regina Franței (1774-1792), sora împăratului Austriei, Iosif al II-lea. 62 Plutarchos sau Pluatrh (46-125 e.n.). Istoric și filozof grec născut la Cheroneea. Din anul 92 e.n. se va instala definitiv la Roma, primind cetățenia romană
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
apoi ministru de stat în timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea (1774-1781), calitate în care l-a numit pe Vergennes la Afacerile Străine. 60 Iosif al II-lea, împărat al Austriei (1780-1790), fratele Mariei Antoaneta, regina Franței. 61 Maria Antoaneta, regina Franței (1774-1792), sora împăratului Austriei, Iosif al II-lea. 62 Plutarchos sau Pluatrh (46-125 e.n.). Istoric și filozof grec născut la Cheroneea. Din anul 92 e.n. se va instala definitiv la Roma, primind cetățenia romană. În intervalul 100-102 e.n., va
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dreyfusard sau anti-dreyfusard?" Surâzând și mângâindu-și lunga sa pălărie diplomatică, el a răspuns fără nici cea mai mică ezitare: "Mulțumesc, domnișoară, nici ceai, nici ciocolată." El sosise în S.U.A. a doua zi după victoria acestora în războiul cu Spania. Regina regentă a rugat guvernul republicii de a interveni la Washington, pentru a facilita încheierea păcii. Aflat la ambasada din Alger, Jules Cambon, care obținuse pacea la Paris între cele două părți, și-a inaugurat prima sa funcție realizând pacea între
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ei: cine era el, Străinul? Și cu cât se străduia mai tare să afle, cu atât se adâncea mai mult în întuneric. Ca și cum el nu-i permitea acest lucru, nu voia ca ea să afle adevărul. Nebunul jucându-se cu regina. Blestemata de eșarfă, doar ea era vinovată de faptul că se zbătea în disperare, că îi ascunsese identitatea acestui bărbat. Nu, nu eșarfa era vinovată. Ea nu fusese suficient de curajoasă să o dezlege când încă era acolo, în brațele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aspirația sa spre genialitate este ambalată cu întristat talent în ridicolul celor care aspiră fără să posede instrumentele metodice necesare. Don Avito, eroul principal al romanului, uimit și inspirat de modul ales în care albinele hrănesc un ou produs de regină pentru ca din el să-și ia zborul o altă regină întemeietoare de un nou imperiu, se hotărăște să-și manifeste dragostea spre a concepe un băiat (neapărat băiat), pe care să-l hrănească și să-l educe cu ajutorul principiilor cuprinse
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ridicolul celor care aspiră fără să posede instrumentele metodice necesare. Don Avito, eroul principal al romanului, uimit și inspirat de modul ales în care albinele hrănesc un ou produs de regină pentru ca din el să-și ia zborul o altă regină întemeietoare de un nou imperiu, se hotărăște să-și manifeste dragostea spre a concepe un băiat (neapărat băiat), pe care să-l hrănească și să-l educe cu ajutorul principiilor cuprinse în ceea ce el numește "sociologia pedagogică". Ironia îndreptată spre Don
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
facă genii prin intermediul pedagogiei sociologice și într-o zi toți oamenii vor fi genii... și înghiți o nucă. Dar ce teorii, don Avito! izbucnește, fără a se opri, înmatriculatul la științele naturale. Dumneavoastră știți, Sinforiano, prietene, cum își fac albinele regina? Nu, încă nu am ajuns la asta... Atunci nu știu dacă trebuie... pentru că metoda... O, dacă..., da. Don Avito, da! Ce teorii! Ce teorii! Căci cazul este că se ia de la o oarecare femelă, una oarecare, una ca celelalte, un
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Sinforiano, un oușor comun de femelă și, prin intermediul unui tratament special și regim de distincție, alimentând larva cu pasta real sau regală, prin intermediul unei potrivite pedagogii pentru albine sau, dacă vrem să vorbim în mod tehnic, melasogogie, iese din el regina... Ce teorii! O, ce teorii! Nu, prietene Sinforiano, nu; sunt fapte. Și ceea ce fac albinele cu larvele lor, de ce nu putem face noi oamenii cu copiii noștri? Se ia un copil, un băiat oarecare, un băiat și nu fată... Îmi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu putem face noi oamenii cu copiii noștri? Se ia un copil, un băiat oarecare, un băiat și nu fată... Îmi permiteți, don Avito și în fața tăcerii teoretizantului, Sinforiano continuă de ce trebuie să fie băiat? De ce trebuie să iasă exact regină din femelă? În specia umană, geniul trebuie să fie prin forța masculină. Ce teorii! Se ia un băiat oarecare, se ia din stadiul său embrionar, i se aplică pedagogia sociologică și va ieși un geniu. Geniul se face, spune proverbul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vorba, Marina, nu de a decide soarta noastră, ci soarta generațiilor viitoare din întâmplare... Se expune Materia atât de gravă, că la deschiderea ochilor face să se clatine Forma. Norocul generaților viitoare, zic... Știi tu, Marina, cum își fac albinele regina? și se apropie de ea. Nu înțeleg aceste lucruri.. Dacă îmi spuneți... Vorbește-mi cu tu, Marina, îți repet; vorbește-mi cu tu. Lasă acest impersonal pentru că aici totul e personal, personalism. Păi... păi... nu știu... Se pune ca sămânța
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Apolo, pentru a răzbuna moartea tatălui său. Apoi în scenă intră choeforele (purtătoarele de prinosă, sclavele îndoliate ce formează corul și care aduc jertfă, printre ele aflându-se și Electra. Recunoscând-o, Oreste și Pilade se retrag și află că regina Clitemnestra avusese un vis îngrozitor legat de uciderea soțului, motiv pentru care și-a trimis sclavele și fiica să aducă jertfe la mormântul celui ucis, pentru a-l îmbuna. Făcându-și apariția, Oreste îi mărturisește surorii sale că a venit
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
unui intermediară. După ce îi mărturisește Electrei motivul reîntoarcerii sale, Oreste, travestit, bate la poarta palatului, urmat de Pilade, prezentându-se ca un străin ce vine să anunțe Clitemnestrei moartea fiului ei. Mascându-și cu multă pricepere bucuria la aflarea veștii, regina trimite după Egist pentru a-i spune și lui despre sfârșitul lui Oreste; sosit în grabă, regele intră în palatul din care se aud apoi strigăte de moarte, dovadă că s-a împlinit dreptatea cerută de zei. Eroul ezită însă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
reabilitare. Fapta lui Oreste are o dublă semnificație: nu este doar un gest de răzbunare, ci și de eliberare, căci corul, care reprezintă poporul grec, își exprimă bucuria de a fi scăpat de domnia despotică a perechii criminale; astfel, fiul reginei devine un eliberator. În tragedia lui Eschil, părțile cântate de cor au o mare importanță, egalând și depășind uneori dialogul actorilor. Intervențiile acestuia sunt pline de lamentații, de meditații filozofice, adoptând cu ușurință tonul liric și pe cel epic. Corul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dialog, condus cu multă măiestrie de dramaturg reflectă înfruntarea înverșunată dintre cele două adversare, care se acuză reciproc, fiecare încercând săși motiveze faptele. Însă discuția dintre ele mai evidențiază ceva: sistemul de gândire, concepțiile etice și religioase, mentalitatea omului antic. Regina consideră că a făcut dreptate, ucigându-și soțul, căci acesta i-a sacrificat cealaltă fiică, pe Ifigenia, numai din ambiția de a trece oastea elenă peste mare. Or, sufletul ei de mamă consideră că Meneleos ar fi trebuit să cunoască
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
la tribunal, prin două lungi discursuri în formă de pledoarie, care se supun acelorași reguli de compoziție ca și discursul de elocvență atică reprezentat de Demostene. Discursul Clitemnestrei (versurile 516 551Ă reprezintă o adevărată pledoarie. După o uvertură, în care regina adresează reproșuri violente fiicei sale și reamintește neîncetatele ei plângeri, care o determină pe mamă să se explice (versurile 516 524Ă, regina acuzată de uciderea lui Agamemnon, începe un exordiu (versurile 525 529Ă, în care ea își anunță poziția de
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
atică reprezentat de Demostene. Discursul Clitemnestrei (versurile 516 551Ă reprezintă o adevărată pledoarie. După o uvertură, în care regina adresează reproșuri violente fiicei sale și reamintește neîncetatele ei plângeri, care o determină pe mamă să se explice (versurile 516 524Ă, regina acuzată de uciderea lui Agamemnon, începe un exordiu (versurile 525 529Ă, în care ea își anunță poziția de apărare: recunoaște că este vinovată, dar dezvăluie că actul său nu reprezintă decât executarea unei hotărâri date de Diké , justiția personificată. Pentru
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de mare efect dramatic este intrarea în scenă, chiar în acest moment, a bătrânului preceptor care descrie cu o extraordinară putere intuitivă concursul de la Delfi, la care Oreste și-ar fi pierdut viața. Relatarea este cât se poate de verosimilă. Regina triumfă, disperarea Electrei nu mai cunoaște margini. Hotărârea ei este luată: în lipsa fratelui, va face singură dreptate; este neînduplecată, nu poate lăsa nerăzbunată moartea tatălui, deși aceasta înseamnă uciderea mamei. Personajul nu se zbate între stări contradictorii, nu are îndoieli
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
2000 și ceva de ani în urmă, care pentru el nu mai semnifică nimică. În acest sens, semnificativă este și scena din piesa lui Euripide în care Castor și Pollux, frații Clitemnestrei, sunt cutremurați de fapta săvârșită. Recunosc că uciderea reginei este îndreptățită, dar condamnă în același timp împlinirea ei de către proprii ei copii. Deși arată că răspunderea îi revine zeului Apolo, le spune celor doi frați că trebuie să se supună Legii și judecății mai - marilor (Oreste va pleca la
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
nu plănuiește de la început crima. Clitemnestra antică se considera instrument al unei drepte răzbunări; hotărârea e luată de Clitemnestra lui Victor Eftimiu numai când mama trebuie să pedepsească pe ucigașul fiicei sale; ea nu mai acționează ca soție înșelată sau regină jignită de prezența amantei căreia i se dau onoruri demne de o frunte încoronată. Această afecțiune maternă dă consistență dramatică personajului, salvându-l de schematism. De aceea satisfacția cu care privește decăderea socială a celeilalte fiice, Electra sau bucuria pe
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a „mitelor albastre" ce defineau vârstă de aur) Într-un anotimp al solitudinii, al Înstr? în?rii de ideea credin?ei ce premerge propriului sfâr?it: „P?rea c? printre nouri s afost deschis o poart? Prin care trece alb? regina nop?îi moart?. O dormi, o dormi În pace printre f?clii o mie ?i În mormânt albastru ?i n pânz? argintie, În mausoleu-?i mândru, al cerurilor arc, Tu adorat ?i dulce al nop?ilor monarh! " (Melancolie) Dac? odinioar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vântul, marcând astfel c?derea din sacralitate, triste?ea, pustietatea, ruinarea). Configura?iile peisajului cumuleaz? În modul acesta o expresivitate tragic? izvorât? din sentimentul pierderii credin?ei care, pentru poet, este echivalent? cu o moarte a sufletului. De aceea, luna, „regina nop?îi", e lipsit? de via??, iar cerul s-a preschimbat În „mormânt albastru", În „mausoleu mândru". Pustietate, ghea??, ruin?, triste?e, singur?țațe sunt atributele deopotriv? ale peisajului, dar ?i ale sufletului poetului, cele trei planuri În care sunt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
identific? simbolic ruină credin?ei poetului cu ruină bisericii ?i, implicit, a peisajului. Exist? Ins?? ?i o alt? semnifică?ie pe care o comunic? acest peisaj dominant de „nouri", de „mormântul albastru al cerului", de f?cliile solemne ale stelelor. Regina nop?îi luna se ive?te din limpezimile cerului, de dincolo de „poartă norilor" -, dintr-un univers „haut de la", desprins de contingent, În care doar cei „ale?i" pot p?trunde: este lumea „nemuritoare ? i rece" a Ideilor, a adev?ratei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
personaje feminine: Emma, Cleopatra, Nora, iar cuplul pare așezat sub semnul unui blestem indestructibil. Luciditatea autorului este egală doar cu a propriilor personaje. Cezar din Cleopatra a șaptea este un clarvăzător: știe că Antonius va fi succesorul său în intimitatea reginei Egiptului, știe cum va muri, peste secole, președintele Kennedy. Este luciditatea unei civilizații consumate, ce nu mai are nimic de adăugat. Efectul de simultaneitate istorică obținut prin aceste subtile anacronisme este deosebit de sceptic. Formula lui Gârbea nu aduce, de regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pe regi în zei, pe muritori în divinități, sfîrșind prin a înlocui monarhia cu republica. Febra intertextualistă nu amestecă doar personaje, ci și stiluri și limbaje. În Stăpînul tăcerii, Osiris vorbește ca Trahanache, fiul său, Horus, ca Iorgu de la Sadagura, regina etiopiană Aso, ca Ioana țiganca din Chirița lui Alecsandri. Cîștigul artistic este enorm, comicul irezistibil, încît autorul trece, în percepția noastră cel puțin, între cei mai originali comediografi contemporani. Dar formula este și a lui Giraudoux din Război cu Troia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]