1,222 matches
-
e.n., Apostolul Pavel a naufragiat pe insule, împreună cu evanghelistul Luca după ce nava lor a fost distrusă. Apostolul Pavel a rămas pe insule trei luni, predicând creștinismul, care a prosperat în Malta. Din perioada romană s-au păstrat până astăzi puține relicve arheologice, singura excepție importantă fiind Domul roman, aflat chiar în afara zidurilor Mdinei. În 395, când Imperiul Roman a fost împărțit pentru ultima dată la moartea lui Teodosie I, ca și Sicilia, și Malta a intrat sub controlul Imperiului Roman de
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Între anii 1.500 și 1.000 î.Ch. s-au dezvoltat atât tehnologia, utilizându-se fierul, ceramică și pietre șlefuite, cât și spiritualitatea, reflectată în rămășițele mormitelor. În partea de nord și nord-vest a Burkinei Fâso au fost descoperite relicve ale Dogonilor, care au părăsit zona cândva între secolele XV și XVI, pentru a se stabili în zona stâncoasa Bandiagara. În partea de sud-vest a Burkinei Fâso precum și în Coasta de Fildeș au fost descoperite vestigii ale unor ziduri înalte
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
sacul care era folosit pentru stoarcerea brânzei, astăzi sedilă sau zăgârnă, s-a numit probabil în trecut "brandeum" ori "brăndăș", ori "brandie" care însemna „pânză de in” (tifon) și care apare în Evul Mediu cu sensurile de „văl subțire pentru relicve”, „pânză” și „legătură, brâu”. După Giuglea, ar trebui plecat de la "brendia" ori "brandia", folosită pentru stoarcerea zerului din "brânză", care s-ar trage dintr-un cuvânt indo-european "gurendh" „a fermenta, a acri”; ideea aceasta a fost preluată de Pedersen [în
Brânză () [Corola-website/Science/297449_a_298778]
-
Constantinopol. Dominația turcă a introdus și arhitectura otomană în Belgrad, fiind construite multe moschei care amplificau atmosferă orientala a orașului. În 1594, o mare revoltă sârbă a fost înăbușita de turci. În plus, Marele vizir Sinan Pasă a ordonat că relicvele Sfanțului Sava să fie arse în public pe platoul Vračar; mai recent, Templul Sfanțului Sava a fost construit pentru a comemora acest eveniment. Ocupat de trei ori (1688-1690, 1717-1739, 1789-1791) de austriecii conduși de Sfanțul Împărat Român Maximilian al Bavariei
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
centre din lumea germanică, fiind înscris ca Loc din patrimoniul mondial pe Lista UNESCO din 1997. Orașul Salzburg a fost populat încă de timpuriu, din perioada neolitică, în mare parte datorită salinelor din zonă. Săpăturile arheologice au scos la iveală relicve preistorice: în aproximativ 1000 î.C. se găsea aici o colonie destul de numeroasă de iliri, atrasă de exploatarea salinelor de pe Dürnberg, lângă Hallein. După 400 de ani locul este ocupat de celți. Începând cu 15 î.C. micile comunități umane
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
multe din insulele apelor interioare dalmațiene au fost transformate în colonii grecești, insula Brač a intrat în sfera de influență a civilizației elenistice, aceasta conducând la o dezvoltare rapidă a civilizației insulare. Cu toate că insula nu a devenit niciodată colonie grecească, relicvele arhelologice descoperite în regiunea golfului Vičja din vecinătatea localității Ložišća demonstrează existența unor legături comerciale intense dintre locuitorii iliri ai insulei și navigatorii greci. Brač devenise în această epocă un teritoriu de tranzit al unor rute maritime comerciale ce făceau
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
Nicolaevna avea probleme de circulație la picioare, Palatul Mariinski a fost proiectat cu o scară fără trepte instalată în aripa dreaptă și care conecta toate cele trei etaje de camerele principale. Palatul a fost umplut cu opere de artă și relicve de familie unele dintre ele moștenite de la împărăteasa Josephine. Maria a organizat baluri, spectacole și concerte. De asemenea, Maria Nicolaevna a avut un conac, Sergievka, cumpărat de la familia Narishkin și dat ei ca un cadou de nuntă. Situat la vest
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei (1819–1876) () [Corola-website/Science/318245_a_319574]
-
umanității - au fertilizat și au nutrit statornic și cu vigoare poetica creativă a lui Petrehuș. De aici, solemnitatea gravă a tonalităților sale cromatice și hieratismul aproape hirsut și enigmatic al personajelor și "chipurilor", al "duhurilor" și "urmelor", al "priveghetorilor" și "relicvelor" sale. Nu lipsesc, desigur, în multe dintre compozițiile sale, notele sarcastice, ori, mai adesea, cele grotești, pe care le "înscenează" cu iscusință și întotdeaua aluziv ori provocator, în forme ce amintesc de "Misterele" medievale, ori de ritualurile de exorcizare sau
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
să-și plătească răscumpărarea. Ca semn al generozității, Saladin eliberează pe mulți dintre sclavi, lucru realizat și de fratele său, Safadin. De asemenea, Balian și Heraclius plătesc din banii proprii eliberarea multor ostatici. Mai sunt eliberate și o serie de relicve și obiecte valoroase de cult. Mulți din refugiați au mers mai întâi la Tripoli, regiune aflată sub controlul cruciaților. Un număr însemnat s-au deplasat către Antiohia, Cilicia, Bizanț, iar o altă parte în Egipt sau s-au refugiat pe
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
Arheologia subacvatică este o ramură a arheologiei maritime și a arheologiei în general având ca obiect găsirea, recuperarea și studierea diverselor relicve istorice aflate sub apă. Arheologia subacvatică s-a dezvoltat îndeosebi în ultimele cinci decenii ale secolului XX, în special după inventarea în anul 1943 de către ofițerul de marină Jacques-Yves Cousteau și inginerul Émile Gagnan, a aparatului autonom de scufundare prevăzut
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
Arheologia subacvatică este în prezent o disciplină complexă, având o activitate reglementată pe plan internațional, cu metode proprii de investigație, studiu și interpretare, presupunând un ansamblu de activități ce constau din: localizare și identificare, aducerea la suprafață, conservarea și studierea relicvelor. Localizarea (descoperirea) și identificarea obiectelor cu importanță arheologică nu este întotdeauna o întâmplare, ci în cele mai multe cazuri rezultatul unor căutări documentate efectuate cu insistență și cu pricepere. De aceea, căutarea și identificarea diverselor obiecte arheologice aflate sub apă, presupune cunoștințe
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
-uri, localizare gps, precum și prin metode de căutare sub apă, urmate de cartografierea zonei respective, caroiere, măsurare, desenare, fotografiere și colectare ale artefactelor arheologice. Locația sau zona odată stabilită, este marcată cu ajutorul unor balize sau geamanduri. Aducerea la suprafață a relicvelor descoperite, este o operație de ridicare (ranfluare) ce presupune în prealabil degajarea și eliberarea acestora din nisip sau mâl de pe fundul mării cu ajutorul unor unelte specializate cum ar fi dragă absorbantă (airlift). Ridicarea la suprafață a obiectelor arheologice se face
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
La (, în ) este o capelă care a fost construită pe Île de la Cité, la Paris, la cererea Sfântului Ludovic, pentru a adăposti "Cununa de Spini", un fragment al "Sfintei Cruci", precum și alte diverse relicve ale Patimilor pe care le achiziționase. O "capelă sfântă" este termenul prin care este denumită o "capelă" care are un eșantion din coroana de spini a lui Isus Hristos. "Capela Sfântă" (în ) de la Paris este cea mai cunoscută dintre acestea. Împreună cu
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
consideră că ea marchează apogeul acestei arte. Planurile "Sfintei Capele" sunt probabil datorate lui Pierre de Montreuil, care a construit-o într-un timp record: din 1242 până în 1248. Concepută ca o "raclă" prețioasă care trebuia să pună în evidență relicvele care erau păstrate în ea, "Sainte-Chapelle", construită în palatul regal din Île de la Cité, trebuia să servească și de capelă regală. Construcția suprapune două capele, cea de jos pentru oamenii obișnuiți - servitorii palatului, iar cea de sus pentru anturajul regelui
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
lărgime de 2,10 metri, nu comportă decât două lansete și trei elemente în formă de trifoi. Scenele vitraliilor reprezintă: Sfântul Ludovic a construit "Sfânta Capelă" cu scopul de a adăposti "Sfânta Coroană", o bucată din "Sfânta Cruce", precum și alte relicve adunate de Balduin al II-lea / Baudouin al II-lea, împăratul Constantinopolului (sau Baudouin al II-lea de Courtenay). Acesta le dăduse în gaj venețienilor, pentru un împrumut, iar "Sfântul Ludovic" le-a răscumpărat, întrucât "Baudouin al II-lea" nu
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
-lea, împăratul Constantinopolului (sau Baudouin al II-lea de Courtenay). Acesta le dăduse în gaj venețienilor, pentru un împrumut, iar "Sfântul Ludovic" le-a răscumpărat, întrucât "Baudouin al II-lea" nu a putut să facă față la scadență. Toate aceste relicve / moaște nu se mai află în "Sainte-Chapelle".
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
bisericii Sfintei Sofia). Unele din acele palate din afara "Palatului Sacru"(numire acordată Marelui Palat în ultima etapă de existență) îl egalau și chiar îl depășeau în splendoare. In "biserica Theotokos", adică "Maica Domnului" sau "purtătoare de Dumnezeu" se păstrau valoroasele relicve imperiale: "Coroana de spini; Tunica fără cusătură; Lancea lui Longinus; Masa Cinei; Bazinul pentru Spălarea picioarelor și Mandylionul din Edessa" din anul 944. Biserica a fost construită între anii 858-865 de către împăratul Mihail al III-lea "Bețivul"(842-867). La inaugurare
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
împăratului și să-i prădați pe toți, de la mic la mare, voi ați întins mâinile spre averea bisericilor și, ceea ce e și mai rău, spre sfințenia lor, smulgând plăcile de argint din altare, spărgând sacristiile, însușindu-vă icoane, cruci și relicve, pentru ca Biserica greacă să refuze să se întoarcă la tronul apostolic, văzând numai sălbăticii și fapte diavolești din partea latinilor, și să fie în drept să aibă, față de aceștia, o atitudine plină de dezgust, ca față de niște câini. Cele mai sincere
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
se caracterizează prin animale tropicale tipice regiunii de sud-est din Asia, animale ale zonei temperate coreano-chineze și animale siberice subarctice. include și unele specii și relicve nemaiîntâlnite în regiunile înconjurătoare. Acestea populează de obicei Insulele din sudul Kyūshū-ului sau în Insulele Bonin, dar uneori chiar și insula Honshū. În termeni zoogeografici, oceanul la sud de insula Honshū aparține de regiunea Indo-pacifică de vest, care este regiune
Fauna Japoniei () [Corola-website/Science/316779_a_318108]
-
baroce cât și neoclasice. Alături de ea s-au contruit un paraclis în 1862 și o trapeza în 1888. Un incendiu din 1874 a prilejuit redecorarea catedralei în stil ortodox. Ansamblul adăpostește pe langă mormântul ctitorului două din cele mai faimoase relicve ale Ucrainei, piatra Sfanțului Picioruș și Icoana Născătoarei de Dumnezeu. Pe latura de Sud-Est a catedralei se înalță turnul clopotniței construit între 1861 și 1869. Acesta are o înălțime de 65 de metri și 4 nivele, fiind unul dintre cele
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
și obiecte lucrate cu dalta, precum și bijuterii din aur, bătute cu pietre prețioase. Construirea muzeului, dat în folosință în anul 1961, a fost finanțată prin vânzarea celor 100.000 de tăblițe votive găsite în prang-ul (edificiul în care sunt păstrate relicvele) templului Wat Ratchaburanan. Criptele sale sunt împodobite cu picturi murale ale unor artiști chinezi, care îmbină calitățile stilurilor khmer și birman. Cel mai frumos și mai vestit templu din Ayutthaya este Wat Phra Si San Phet. Acesta are trei chedi
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
Mormântul lui Isus Hristos din Ierusalim este singura relicvă materială a Învierii, unicul vestigiu al acestui eveniment fundamental al creștinismului-dacă excludem Giulgiul Sfânt, pe care o publicitate abulă îl învăluie astăzi într-o aură de mister. este locul săpat în stâncă, oferit de Iosif din Arimateea, unde a fost
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
învăluie astăzi într-o aură de mister. este locul săpat în stâncă, oferit de Iosif din Arimateea, unde a fost depus trupul răstignitului în seara de vineri și care, în dimineața Paștilor, a fost găsit gol de către Apostoli. Spre deosebire de alte relicve ale lui Christos-nenumăratele bucăți din lemnul Crucii, stâlpii unde a fost biciuit, cununile de spini, bureții, trestiile, ligheanele în care Pilat s-a spălat pe mâini, toate obiecte mobile smulse din contextul lor, răspândite în atâtea sute de exemplare, lucru
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
transplantate în Occident, bucățile de piatră smulse din Mormânt par să-și piardă toată puterea evocatoare sau taumaturgică, cultul acestui monument sfânt al Ierusalimului ia proporții nemăsurate în lumea Patimilor și a făgăduinței de mântuire. Loc sfânt mai mult decât relicvă, el este una din luminile cu atât mai strălucitoare, cu cât sunt mai îndepărtate, ale credinței Evului Mediu, ale îndemnurilor și visurilor sale. Să fie oare autentic acest Sfînt Mormânt? Prea puțin importă. Degeaba s-a înverșunat cu asprimea-i
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
Perioada sa întunecată începe în veacul al VII-lea, fiecare secol fiind după aceea decatastrofe distrugătoare, urmate doar de niște restaurări sumare. În anul 614, cu ocazia cuceririi Ierusalimului de către perșii lui Chosroe II, Sfântul Mormânt a fost incendiat și relicva Crucii furată. Însă împăratul Heraclius a recuperat-o, iar patriarhul Modest al Ierusalimului i-a refăcut părțile deteriorate. Cucerirea arabă din 632 a pus capăt prezenței bizantine în această regiune. Toleranța era o regulă, și califul Omar s-a mulțumit
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]