1,643 matches
-
-mi plăcea deloc. Așa că mă hotărâsem, indiferent de consecințe, de blesteme și supărări, să-i pun pe toți la treabă! Am început cu mine, să-mi adun gândurile, să-mi fixez prioritățile, să știu, vorba lui Voltaire despre modelul meu renascentist, Pico della Mirandola, "tot ce se poate ști și multe lucruri în plus" despre Chile și chilieni. Toate țările latino-americane au un erou, un "Libertador", pomenit în toate manualele de istorie, cu străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Întuneric al acestei epoci, În realitate plină de lumini. Perspectiva medievală considera că lumea vizibilă este un reflex al altei lumi, iar omul e reflectarea lui Dumnezeu. Pe Shakespeare Îl simțim continuu În căutarea perfecțiunii umane, dar nu În sensul renascentist În care „omul e măsura tuturor lucrurilor“, ci Într-un spirit care amintește de Dante. La Shakespeare este mereu prezentă ideea nivelurilor multiple, a scării cosmice. Citind studiile lui Martin Lings, descopăr un Shakespeare mult mai profund „contemporanul nostru“ decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prin asocierea pe care am făcut-o : genul de madrigal și textul folosit, care aparține spiritualității indienilor americani. In pofida distanței geografice dintre Europa si America, a deosebirilor evidente de spiritualitate, să ne reamintim că epoca de aur a madrigalului renascentist avea loc aproape concomitent cu descoperirea Americii, veți constata ce strânse legături există între textul pe care l-am folosit si muzica pe care am scris-o inspirat de acesta. Regret că limba în care se va cânta va fi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a plasat-o în "decor". De aici și la mine, atât la sud de Aconcagua, cât și la nord de Istru, "subiectul" apare înconjurat de flora și mai ales de "fauna" de referință. Rezultatul n-o fi poate o capodoperă renascentistă, dar ceva gen picturile naive ale Vameșului Rousseau, cu arătări de pe altă lume, tot a ieșit! Valé! ACTUL I UN ALBASTRU INFINIT! Pornesc la drum sub un titlu sugerat de o melodie de succes cândva și în analiza "Patologiei ochiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-mi plăcea deloc. Așa că mă hotărâsem, indiferent de consecințe, de blesteme și supărări, să-i pun pe toți la treabă! Am început cu mine, să-mi adun gândurile, să-mi fixez prioritățile, să știu, vorba lui Voltaire despre modelul meu renascentist, Pico della Mirandola, "tot ce se poate ști și multe lucruri în plus" despre Chile și chilieni. Toate țările latino-americane au un erou, un "Libertador", pomenit în toate manualele de istorie, cu străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai importante națiuni maritime europene, dorința de extorcare a metalelor prețioase de la vechile civilizații sud-americane, dorința de independență și de libertate au fost tot atâția factori care au întreținut corsariatul și pirateria. Mirajul paradiselor exotice, născut de psihogeografia medievală și renascentistă (mitul raselor monstruoase de oameni, al Continentului Austral Necunoscut din Sudul extrem, al Antipozilor care echilibrează globul terestru, al Edenului biblic), căutarea unor treceri între lumi și oceane sau pur și simplu dorința de a completa harta oecumenei cunoscute deja
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
circulate. O astfel de interpretare actualizată a mitului ne este propusă într-o lucrare colectivă dedicată metodologiilor de studiu al imaginarului, în numele grupului de cercetători, de către unul dintre semnatari, Claude-Gilbert Dubois, cunoscut îndeosebi pentru studiile dedicate manifestărilor fenomenului în culturile renascentiste (28-35). Mitul, în accepțiunea cea mai restrânsă și mai uzuală, ar fi un mod discursiv (de expresie orală sau scrisă), încadrat: pe plan formal, printr-o tramă narativă, o "istorie" (o sumă de fapte); când ia forma poveștii, devine o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lor, Platon atacă în primul rând tema fracturii dintre demos și aristoi. Ideea sa de construcție politică este condiționată de unitatea pólis-ului, implicit de ideea de concordie − temă reluată peste timp în unele teorii politice, târzii medievale și renascentiste (v. descrierea societății feudale tripartite, Duby 108-09). Specializarea profesională a trei segmente sociale ale cetății, similare realității naturii umane (cele trei nivele din anima), nu implică o diferență materială sau predominanța aristocrației guvernante (idee cu mult mai democrată decât sistemul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a fost orientată și către formarea filosofică a viitorilor legislatori ai cetății (Giorgini 27); este deosebit de relevant acest aspect, dacă ar fi să comparăm paideia propusă de Platon cu cea medievală, propusă de "oglinzile principilor". Ideea va reapărea în programele renascentiste de guvernare (spre exemplu, la Firenze), inspirate și de unele concepte propuse de Platon (Varotti 1-321). În cele din urmă, la filosoful grec, cea mai bună formă politică ar fi una mixtă, un model care ar combina principiile fundamentale ale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de înțeles acest lucru, deși Stagiritul scrie mai curând despre cetatea-stat în formele sale glorioase). Pentru că poate fi reperată o formațiune discursivă a acestor virtuți ale puterii, susțin ideea că filosofia practică a lui Aristotel va influența decisiv gândirea politică renascentistă 35, mai curând decât se va face simțită în teoria politică bizantină (post-romană), unde relevantă e contribuția lui Platon - cu accent pus tocmai pe etica datoriei față de oikonomia imaginii divine, în cadrul planului politic creștin și al instituțiilor puterii. Mai mult
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
va pierde din relevanță în spațiul politic bizantin și își va continua istoria discret, în relațiile private și în domeniul spiritualului. Revine mai târziu în câmpul exercițiului de putere, prin ritualul vasalității. Gloria și ambiția politică, reluate în discursul teoretic renascentist după vechiul model roman (înțelese și manifestate diferit în occident față de orientul bizantin), pun din nou în umbră noțiunea. Dimensiunea creștină a gândirii politice (medievale) consacră prietenia îndeosebi sub forma fraternității în credință; la fel apare și reflexia sa în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
istoria instituțională și teoria puterii va fi amintită aici în descrierea etapelor pe care le-a parcurs imaginarul occidental până la finele Renașterii. Pe baza a câtorva corespondențe filosofice între diverse elemente de teorie antică a politicului și altele medievale sau renascentiste, vom continua discuția despre imaginarul creștin occidental, și în legătură cu programele iconografice creștine în care este figurat divinul. I. Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului Istoria controversată și paradoxală a imaginii aduce în discuție, prin natura lucrurilor, și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
folosul statutului artistului și al artei, în general. Trecerea figurală a divinului, ca invizibil, în vizibil, premerge teologia icoanei, servește artei imperiale romane și concepției naturii divine a împăratului și e un suport pentru interesul de mai târziu al gândirii renascentiste italiene față de filosofia greacă antică (am văzut cum s-a petrecut acest lucru în perioada principatului). "Teologia civilă", construită pe reformarea religioasă a Greciei chiar de către Homer (conform căruia lumea e populată de oameni "divini" și zei asemănători lor), a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prin opera creată, cu principiul suprem, eludând orice alt intermediar. Precum un basileu. Am urmărit deliberat să pun în "dialog" statuia antică Togatus Barberini cu acest Michelangelo: romanul privește spre viitor, ocrotind și fiind ocrotit de trecut (busturile strămoșilor săi); renascentistul italian împrumută haina cea mai umilă, pentru a-și afirma, cu deplina conștiință a libertății sale de spirit și a geniului său, dreptul de a privi pe deasupra trupului christic, pe care îl susține el însuși, penitent și îndurerat. Văd în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a imaginarului, pe care am vrut să-l înțeleg mai bine. Ambii caută să controleze trecutul, prin omagierea comemorativă, cu speranța de a controla și propria lor imagine din viitor. De la rigoarea și interiorizarea nobilului roman, la dramatismul grupului statuar renascentist − nu întâmplător, conceput pentru a fi chiar monumentul funerar al artistului −, în principal imaginarul a fost cel care a "rostit" discursul colectiv despre "putere". De aceea am pus în paralel, prin imagini, cele două lumi, romană și bizantină (sau influențată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Chatterton ar fi unit dicția lui Chaucer cu strofa spenseriană, iar în general poemele lui Rowley ar fi fost compuse ca un melanj între opera lui Ossian, bardul celt fictiv din secolul al III-lea născocit de Macpherson, și opera renascentistă a lui Shakespeare (Folkenflik 2005: 617). Prin urmare, cum bine observă Lee (2005: 523), un fals precum opera lui Ossian/Macpherson nu putea să inspire decît un alt fals (chiar dacă doar parțial), întreaga operă a lui Chatterton stimulînd imaginația unui
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
exegetul își schimbă după câteva decenii atitudinea, adoptând modul de cercetare călinescian, și anume reconstituirea biografică extrem de scrupuloasă documentar. O făcuse și în monografia Calistrat Hogaș, apărută în 1968. El contestă caracterizarea lui Creangă drept scriitor rabelaisian ( G. Călinescu) sau renascentist (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) și afirmă că „miracolul Creangă” izvorăște din folclor, scriitorul transformând narațiunile populare „în adevărate frumuseți sferice”, scuturându-le de prolixități și scăpându-le de schematism. Viziunea lui Creangă este homerică, iar opera lui formează „un adevărat ciclu rapsodic
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Între 22-26 noiembrie sunt invitat la Oradea, așa Încât aș putea veni la Dv. În cursul celei de a 2-a decade a lunii decembrie. Cum anul acesta se comemorează 300 ani de la moartea cronicarului Ion Neculce, aș conferenția despre: Un renascentist român: Cronicarul Ion Neculce. Dacă va fi În asentimentul Sucevei și Fălticenilor, vă rog chemațimă urmând ca Dv. să suportați toate cheltuielile (transport, cazare, diurna). E bine să fiu anunțat În timp util. În privința materialelor Matei Millo, e vorba de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
el este cel ce aduce extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și facilitatea diminutivelor, ar fi fost un petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină, aur. Poetul era un îndrăgostit de soare și culori, de viața câmpenească, percepută în toată plenitudinea simțurilor și descrisă într-un cunoscut pastel, Viața la țară, cu o grație a mișcării ce introduce în
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
Precumpănitoare e receptarea Antichității greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu și clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea și moștenirea ei spirituală, 1993). Remarcabilă e, de asemenea, preocuparea de a valorifica, prin studii și traduceri, textele latine și grecești medievale și renascentiste scrise pe teritoriul românesc sau datorate unor români. Câteva dintre tălmăcirile publicate în acest domeniu - Johannes Sommer și Christianus Schesaeus, Scrieri alese (1988), Nicolae Spătarul Milescu, Manual sau Steaua Orientului strălucind Occidentului - Enchiridion sive Stella orientalis splendens occidentali (1997), A. M
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
vizitând fie și o realitate imaginată, cu unele infuzii romantice și accente bombastic-retorice. Culorile sângelui este o carte dedicată pictorului „oficial” din vremea lui Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, este un artist aproape renascentist, inaderent la cruda ambianță balcanică. Renașterea și umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmărite și în Adevărul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor” din vremea Movileștilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui D., eroul
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
all time). Persoana rogersiană este un organism ce funcționează la cote maxime și, datorită conștiinței de sine ce îi străbate experiența de la un capăt la altul, este o personalitate la cote maxime. Idealul educațional propus de Rogers este similar celui renascentist - dar fără ambițiile „titaniste” ale aceluia. Nu cumva acest ideal ar putea fi adaptat, în cel de-al treilea mileniu creștin, de întreaga umanitate. 8.7. Implicații practicetc "8.7. Implicații practice" Merită menționate și numeroasele implicații practice ale acestei
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
începe abia în secolul al XIX-lea, Evul Mediu și Renașterea nemarcând episteme diferite 7) este valabilă dacă ținem cont de specificul primelor sale scrieri, Divanul... și Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago. Înscriind "compilațiile" de tinerețe ale lui Cantemir în epistema renascentistă numită de Foucault eruditio, Corneliu Bîlbă are dreptate, de vreme ce se referă exclusiv la primele două texte alcătuite de autor. "În epistema respectivă, comentează el, autoritatea eruditului constă în faptul că face să vorbească tradiția, iar subiectivitatea lui se retrage lăsând
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
păsările și peștii se odihnesc în timpul nopții. Ușurința cu care se cultivă polisemantismul, dar și naturalețea cu care o creatură reală sau fantastică este transformată într-un element important al ideologiei politice practici, de altfel, obișnuite în discursul medieval și renascentist trădează o cunoaștere serioasă din partea autorului, nu numai a surselor scrise, ci și a însușirilor și deprinderilor unei specii sau a alteia, desigur la nivelul de informație din secolul al XVI-lea. Experiența personală, cultura proprie constituită practic, prin observații
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sensuri și răsturnări semantice neașteptate, este aproape imposibil a mai discerne limita dintre real și fantastic"70. Prin urmare, ceea ce trebuie s reținem de aici este, în primul rând, faptul că exista o serioasă asimilare a tradiției simbolice medievale (și renascentiste) și a celei heraldice în spațiul românesc cu aproape două secole înaintea lui Cantemir. Dar, față de toate aceste surse și izvoare care începeau să aibă o răspândire în spațiul cultural autohton, Istoria ieroglifică reprezintă un rezervor mult mai bogat, mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]