1,239 matches
-
tron a nepotului său, Franz Joseph, fostul împărat Ferdinand I și-a stabilit reședința în Castelul din Praga. În 1918, castelul a devenit reședința oficială a președintelui noii Republici Cehoslovace, Tomáš Garrigue Masaryk. Noul Palat Regal și grădinile au fost renovate de către arhitectul sloven Jože Plečnik. În această perioadă, Catedrala Sf. Vitus a fost finalizată (pe 28 septembrie 1929). Lucrările de renovare au continuat în 1936, fiind coordonate de Pavel Janák, succesorul lui Plečnik. La 15 martie 1939, la scurt timp
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
provenit dintr-o familie înnobilată la 1744, de împărăteasa Maria Terezia a Austriei, a venit la Iași, unde a devenit, în 1844, arhitect șef al Iașilor. În 1888, Ilie Kogălniceanu, tatăl lui Mihail Kogălniceanu, l-a angajat spre a-i renova casa, a o preface și aduce în forma în care se păstrează și astazi, devenită casă memorială. Matilda a avut un frate, Grigore Cugler, medic, al cărui fiu a fost Grigore Cugler, muzician, grafician, diplomat și scriitor român. A primit
Matilda Cugler-Poni () [Corola-website/Science/326113_a_327442]
-
demolat peretele transversal de la intrare în tinda veche iar tălpile turnului a fost întărite cu stâlpi, în tindă. Pentru secolul 20 sunt surprinse lucrări de reparație de pisania nouă, scrisă sub cea veche, la intrare: "„Această sf biserică s-a renovat în anul 1986 de preotul Nițescu Aurelian, cu epitrop Mihăescu Ion și consiliul: Stănescu Ion cântăreț, Dinuță N Nicolae, Dinuță Dumitru, Dinuță Ion (Vodă), Amza Benedict, Zamfira Vasile, Chivulescu Nistor, Marinescu Gh Grigore Ion și enoriașii satului.”" Lăcașul din Moșteni-Greci
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
Fanny Lewald și Hans Christian Andersen, însă aceste relații apropiate s-au terminat în 1849 din cauza războiului împotriva Danemarcei pentru ducatele Schleswig-Holstein. La 8 iulie 1853 tatăl său a murit iar Karl Alexander a devenit Mare Duce. Karl Alexander a renovat castelul Wartburg și și-a lăsat urma în multe locuri din Eisenach. A fost protectorul lui Richard Wagner și Franz Liszt, a păstrat tradiția de perioadă clasică la Weimar, și-a dat părții vechi a Weimar un aspect nou și
Karl Alexander, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326173_a_327502]
-
târziu a fost pretinsa de caldeeni. Mănăstirea a fost centrul comunității creștine regionale și timp de secole, mii de creștini vor vizita mănăstirea pentru a celebra sărbătoarea Măr Elia, care cade în ultima miercuri a lunii noiembrie. Mănăstirea a fost renovată în secolul 17 de către Hurmizd Alqushnaya. În 1743, liderul persan Șahul Nadir a ordonat distrugerea bunurilor sale și moartea călugărilor care locuiau acolo. Mănăstirea a rămas în ruine până la începutul secolului XX, atunci când unele săli și camere au fost restaurate
Dair Mar Elia () [Corola-website/Science/326180_a_327509]
-
cu circa 10 metri. Construcția inițială avea în capetele de est ale navelor laterale două turnuri deschise spre nava centrală și cele laterale prin intermediul unor arcade semicirculare. Turnul clopotniței se află în partea de vest a bisericii și a fost renovat după incendiu, renovare care a dus la modificarea dimensiunii navei centrale în raport cu cele laterale. Tot acolo se află și tribuna orgii. Piesa de rezistență a bisericii este altarul care reprezintă necredința apostolului Toma, altarul prezentând o piatră de altar pe
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
vilei au fost fortificate cu patru turnuri octogonale. În 1706, în timpul Marelui Război al Nordului, armata suedeză a lui a jefuit castelul și i-a distrus fortificațiile. După mai multe decenii, familia Radziwiłł a adus arhitecți germani și italieni să renoveze și să mărească substanțial vila. Antoni Zaleski a decorat fațadele galbene cu lucrări baroce din stuc. Porțile din secolul al XVI-lea au fost reconstruite, iar turnul de poartă cu două etaje a fost încoronat. În acest moment, cele trei
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
în palat au fost împărțite între diverși boieri ruși. Abandonat atât de proprietarii inițiali, cât și de armata rusă, palatul a început să se deterioreze. A fost restaurat însă de familia Radziwiłł și între 1881 și 1886 interioarele au fost renovate de prințul Anton Radizwill și de soția sa, franțuzoaica Marie de Castellane. Ei au proiectat și o grădină în stil englezesc. Cu o suprafață de peste un kilometru pătrat, grădina este unul din cele mari astfel de parcuri din Europa. În
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
al religiilor, nepotul lui Petru Bogdan. Casa a fost naționalizată în 1950, urmașii familiei Culianu reușind să o redobândească abia în 1997. Casa, ce necesita reparații importante, a fost vânduta în 2004. În 2010, deși își declarase intenția de a renova clădirea, noul proprietarul, Dr. Marin Burlea, a demolat-o, faptă pentru care a fost amendat cu suma de 700 lei. Începând cu 2011 pe amplasamentul fostei Case Bogdan-Culianu funcționează Centrul Medical Helicomed.
Casa Ianov din Iași () [Corola-website/Science/326356_a_327685]
-
la moartea marelui om de stat Nicolae Titulescu, mort departe de țara la Cannes. În cadru festiv, în prezența ÎPS Nicolae Bălan, Protopopul Dr. Nicolae Stinghe este ridicat la rangul de Iconom Stavrofor în anul 1946. În perioada anilor 1940 renovează Biserica Sf. Nicolae și restaurează pictura cu pictorul Costin Petrescu. Din lipsa de fonduri sistează lucrările. Ajutorul nesperat vine din partea familiei Mareșalului Antonescu, pe a cărui cheltuială se realizează tâmpla altarului și stranele din Biserică. Ca fruntaș PNL-ist a
Nicolae Stinghe () [Corola-website/Science/322634_a_323963]
-
A fost adăugat pridvorul de zid și probabil turnul. Proscomidia de zid și iconostasul precum și întreaga zugrăveală interioară și exterioară datează de atunci. Peste o parte mai ștearsă a pisaniei vechi au fost adăugate informații despre o reparație mai nouă: "„Renovată în anul 1976 preot paroh Petre Ionescu, consilier Banu Constantin, din îndemnul loc. colonel Nedelea Marin pensionar, cu ajutorul enoriașilor satului Belegani și Ceaușești. Renovator Georgescu Marin.”" O însemnare de pe un afiș prins pe ușa bisericii surprinde informații despre ultima reparație
Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești () [Corola-website/Science/322818_a_324147]
-
Renovator Georgescu Marin.”" O însemnare de pe un afiș prins pe ușa bisericii surprinde informații despre ultima reparație exterioară: "„Din mila lui Dumnezeu, cu binecuvântarea prea sfințitului episcop Calinic, sub îndrumarea părintelui paroh Gardin Marius și cu cheltuiala enoriașilor, s-a renovat la exterior și s-a împrejmuit cu gard 1998.”" Lăcașul din Ceaușești-Ștefănești are aparent caracterul unei biserici de zid, pe care l-a primit intenționat după renovarea de la 1873. Sub tencuială se distinge însă o biserică de lemn caracteristică secolului
Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești () [Corola-website/Science/322818_a_324147]
-
activ în organizarea și buna desfășurare a întregii activități cultural-educative, împreună cu cele două fiice: Miroslava-Olga - învățătoare și Maria (Marusia) - studentă la Conservatorul din Cernăuți. Prin contribuția lor s-a construit scenă, a fost mărită sala de spectacole și a fost renovat acoperișul. De asemenea, tot cu ajutorul lor a fost înființat corul și cercul de amatori (teatru). Miroslava și-a petrecut copilăria și anii adolescenței în satul Berhomet pe Siret (azi localitate urbană în raionul Vijnița), unde a urmat școală primară. Primele
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
pe moșia descendenșilor lui Nicolae Mavrocordat, domnitorul Moldovei și al Țării Românești. În acel an, clădirea a fost vândută lui Alecu Ghyka, tatal viitorului domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Ulterior, conacul a revenit unui moștenitor al familiei Mavrocordat, fiind renovat în preajma anului 1900. El avea 36 de camere, un parc și multe anexe gospodărești. În perioada regimului comunist, conacul s-a ruinat. În anul 2007 mai existau doar un turn și câteva beciuri parțial surpate. Pe locul unde a fost
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
în ), cu hramul Sf. Treime, este un lăcaș de cult ortodox din Viena, situat "Am Fleischmarkt 13", în Innere Stadt, centrul Vienei. Edificiul a fost construit între anii 1782-1787, ca urmare a edictelor iozefine de toleranță religioasă. Lăcașul a fost renovat și extins la mijlocul secolului al XIX-lea pe cheltuiala baronului Gheorghe Sina, ocazie cu care a căpătat înfățișarea actuală. La conscripția de la 1767 au fost înregistrați la Viena 79 de greci ortodocși, originari aproape în exclusivitate din Macedonia și din
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
Stadionul are utilizări multiple, însă este folosit în principal pentru fotbal. A fost inaugurat în 1933 și are o capacitate de 30 456 persoane. Stadionul a fost inaugurat în 1933, când avea o capacitate de 4000 de spectatori. A fost renovat de mai multe ori de-a lungul anilor. Cea mai mare renovare a fost făcută în anii 1980, cănd stadionul a fost extins de la capacitatea de 18 000 la cea actuală de 30 456 spectatori. În anul 2009, a fost
Spartan Stadium (San Jose) () [Corola-website/Science/329587_a_330916]
-
în anul 1831 și nu reprezintă nici un stil caracteristic. Biserica anterioară, veche - în locul și pe fundația căreia s-a clădit cea nouă - nu se știe când s-a construit și cum a fost, doar că în secolul XVIII a fost renovată de câteva ori. Aceasta o deducem din inscripția tavanului, care, împreună cu tavanul pictat a fost așezat în biserica nouă. Una din aceste inscripții este următoarea: „Acest tavan a fost construit din donația eclejiei din Dumbrava prin Koloszvári Asztalos Lőrinc în
Biserica reformată din Dumbrava () [Corola-website/Science/329633_a_330962]
-
al ctitoririi lăcașului. În acest caz, anii 1802 (indicat ca dată a ridicării bisericii de comisia de catagrafiere Dósa) sau 1823 (transmis de Calendarele sibiene) trebuie corelați cu tradiția strămutării edificiului fie din satul Valea Bradului, fie din Luncșoara. Edificiul, renovat în anii 1934 și 1962, a păstrat învelitoarea clasică de șiță. La interior se pătrundea printr-o ușă joasă, amplasată pe latura de miazăzi. Analiza fragmentelor picturale care au scăpat vitregiilor timpului dezvăluie, prin desen, program iconografic, cromatică și grafica
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
în mâinile regizorului Franz Josef Auerbach care s-a străduit, în condițiile restricțiilor cenzurii comuniste, să îmbunătățească repertoriul și activitatea ansamblului. În anii 1955-1960 Teatrul a întreținut și un studio pentru talentele tinere. În anii 1954-1956 clădirea teatrului a fost renovată, construindu-se și o nouă scenă. În perioada renovărilor trupa a jucat pe scenele altor teatre din capitală. În anul 1968 Teatrul a primit autorizația de pleca într un prim turneu în Israel, apoi în 1972 a efectuat un prim
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea. Doctorul Barasch cumpărase terenul din inima cartierului evreiesc și plănuia să ridice o clinică, dar în cele din urmă clădirea a devenit o casă de cultură.-Sala Barașeum. În perioada anilor 1954-1955, clădirea a fost renovată, păstrând până în prezent același aspect. După 1990, printr-o ordonanță de urgență, cu nr. 21/1997, guvernul României a retrocedat Comunității evreiești din București clădirea Teatrului Evreiesc din București. Teatrul Evreiesc de Stat, ca instituție culturală, a rămas al statului
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
întinde de la Arcul de Triumf (din capătul sudic al străzii) către orașul vechi. La sud, "Anichstraße" este o stradă cu trafic redus, la nord de aceasta se întinde o zonă pietonală. Această porțiune din stradă a fost complet pavată și renovată în vara anului 2009, pentru a consolida impresia de stradă pietonală (anterior strada fusese asfaltată pe acest sector, iar șinele de tramvai au fost scoase de acolo). De la sud la nord se întind, printre altele, Alten Landhaus, Coloana Sfintei Ana
Maria-Theresien-Straße (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328047_a_329376]
-
Tiroler Landesmuseum). Jakob Hutter, fondatorul și predicatorul sectei anabaptiste, a fost ars pe rug în fața clădirii cu acoperiș auriu la 25 februarie 1536 (în timpul domniei arhiducelui Ferdinand, nepotul lui Maximilian I) pentru convingerile și activitățile sale anabaptiste. Clădirea a fost renovată în 1782, pentru a treia oară, după cum indică o inscripție în limba latină de pe fațada bovindoului: "„Renovatum tertio ano 1782. Restauror posthorrendos continuo ano et ultra perpessos terraemotus”". În 1996 a fost stabilit în clădire Muzeul Maximilianeum, care a fost
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
sală "Comedihaus" - sala mare de teatru a arhiducelui Leopold. În 1654 a fost inaugurată o nouă clădire construită de Christoph Gumpp pe cealaltă parte a străzii Rennweg, exact acolo unde se află astăzi clădirea Landestheater. Clădirea teatrului ("Hoftheater") a fost renovată în 1765. În timpul scurtei ocupații bavareze din 1805, Teatrul din Innsbruck a fost purtat numele de "Königlich bayrisches Hof-Nationaltheater". Clădirea a fost închisă în 1844 din cauza stadiului avansat de degradare. O companie de teatru s-a constituit și a adus
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
sala studio în subsolul "Stadtsaalgebäudes". Clădirea Teatrului de Stat din Tirol (Sala Mare) a fost închisă în 1961 și reconstruită și extinsă considerabil în anii următori. Sala Mare a fost redeschisă în 1967. Sala studio aflată lângă ea a fost renovată în anii 1991/1992 și transformată într-un spațiu flexibil pentru activități teatrale. În anul 2003 a fost finalizată sala de repetiții, proiectată de arhitecții Karl și Probst din München ca o extensie la Sala Mare. Cu cele trei săli
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
a fost încorporată în Germania. Pe 22 ianuarie 1945, Sztum a fost capturat fără luptă de către Armata Sovietică. În primele zile ale lui februarie, aproximativ 35% din oraș a fost distrus. În prezent, aripa din sud a castelului, a fost renovată cu ajutorul Fundației de Cooperare Polono-Germană (Foundation for the Polish-German Cooperation), găzduiește Centrul International de Schimb între Tineri (International Centre of Youth Exchange), care aparține la Centrul de Cultură din Sztum, care este și administratorul castelului. Există planuri de a crea
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]