2,795 matches
-
optime. În schimb, prima relație, cea dintre filosof și supușii săi, primește numele său propriu în plină expunere a modelului politic: pe lângă toate prerogativele sale enunțate mai sus deja, el este numit de Platon „pictorul constituțiilor - politeiw=n zwgra/foj”, reiterând astfel, la nivelul relației cu supușii săi, relația lui Platon cu propriul său construct. Faptul că, în aceste două relații, primatul enunțat mai sus este fundamental este subliniat de o a treia relație, de același tip, între simplul autor al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dintre profesorii noștri considera a fi „geniul vizual al platonismului”. Logosul platonician pare să fie „materia” primă a semnelor pe care filosoful le pregătește pentru ochi. Și nu e vorba aici doar de „ochiul interior” pe care îl invoca Platon. Reiterăm aici ideea, tot mai puțin originală, conform căreia Platon este primul autor a ceea ce am numi astăzi „politică de imagine”. Nu întâmplător Karl Popper identifica la Platon ceea ce a definit drept „atitudinea de inginerie socială”. Inginerul social crede că omul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este definirea icoanei ca anamneză de către cel de-al VII-lea Conciliu Ecumenic de la Niceea din 784). Există voci care acuză un anume iconoclasm la Platon, invocând pretinsele sale rezerve față de arta „liberală”. Este o bună ocazie pentru noi să reiterăm aici faptul că, în cazul lui, nu este vorba despre un iconoclasm provenit din disprețul generalizat pentru imagine (ca în cazul scientismului, spre exemplu). Platon refuză numai iconoclasmul constituit prin exces, cel care prin imagine epidermică sfidează sensul veritabil al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
valoric pe care îl implică principiul terțului exclus. Imaginea nu oferă poate „claritatea și distincția” ideilor carteziene dar, în egală măsură nu riscă să rămână aproximată de enunțul reducționist pe care îl presupune orice silogism. Nu este vorba de a reitera aici un proiect intelectual menit să pună într-un registru căutat-original controversa clasică dintre iconoduli și iconoclaști. Vrem doar să remarcăm motivațiile comune care fac dintr-un simbol iconografic (fie el icoană ori spot publicitar) un reper „instaurativ” de sens
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este Dominique Quessada pare prins în această capcană. Într-o lucrare care propune o analiză a funcționării și efectelor publicității confruntate cu proiectul platonician, acesta se face vinovat de o înțelegere deficitară a codajelor la care invită orice orizont iconic. Reiterăm aici ideea conform căreia în tradiția Academiei conceptul de eikôn are un înțeles mult mai larg decât cel acreditat prin conotațiile sale moderne. Această manieră de a privi lucrurile creează o impresie de identitate, cât se poate de falsă între
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vederii proprii fiecărui cetățean. E adevărat că la Platon se află o distincție între miturile - „povestiri adevărate” și fantasme. Dar distincția, așa cum poate fi ea interpretată azi, nu are decât slabe conotații gnoseologice. Veridicitatea miturilor este o valoare predominant etică (reiterăm aici ideea heideggeriană potrivit căreia agathon s-ar traduce mai potrivit cu „bun pentru...”, adică apt pentru a revela) și acesta este spiritul pe care Platon dorește să-l insufle miturilor atunci când se consideră îndreptățit să recurgă la ele. Miturile esențiale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și Weisberg (1993) fac o trecere în revistă utilă a studiilor în domeniu. Rezolvarea problemelor, euristica și procesarea computerizată, incubația reprezintă elementele fundamentale ale acestei cercetări. Teoria celor patru stadii (pregătire, incubație, iluminare și verificare) avansată de Wallas (1926) este reiterată frecvent. În abordarea unui studiu de caz, toate aspectele mai sus menționate dețin o semnificație potențială. În același timp, când acordăm atenția cuvenită problemei cadrului temporal, apar transformări. În termeni generali, oamenii rezolvă problemele cu ajutorul gândirii. Probabil că expertul în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
În același timp, multe dintre descoperirile empirice în literatura istoriometrică nu ar fi putut fi revelate printr-o metodologie alternativă, fie ea experiment de laborator, fie investigație psihometrică. Prin urmare, este categoric că literatura istoriometrică nu e superfluă și nu reiterează. Mai mult, deși istoriometria a întâmpinat anumite impedimente, ea se bucură de numeroase atuuri care compensează orice alt prejuduciu (vezi Simonton, 1990a, 1990b). Cel mai explicit atu constă, fără îndoială, în capacitatea de susținere a cercetării științifice a creativității în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
menținerea instituțiilor existente. Biopolitica oferea un discurs care rezona cu nevoia nou-formatei clase de mijloc de a găsi noi valori și instituții care să Îi poată reprezenta ambițiile. Primele lucrări ale lui Moldovan conțineau cu toate acestea foarte puține recomandări. Reiterau nevoia de a induce o conștiință biologică (cu alte cuvinte, sentimentul responsabilității față de generațiile prezente și viitoare), În special printre reprezentanții clasei de mijloc ai practicanților de profesii și propuneau măsuri legislative de control al licențelor de căsătorie, avorturilor eugenice
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
etnic sau biologic, mesajul era, cu siguranță, unul foarte difuz, lipsit total de agresivitatea ideilor promovate de Partidul Național-Creștin condus de Goga-Cuza sau de cele conținute În viziunea statului etnocratic susținută de Crainic. De-a lungul deceniului următor, Moldovan a reiterat nevoia de reorientare a priorităților statului către protejarea capitalului biologic, dar a redus amplitudinea programelor sale de la scopul maximal de a crea un stat total la obiective specifice precum asigurarea tratamentelor preventive de bază, educația eugenică, consiliere maritală și sfaturi
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dintre eugenie și legionarism abia În 1940, trasând puncte de convergență Între cele două ideologii Într-o manieră personală, pe care cei mai mulți eugeniști nu o susțineau. (Traian Herseni este o excepție În acest sens.) Lucrările lui Făcăoaru din această perioadă reiterează Într-o manieră mai agresivă necesitatea măsurilor restrictive discutate anterior. Cele mai multe din apelurile sale au rămas fără ecou la nivelul politicilor publice, În special o dată cu debutul celui de-al doilea război mondial. Înlăturarea legionarilor din regimul Antonescu În ianuarie 1941
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
feministe sau de bețivi, condamnând comportamentul unor astfel de personaje literare ca fiind fie inadecvat, fie disgenic. Astfel, elevii aveau posibilitatea să studieze mici lecții de eugenie În toate materiile școlare și, de asemenea, noțiunile de eugenie ar fi fost reiterate pe parcursul anilor de școală. Este dificil să analizăm impactul acestor idei În sălile de clasă. În primul rând, aceste reforme au fost propuse pentru prima oară la mijlocul anilor ’30 și Încorporate În mică parte sau cu Întârziere În programa școlară
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sănătate publică. Guvernul a decretat necesar ca toate programele de sănătate publică să se bazeze pe idea că „națiunea este o unitate biologică”82. Discursul reformist ce Însoțea ceea ce legionarii prezentaseră ca fiind o viziune complet nouă despre sănătatea publică reitera, de fapt, multe dintre argumentele și măsurile specifice pe care eugeniștii le promovau de mai bine de un deceniu. Cu toate acestea, Moldovan și alți adepți ai eugeniei bine cunoscuți În epocă (Banu, Marinescu, Iuliu Hațiegan) erau cu obstinație absenți
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
anarhic, statele nu se puteau baza decât pe propria lor putere pentru a face față amenințărilor externe. Prin urmare, asigurarea intereselor naționale (siguranța națională) a devenit principala grijă și responsabilitate a politicii externe a statelor europene. Această teză a fost reiterată de cardinalul Richelieu, prim-ministru al Franței între 1624 și 1642, care introduce conceptul raison d’Etat, ce susținea existența unui primat al intereselor naționale de securitate. Interesele naționale și apărarea lor scuzau mijloacele prin care erau obținute. Acest concept
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
scopurilor și a unei ierarhii existente independent de autori în relațiile internaționale, ci cu ordonarea axiologică a unor principii, împărtășită de raționalism, în comun cu alte teorii, nu neapărat determinată de „realitate”. O interpretare reținută de literatura de specialitate și reiterată în special în dezbaterile mediilor academice britanice în anii ’90, se referă la scenariile de evoluție a societății internaționale propuse de Hedley Bull, în 1977, spre finalul celei mai importante cărți a sa, The Anarchical Society. „Scenariul” preluat în mod
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tensiunea dintre tendințele unilaterale din partea superputerii și dorințele pentru multilateralism sporit din partea puterilor majore. Pendulând între uniși multipolarism, ordinea în acest caz nu este altceva decât rezultatul unui echilibru fragil dintre cele două dinamici conflictuale. În contextul sistemului post-bipolar se reiterează preeminența Statelor Unite în calitate de unică superputere în toate domeniile (economic, militar, diplomatic, ideologic, tehnologic și cultural), ceea ce-i permite să promoveze interese în orice regiune a lumii (Ibidem). La următorul nivel se plasează o serie de puteri regionale majore care predomină
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
variabilitatea cross-situațională devine norma de manifestare a indivizilor (Bem & Allen, 1974; Krahe, 1990; Mischel, 1968; Moskowitz, 1982, 1994; Ross & Nisbett, 1991; Nisbett & Ross, 1980). Lipsa de consistență i-a condus inițial pe anumiți autori la formularea unor critici extrem de vehemente, reiterate de-a lungul timpului. Acestea au semnalat existența unei crize profunde de încredere în legitimitatea domeniului, motiv pentru care la limită s-a considerat chiar nejustificată păstrarea personalității ca disciplină științifică (Holt, 1962; Mischel, 1968; Sechrest, 1976; Fesbach, 1984). Această
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
anterioare abdicării regelui și instalării definitive a comuniștilor. Astfel, din România au pornit „În exil” nu numai membri sau simpatizanți ai partidelor politice, ci și neînțelegerile și conflictele care au caracterizat viața politică românească. Numeroasele critici formulate În epocă și reiterate după căderea comunismului la adresa activității politice a exilului românesc s-au concentrat asupra lipsei de eficiență În atingerea scopului major fixat, eliberarea României de sub autoritatea comuniștilor. Principalul argument invocat a fost lipsa de unitate și cooperare Între membrii comunității românești
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o problematică de actualitate internațională, cu diferențe sensibile mai ales la nivelul proporțiilor, al explicitării și al receptivității publice. Situată În abstract, reforma Învățămîntului devine atemporală și nelocalizabilă, Încurajînd, de pildă, perseverența pedagogilor afirmați În anii ’70-’80, care Își reiterează demersul „Înnoitor” cu autoritatea specialistului problemei, indiferenți la faptul că problema de atunci se adresa societății socialiste, iar cea de acum, cel puțin declarativ, nu. În ciuda dorinței autorilor de a evita ipocrizia și neglijențele discursive, analiza lor recurge inevitabil la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
I. este un poet al sacrului. Ștefan Aug. Doinaș folosește sintagma „poet al entuziasmului”, pe care o vor prelua și alți comentatori. De la primul volum, universul liric se constituie ca rezultat al unei transsubstanțieri și (prin aceasta) al unei transcenderi reiterate la nesfârșit, ca un ritual ce actualizează o stare originară. De aceea, impresia că poetul se repetă, că se autopastișează sau că alunecă în verbiaj nu e decât rezultatul unei lecturi inadecvate, improprii. Ca și „nemurirea” voiculesciană („o lucrare fără de
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
popoarelor din jur rezervându-li-se, dimpotrivă, o condiție modestă 17. Să vedem cum erau văzuți ungurii, cehii și polonezii de străini și ce opinii împărtășeau ei înșiși despre alte etnii. Poporul maghiar a fost evocat în descrieri deosebit de plastice. Reiterând unele aserțiuni ieșite de sub pana cărturarului Otto de Freising din secolul XII, surse occidentale elaborate cu trei veacuri mai târziu susțineau că ungurii sunt „cel mai josnic popor“ care ocupă „cel mai bun pământ“, înșiruiau lucrurile cumplite ce-l întâmpină
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și guvernele vecine în atingerea obiectivelor lor, dacă ele nu vor afecta interesele României 47. Dorind să ofere un semn clar în privința obiectivelor pe care le avea în politica externă, într-o circulară adresată reprezentanților români din străinătate, primul ministru reitera ideea că titlul de rege trebuia să fie văzut ca o garanție a faptului că România va respecta obligațiile internaționale asumate. Vorbind despre necesitatea dezvoltării comunicațiilor și a activităților comerciale cu diferite state, guvernul de la București încerca să convingă Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să stăm mai mulți și să ne confirmăm la nesfârșit edificările, constituirile obiectuale. De exemplu, eu să spun: ce cățel frumos!, Dina să-mi răspundă: ce cățel frumos!, iar tu să repeți această constatare altuia, care și el s-o reitereze, Într-un soi de exaltare a totalei conformități. Dorința fundamentală, constitutivă pentru umanitatea din noi, de a auzi cuvintele pe care le-am rostit despre ceva confirmate de o altă gură - dorință asupra căreia am văzut că insistă Humboldt - se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi soacra. Și al treilea... tema nefericirii de a te fi născut român. Un anumit sentiment cioranian care predomină. Ovidiu Mircean: Nu știu, mă tot gândesc la Traian și Decebal. Cuplul arhetipal din care se naște unitatea și care iarăși reiterează un fel de masochism din acesta mioritic, prin nașterea autohtonului pasiv cucerit de unul mai puternic, strămoșul căruia i s-au tăiat capul și mâna dreaptă... mi se pare suficient de simptomatic, dar n-aș mai putea să găsesc altceva
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a literaturii sau a lecturii, exact În momentul În care toate aceste mărturisiri personale au Început cumva să creioneze o altă experiență interioară, dincolo de context, el a devenit interesant. Contextul este relevant, dar o experiență interioară capabilă de a fi reiterată și de a spune mai multe despre lectura În genere și despre literatură nu Își va pierde relevanța transcontextuală. Aici cred că stă adevărata deschidere, adevărata valoare a textului, și nu cred că el Își propune să fie o dare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]