1,181 matches
-
le determin? formele istorice, dar nu le definesc nici con?inutul, nici validitatea (1925). Pentru Mannheim, care trece de la Heidelberg la Frankfurt, determinarea social? a con?inuturilor cunoa?terii ne?tiin?ifice nu e pus? la �ndoial?. Influen?at de relativismul weberian ?i �n acela?i timp de marxism, el afirm? c?, dup? epoc?, fiecare grup uman produce, �n func?ie de pozi?ia să social?, o cunoa?tere original?. Doar o inteligen?ie eliberat? de leg?turile sale sociale ar
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
grup uman produce, �n func?ie de pozi?ia să social?, o cunoa?tere original?. Doar o inteligen?ie eliberat? de leg?turile sale sociale ar fi �n m?sur? s? fac? sinteză �ntre aceste adev?ruri par?iale (1929). Relativismul s?u, de?i departe mult de cel al compatriotului ?i inspiratorului s?u Gy�rgy Lukacs � pentru care doar proletariatul poate ajunge la con?tiin?a totalit??îi istorice (1923) � �i va aduce repro?urile lumii literare [31:311-330
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
etica afacerilor acoperă toată plaja dintre cele două extreme: de la (i) "etica" și "afacerile" sunt concepte divergente și exclusive, până la (ii) afacerile nu pot fi făcute decât în respectul valorilor morale. Între aceste limite se poziționează (iii) teorii care subliniază relativismul eticii, starea efectivă, factuală a eticii generată de diferențele mari între practicile morale și valorile mai mult sau mai puțin diferite de la o cultură la alta. 3.1.1. Scheme conceptuale moderne și postmoderne despre etică Etica postmodernă a afacerilor
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
acord cu situații și cicumstanțe. Insă, cum ar mai putea evolua lumea, cum ar putea să se îmbunătățească acțiunile și practicile morale ale umanității sunt întrebări care nu-și găsesc răspuns în contextul teoriilor teleologice. Ca urmare, criticile suscitate de relativismul etic, avansat de aceste doctrine, scot în evidență faptul că, deși practicile morale pot să difere de la o societate la alta și de la o cultură la alta, principiile etice fundamentale rămân aceleași. În plus, relativismul etic vulnerabilizează autoperfecționarea și progresul
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Ca urmare, criticile suscitate de relativismul etic, avansat de aceste doctrine, scot în evidență faptul că, deși practicile morale pot să difere de la o societate la alta și de la o cultură la alta, principiile etice fundamentale rămân aceleași. În plus, relativismul etic vulnerabilizează autoperfecționarea și progresul individului și al insituțiilor create de acesta. După cum neconfirmate și contrazise de realitate sunt și convingerile utilitariste, ca cea a lui Sir Roy George Douglas Allen: "ceea ce este cel mai bine pentru cei mai mulți"39, care
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
o anumită valoare pozitivă acest caracter ambivalent fiind accentuat și de identitatea dublă a lui Crockett și Tubbs, care joacă roluri de răufăcători înstăriți, dar și de polițiști profesioniști în cadrul aceluiași episod. O asemenea ambivalență accentuează poate acel gen de relativism care este, susțin anumiți teoreticieni postmoderni, simptomatic pentru condiția contemporană. Serialul expune și subliniază tendința din societatea contemporană de a adopta multiple identități, de a schimba identitatea și înfățișarea după cum se schimbă hainele, slujba sau locuința. O asemenea analiză a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
se poate reîntâlni cu unii dintre colegi, cu interlocutorii (cititorii) mai vechi și, eventual, cu cei de dată recentă A.B.Ce v-a adus poezia în viața dvs.? Sunteți un om împlinit? Dar fericit? ...împlinit, fericit... La vârsta noastră, relativismul se simte oarecum acut. Ar fi bine să nu fie și categoric descurajant. În ce mă privește, cred că nu e. Pentru mine, implicit, dar poate că predestinat, în acest ,,împlinit" este codificată și ,,eterna" (sau, poate, deja, doar... terna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în critica literară, nu una, avem mai multe locuri de unde se propagă valorile literare, "România literară'', "Observator cultural'', "Cultura'', simplific, uneori gusturile celor trei instanțe coincid, opiniile lor la fel, verdictele lor idem, etc. alteori sunt divergente. Postmodernismul e un relativism ludic sau semi-ludic, niciodată un bloc axiologic monolitic. Dar, nu putem, pe de altă parte, inversa o specifică scară de valori, fundamentată pe criteriul estetic, cu una sociologic-politică...O putem nuanța doar... Textul nu trebuie subordonat contextului. A.B.Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de alta la aproximativ trei decenii; în literatura franceză, s-au succedat așadar generațiile 1789-1820; 1820-1850; 1850-1995; 1885-1914; o alta era în mers, când Albert Thibaudet se stingea, în 1936. Elemente conjuncturale, în forme diverse, probează însă că un anumit relativism clatină încadrările de tip generaționist. Poet de ruptură, geniu inclasabil, damnatul Baudelaire nu s-a desprins de rigorile prozodiei clasice. (S-a scris aprofundat despre romantismul clasicilor , și, invers, despre clasicismul romanticilor! S-a observat, în alt spațiu, că deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
autodepășire pentru tinerii aspiranți la afirmare, care ne înconjurau. A.B.În anul 1970 vă apărea volumul Cică niște cronicari..., care reprezintă în esență rolul activității de cronicar la "Tomis". În acest volum s-a spus ați intenționat să demonstrați "relativismul actului critic". Poate vreți să comentați această apreciere? Îl recunosc și pe întuneric pe Marian Popa, cu al său "Dicționar", în formula "relativismului actului critic" ce-mi este atribuită susținând că aș reprezenta-o. Îmi pare bine că ați "pescuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
esență rolul activității de cronicar la "Tomis". În acest volum s-a spus ați intenționat să demonstrați "relativismul actului critic". Poate vreți să comentați această apreciere? Îl recunosc și pe întuneric pe Marian Popa, cu al său "Dicționar", în formula "relativismului actului critic" ce-mi este atribuită susținând că aș reprezenta-o. Îmi pare bine că ați "pescuit-o" și o puneți pe tapet. O asemenea atribuire ce face din mine adeptul nu doar al unui impresionism, ci de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se iveau nezăgăzuite pricini de interadmitere, superlativele curgeau din abundență, poeții puteau să nu mai scrie, prozatorii să facă grevă, critica își devenise suficientă sieși. Deci, nu descompunerea ca într-un fel de joacă, de "raționamente" critice pentru a demonstra "relativismul actului critic" mi-a fost ținta, ci tocmai edificarea unui punct de vedere mai ferm în aprecierea de valoare, uneori prin ralierea bucuroasă la opinii convergente, cu combaterea, în schimb, a tot ce înseamnă manifestarea bunului plac subiectiv-literaturizant. A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
le-am înfulecat toți cu o poftă nebună... Mama ne păstrase și nouă câte o atenție... 4 decembrie 2003 Note de jurnal: tristețea bătrâneții fără orizonturi. Fiindu-ne bine ACUM, din toate punctele de vedere, (subscriu aici unei doze de relativism), ignorăm că există semeni de-ai noștri în mare nevoie. Pe acești semeni nu am dori să-i întâlnim în drumurile noastre, pentru că nu ne face plăcere să acceptăm că ei există. Ne facem că nu-i vedem când își
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu a reușit să prelucreze și să discute problemele omului. A invoca în acest context simbolurile sau formele de gândire ale culturii asiatice este complet lipsit de sens. De Martino nu poate să condamne îndeajuns de puternic ceea ce el numește relativisme culturale și iraționalisme istorico-religioase (religionshistoriska) - căci sunt speculații arbitrare ale unei mentalități reacționare. Ernesto de Martino a scris acestea în calitate de marxist, dar un umanist creștin nu ar avea nevoie să se exprime diferit. Chiar el poate avea încredere în liniile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dar un umanist creștin nu ar avea nevoie să se exprime diferit. Chiar el poate avea încredere în liniile generale „de la epoca de piatră până la creștinism” - pentru a cita un celebru titlu de carte-, deși poate respinge cu aceeași energie relativismele fenomenologiei religiei (religionsfenomenologiska). Fără îndoială, s-a întâmplat și acest lucru. Un entuziast admirator american - și sunt destul de mulți - a dedicat, acum doi ani, o carte temei „Mircea Eliade și dialectica sacrului”, în care îl critică pe Eliade pentru că nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și prin atitudini. Balcanismul Înseamnă un soi de neorânduială pe care Europa o suportă cu greu; dar Înseamnă, În latura lui mai simpatică, și o anume manieră de a privi detașat lucrurile, o pronunțată sociabilitate și o substanțială doză de relativism și de umor. Față de „purismul“ românesc al lui Eminescu, Caragiale personifică infuzia cosmopolită, caracteristică orașului românesc; cu alte cuvinte, exact ceea ce detesta Eminescu. Eminescu este lipsit de umor, Caragiale Îl are din belșug. Eminescu este omul marilor adevăruri, Caragiale constată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
stimulează nu atât cunoașterea prin gândire, cât emoția concretă și nemijlocită. Exprimându-ne cu ambivalența clasică a limbii lui Esop, se întâmplă acum și cel mai bun și cel mai rău dintre lucruri, instrumentul religiei radicale fiind și acela al relativismului moral. La întrebarea de a ști dacă această revoluție mediologică se va îndrepta, "către dreapta" sau "către stânga" expectativă iacobină instabilă răspunsul on-line al islamului riscă să încurce ițele, în măsura în care informatica și teocrația pot face casă bună. Așa cum îmi spunea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îndeplini sarcina pentru care a fost emisă. Eficiența este proba, este măsura sau criteriul adevărului. H. Bergson a reușit să surprindă sintetic și pregnant viciul fundamental al teoriei pragmatice cu privire la adevăr: pragmatismul nu descoperă, ci inventează adevărul. De aici și relativismul concepției pragmatice în domeniul teoriei cunoașterii. Pentru omul de știință, ca și pentru cele mai multe din orientările filosofice relevante, o idee este adevărată nu pentru că este utilă, ci este utilă întrucît este adevărată. Conceptul de experiență, după cum vom vedea, va sta
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
zilele noastre corupția politică este din ce în ce mai mult o problemă internațională și transnațională care necesită soluții internaționale și transnaționale, acest lucru nu este totuși prea încurajator. În orice caz, nu trebuie să ne ducă la defetism sau la un exces de relativism. În primul rând, ar fi greșit să exagerăm importanța disputelor la margini ca și cum nu ar exista nicio înțelegere privind ce este corupția și ce este de făcut în legătură cu ea. Există numeroase dispute privind cine ar trebui să acționeze împotriva corupției
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
îmi inspiră mare încredere blogurile. Sunt rare cazurile când pe bloguri găsesc și altceva decât grafomanie narcisistă și pseudocronici impresioniste. Eu simt nevoia avizului unui om de meserie, cu o cultură solidă în domeniu și nu numai. Am oroare de relativismul generat propovăduit ca un fel de corolar de neocolit al postmodernismului. Altfel, păreri avem cu toții. Citesc cronici de teatru sau literare apărute în reviste cunoscute, pentru că am încredere că acolo nu intră oricine și orice (mă rog, e vorba despre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lecția de cinema a lui L.P., care zice la un moment dat (parafrazez) : Crima [lui Niki, n.n.] este singura care poate întoarce lucrurile la ordinea morală. OK, care mai este condiția de existență a ordinii morale într-o lume a relativismului moral ? îl întreb pe L.P. Care se eschivează. Și nu, nu-l interesează efectul asupra publicului (rumoare în sală)... Și totuși, vă place să-l provocați deși vorbiți despre o conștiință flască a românilor , nu este un paradox ? Și papucii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sanitare față de obiectul bășcăliei, o complicitate fără rest cu derizoriul. Bășcălia reprezintă astfel nu dereglarea unui mecanism retoric, nici faptul unei deficiențe a discursului, ci un viciu cognitiv. Aceste excese constituie expresia unei forme de negare perma- nentă echivalentă unui relativism deopotrivă moral și axio logic. Ar mai fi de adăugat aici o deformare care face parte dintr-un set de deformări analizate de către Tzvetan Todorov în L’Esprit des Lumières. Tzvetan Todorov este de părere că obiecțiile cu privire la spiritul iluminist
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ani la denunțul isteț al sofiștilor” (Doctrina Substanței, București, 1986, vol. I, p. 63) ; „După două mii cinci sute de ani de goană inutilă după certitudine, mi se pare necesar să ne întoarcem la întrebările și îndoielile sofiștilor, mai ales că relativismul proclamat de ei este reluat astăzi de știința cea mai sigură, de fizica modernă însăși” (ibid., p. 117) ; „Dialectica a împiedicat necontenit, prin obsesia absolutului și a purității, care dusese la nașterea ideilor, o analiză efectivă a realității necesare” (ibid.
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
țară moartă după metafore și compuneri libere” Abrevieri Surse teoretice Numele oficial al Codului moral comunist este: Codul eticii și echității socialiste, al normelor muncii și vieții comuniștilor. Din titlu, libertatea individuală, morala publică, diferită de cea privată, ca și relativismul și pluralismul își pierdeau sensul. Există politicieni care pretind că sunt „Trimiși” sau „Revelați” și există oameni care par să îi creadă. Atunci când abundă judecățile de tipul „unii sunt îngeri, alții satane” e firesc ca lumea să caute „Cavaleri ai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sofiștilor, care înțeleg justiția drept "ceea ce este util celui mai puternic", optează nu pentru o dreptate determinată de obiectivitatea ideii de bine, ci pentru specificitatea actului de justiție, determinată de modurile variate în care poate fi concepută o constituție anume. Relativismului realist și chiar cinic al sofiștilor, care acuzau justiția de convenționalism, i se opune Platon, prin susținerea legăturii de netăgăduit dintre justiție și binele ideal. Pe de altă parte, Aristotel propune fenomenul, experiența, componenta naturală și componenta legală a justeței
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]