3,239 matches
-
niciun fel de apăsare, dimpotrivă o stare de calm și de fortificare sufletească. Timp de 5 ore până am ajuns la Peștera Stântului Apostol Andrei am călătorit printr-o adevărată împărăție a lumii vegetale. Bărăganul și-a arătat mândru chipul renăscut la viață, într-o diversitate cromatică ce a făcut să ne dispară plictiseala ce s-ar putea instala într-o zonă cu un relief plat, dar frumos tocmai datorită întinderilor sale nesfârșite. Suprafețe de culoarea pământului pregătit pentru semănat au
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului DE LA „VATRA EUROPEI” LA „RESTAURATORUL DACIEI” TRECÂND PRINTR-O CETATE DACICĂ În strădania cercetătorilor români prin faptele și documentele ce se adună și „s-au orânduit într-o Românie tainică, făcând să renască stratul tradițional ireductibil”, s-au aflat multe izvoare scrise și nescrise atât despre națiunea matcă din spațiul carpato - danubiano-balcanic, cât și despre spațiul din vechea Europă, condus de Burebista, națiune traco -geto - dacă a strămoșilor noștri. În acest demers al
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354496_a_355825]
-
aducem rugăciunea noastră de mulțumire pentru lucrurile bune și frumoase ce se întâmplă în viața noastră! De-a lungul celor două zile festive, cei prezenți au avut bucuria de a fi spectatorii unui frumos și variat program artistic, menit să renască spiritul național, să redescopere valorile autentice, astfel încât tinerele generații să ia contact îndeaproape cu arta populară, și să cunoască totodată moștenirea pe care au sfântă misiune să o ducă mai departe. Programul artistic de o înaltă ținută a fost susținut
EMOŢIE DE TOAMNĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354547_a_355876]
-
interior printre / rafale de gloanțe oarbe, / ninsoare din umbră ciuruind tăcerea. - „Din nou despre noi”. Autoarea nu ezită în a-și radiografia visele, emoțiile, trăirile, spaimele și bucuriile cu sinceritate dezarmantă, îmbrăcând țesătura ideatică într-un dramatism metaforic propriu: Iubirea renăscând de sub nămeți / înspăimânta topitele-i pupile. / e timpul vrăjitor, sau nu mai știm / trecutul descifra printre argile? / Se-ntoarce ceasul singur în ajun, / mi-e greu să mai deschid din verde ochii, / încercănate, visele susțin / zăpezile trecute precum snopii. Mă
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
în care se vorbește și lumea în care se tace (se scrie, se rescrie) demonstrează capacitatea de a conduce cuvântul cu măiestrie fie spre iubirea ca împlinire supremă (iubirea se ivește tăcând, fără zgomote urcă în noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se ivește / tăcând; neputincioși uităm / cuvinte ațipite ... te voi tăcea / cu cel mai tandru dintre necuvinte. - „Iubirea se ivește tăcând”), fie spre apocaliptice și definitive disoluții (cuvânt obosit, sfâșiat, / refluxul tăcerii îngroapă
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
poeții. Din cer doruri se nasc - și pământul le primește smerit în taina sfântă, pe o punte arcuită dintr-un gând de curcubeu, minune-mpodobită e veșnicului eu... Din cer doruri se nasc - îmbrățișând pământul... un fulger eteric purtând sacrul har, renaște la nesfârșit cuvântul și-l dă omului în dar. Din cer... doruri de nasc. Referință Bibliografică: Din cer... / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1251, Anul IV, 04 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ecaterina Șerban : Toate
DIN CER... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354087_a_355416]
-
AI PLECAT Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă Metafora iubirii nesfârșite, Să-mi readuci puteri nebănuite Când inima-n acorduri vii tresaltă. Dar marea veșnicia ne promite, În dansul ei nisipul care saltă A dezmierdat și umbra cea înaltă, Renasc culori în vise răvășite. Speranța ta în nouri se deșiră Și am rămas doar vântul să-l ascult, Spre țărmul de regrete se răsfiră Un curcubeu în versul din demult. Mai am un ultim dor care respiră Căci retrăiesc arpegiul
SONETELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353067_a_354396]
-
prelungește în afară, într-o mișcare exta¬tică, atrăgând cu sine și în sine lumea întreagă, pe care o deschide spre lu¬crarea terapeutică a harului. Sângele său devine, astfel, sămânța a crești¬nismului și putere în Iisus Hristos, care renaște permanent pe alți credincioși spre angajamentul decisiv pe calea mântuirii. Certitudinea acestei realități este arătată în viața și practica bisericească, începând cu secolul al doilea, când Biserica a rânduit să se pună în Sfântul Antimis și în piciorul Sfintei Mese
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
drum, Ne injectam în vene reci lacrimi, nu perfuzii Și ne-ngropăm speranța în vatra fără fum. Ne-ntoarcem către ceruri cu fapta asumată, Gustând din mărul verde, otravă înghițim, Când bate orologiul privind oglinda mată, Nu-i vreme să renaștem, nici timp să ne iubim. Ne cântă ciocârlia duioasă simfonie Și-o rugăciune surdă îngână un profet, Dar împărțiți în două, furăm din veșnicie O ultimă suflare din gândul de poet. LACRIMI PENTRU MAI TÂRZIU Când pleci, închide ușa după
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
-mi, iubite, din minte 'ndoiala Nu-i timp să mă judec, mi-e dor să trăiesc! LA MARGINE DE CER Ne-om întâlni la margine de cer, Ca două umbre, prinși de-o rădăcină, În lacrima durerilor să pier Ca să renasc făptură de lumină. În noaptea tristă despărțiți de-un vis, Să ne croim cărare printre stele Și să citești ca magul, ce e scris, În palma rece-a veșniciei mele. Când sfâșiați de doruri ca de lupi, Vom adormi răpuși
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
-a veșniciei mele. Când sfâșiați de doruri ca de lupi, Vom adormi răpuși de-a vremii spuză, Te voi ruga din suflet să nu-mi rupi, Doar să îmi fi prin moarte călăuză. În lacrima durerilor să pier Și să renasc făptură de lumină; Să ne-ntâlnim la margine de cer, Ca două umbre, prinși de-o rădăcină... LIVADA CU MĂSLINI În umbra noastră au crescut cicori, Peroanele-au rămas fără emoții Și trenul pleacă fără călători Lăsând în urmă scârțâitul
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
tu ești curată, Ai un miros amețitor, misterios, Lasă-mă să intru în lumea ta, Ești o lume mirifică, elegant mă preumblu În tine, mă-ntâmpină inima ta caldă, Ea mă întreabă , cine ești ? Sunt cel pe care-l aștepți, Renaștem ca doi siamezi inseparabili. Cât te iubesc. BMM Referință Bibliografică: Droguri / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1511, Anul V, 19 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DROGURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353195_a_354524]
-
meșteri vechi bucovineni, suceveni, chișinăuneni, ori de la Delenii pietrarului Ilie Șalaru, tatăl privighetorii care dintr-acolo a zburat, Maria Șalaru, fresce din cuvânt și melodie. În cântecele Angelei Moldovan jocul chiar joacă, lacrima chiar plânge, veselia chiar râde, iubirea chiar renaște... pe sub ochii ascultătorului cântecelor Angelei Moldovan se desfășoară frize cu teme rustice, ascultătorul le trăiește, intră în ele, este personaj al lor, iar gândul și sufletul lui cântă într-o contemplație intimă. Dacă Angela Moldovan ar fi interpretat muzică de
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
ACEST JOC INOCENT o dorință aleargă printre poeme trece de pe o pagină pe alta cu un geamăt stins se agață de amintiri crezându-mă poarta deschisă spre lumina lumii m-a găsit în această dimineață într-un loc așteptând să renasc din oră în oră cu chip nou și privire de piatră pregătită să intre în viața mea unde lucrurile sunt așa cum sunt cu ploi dense și cerul opac dorința încolțește un zâmbet sprijinit pe conturul buzelor dintr-un vers ce
NEBUNII PERMISE (POEME) de ELENA TOMA în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352625_a_353954]
-
pe malul drept al râului Iza, la o distanță de 20 km. de Sighetul Marmației.Din explicația Maicii Starețe am aflat ca dupa 600 de ani de la menționarea mănăstirii și după 200 de ani de la încetarea existenței sale, la Bârsana renaște viața monahala, în anul 1993, binecuvântata de PS Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului. Aici, după ce am aprins lumânări pentru scriitorii trecuți la cele veșnice, am plecat la Ocna Șugatag, unde am facut popasul de o noapte, găzduți fiind în
LA BRAȚ CU TOAMNA PRIN MARAMUREȘUL ISTORIC, REPORTAJ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352742_a_354071]
-
cu uimire, Ne bucurăm de toate, În veșnică simțire. Priviri ce poartă taine, Discret surâs pierdut, Punți vii de curcubee, Cănd glasu-ți este mut. Bobocii se deschid În primăveri de suflet, Sau dorurile-ntind Tristeți pline de urlet. Tăciuni ce renasc flăcări, Maci arzând în obraji, Roua jucând în privire, Gustul dulce de fragi. În tot și în toate exiști, În lacrima și-n bucurie Și dorurile toate le stingi, Cu-a vieții tale poezie. Referință Bibliografica: Lacrimi, zâmbet, uimire / Adriana
LACRIMI, ZAMBET, UIMIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353568_a_354897]
-
sale îl soffio dell'immenso prende forma un nuovo cuore Lentamente nasce amore senti l'alba che ți avvolge sogno vola dal mio fiore... DRAGOSTEA DE MAMA Poate ... eu voi umblă încă printre ferigile fluxului, sau, poate, voi muri și renaște și voi vorbi încă cu broaștele și cu florile dar, dacă vreodată ar trebuit să să vorbesc de o Dragoste, va fi inima de mama, vocea să, căldură ei, ce dă culoare, dulceața pasiunii mele, spre Poezie AMORE DI MAMMA
BUNĂ DIMINEAŢA / BUONGIORNO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353580_a_354909]
-
Sărutul iubirii! Calificare obținută la care am renunțat! Tăcerea îmi cântă măsura nu-i stă în cuvinte privesc către cer zăresc în adâncuri condorul se-nalță aripi se adună așează în trăiri iubirea din noi săruturi și aripi tăceri ce renasc doruri mărunte depărtarea împarte dorințe în suspin trăite de noi sunt umbre în timp inserare și zboruri clipe ce curg tic tacuri din inimi bătăi de aripi în miezul nopții adieri de vânt rotind voal prin stele triumfă iubirea alunga
PE ARIPĂ DE CONDOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353611_a_354940]
-
cu lumina ascunsă în ochii ei și se hrănește cu inimi omenești). În mitologia românească, această Mare Zeiță este reprezentată sub denumirea de Pasăre Măiastră ce are rang regal și e slujită de Pasărea-de-foc sacru și de Pasărea Phoenix care renaște din cenușă. “Indo-europenii, nomazi patriarhali și violenți, ar fi nimicit valorile religioase din regiunile cucerite, însă fără să reușească să suprime vechile zeițe-mume care sub numele de Artemis, Hecate sau Cybele, ar fi continat să aibă cultul și credincioșii lor
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
uitare” și anamnesis , sau reamintirea-în sens platonic - a ceea ce sufletul sau individul „atman” , a contemplat pe când „se plimba” cu înțelepciunea colectivă-seculară „ brahman” , prin Grădinile Elizee. În fond civilizațiile au fost precum Pasărea Phoenix, pierind cu fiecare cultură dispărută, pentru a renaște din propria cenușă; fondul atavic-sapiențial al indivizilor, înveșnicindu-se în melosul speciei. De altfel, zborul, a constituit o preocupare străveche a omenirii, și fiecare civilizație încercând să-i dea o reprezentare proprie, l-a corelat cu anumiți zei sau eroi
UN MIT CARE A DEVENIT REALITATE, ESEU DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353708_a_355037]
-
din partea evreilor, cei pe care, consideram noi că îi anihilasem complet, că le furasem averile, sufletul, viața, umanitatea din ei. S-a dovedit în timp că nu a fost așa nici pe departe, că ei s-au repliat și au renăscut atunci când ne așteptam mai puțin, lovind cu o forță năucitoare în inima nazistă, îngenunchiindu-ne în fața lumii, făcându-ne uniforma și idealurile de râs, izvorând din propria cenușă și planând peste omenire. Revolta din ghetoul varșovian nu a putut fi înăbușită
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
iubirea și cruzimea În ochii-ți înamorați. Cumplită ești, lascivo! Pe Dumuzi și Ghilgameș Voitu-i-ai pierduți, Dar, vezi, însăți ai fost robită De apriga simțire Ce îți purtă sfâșietoare pașii În regatul umbrelor După cel ce azi, periodic, Apune și renaște din pântecul străbun. Sufletul tău a găsit tămăduirea? Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Isthar, eternul feminin / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ISTHAR, ETERNUL FEMININ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353755_a_355084]
-
competent încheiase cu cei doi contracte beton. Era vorba în primul rând de drepturile asupra planetelor găsite, care îi reveneau în întregime Patronului. Cu excepția decesului acestuia. De 24 ore se roteau pe orbită în jurul unei planete. După analize preliminare, speranțele renăscuseră. Gravitație, atmosferă, climă, totul te făcea să crezi că ești pe orbita planetei natale. Mai rămâneau analizele minerale, dar pentru asta trebuiau să coboare la sol. Aleseră pentru aterizare un platou aflat între două lanțuri muntoase. Coborâră toți trei din
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
lumin-o înălțăm, Piatră de preț am vrea să fim, în minte, Nu bolovan, cu care s-aruncăm. Cădem adeseori și rău ne doare, O mână ne ajută să ne ridicăm, Din mâluri înflorește-o floare, Ca Fenix uneori ne transformăm. Renaștem veșnic din cenusă, Deși ne-ngenunchează viața uneori, Zărim prin cețuri triste înc-o ușă Și curcubee cu candidele culori. A mai murit o zi în mine Și zâmbetul pe buze mi s-a șters, O altă zi spre mine vine
ÎNNOBILAŢI CU SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354098_a_355427]
-
poem mai pulsează inima, Cuvântul. Istorie Pentru a scrie istoria acestui poem l-am extras pe Kafka dintre coperțiile propriilor cărți de care mă tem cum procedează dentistul și nu mă tem că paginile s-au rescris la loc cum renaște sunetul ca nou întru-un fluier de soc prin ecou. Pentru a scrie istoria acestui poem am întrebat nucul despre rădăcinile lui și mi-au răspuns urmele frunzelor din aerul respirat de Gib Mihăescu și firul de iarbă crescut până la
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354215_a_355544]