5,064 matches
-
când am terminat i-am spus că este foarte bună și mai vreau. Ea s-a ridicat și încruntată mi-a pus în farfurie tot o aripă și aceiași garnitură. Mamaie a întins și ea timidă farfuria, dar Coca a repezit-o lovind-o peste mână. -Nu fi nesimțită maman, știi că numai prost-crescuții mănâncă mult și nu este de loc sănătos. Mâine o să vă fac șnițele din piept, iar poimâine supiță că dintr-un pui se mănâncă trei zile nu
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
vagabonții? Am să chem poliția, că ești o prostituată! Să vină administratorul că fac o criză de nervi! urla Cocuța și lovea în continuare peretele. Cum dincolo muzica continua și se auzeau râsete, ea a lăsat făcălețul și s-a repezit la mama ei, trăgând-o din pat. -Mamam, îmbracă-te să mergi cu mine la parter, ca să îl anunț pe administrator și să vină aici imediat și să lămurească situația. Știi că sânt o femeie respectabilă și nu pot merge
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
necesar unui viitor istoric; și sunt autorizat a o face - eu am fost cetățean al acelei republice. Am asistat la mărirea și decadența ei, și nu în calitate de gură-cască, ci în calitate oficială! Când poporul a călcat poliția, eu m-am repezit și am dezarmat pe un subcomisar de serviciu, luându-i sabia din cui. M-am încins cu ea, și am avut norocul să treacă atunci pe lângă mine Prezidentul Republicei. Eram de șaptesprezece ani; înfățișarea mea hotărâtă atrase privirile Prezidentului mă
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
beau? s-a arătat ea mirată, încercând să mai spună ceva. - O înghițitură... ca să nu răcești după apa aia rece... Bine, stai să trag eu una, a hotărât Mișu după ce a observat gestul ei hotărât de refuz și s-a repezit la sticla de la capul patului, neslăbind-o pe ea din ochi. Violeta îl urmărea cu privirea și se amăgea din nou. „Nu-mi face rău domnișoru’. Îmi vorbește frumos... Am auzit eu că băieții bat fetele. El nu e așa
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
gândiți în felu’ acesta! Sunteți frumoasă...! Știți, în primăvara anului trecut, bărbatu’ meu a venit mai repede decât a anunțat. A venit fără cadouri pentru mine. A adus numai pentru ai lui. Când am rămas singuri în cameră, s-a repezit la mine și m-a luat de păr, țipând: „Să pleci, fă, împuțito, să pleci de la mine, f...i gura mă-tii de curvă! Să pleci în neamu’ tău, că este mulți și proști, f...i neamu’-n cur! Te-
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
pe teren în satul natal Dumuslău rămâneam peste noapte la părinți. Dimineață când mergeam la servici trebuia să trec prin ograda lui Gurzău Aurel unde aveam un “dușman”.Era un câine de ograda ,care ori de câte ori mă vedea că trec,se repezea la mine ,ba chiar odată m-a mușcat de un picior.Umblam pe atunci cu un băț în mână, poate pentru a mă sprijini când era noroi ,poate pentru a mă apară de câinii cei răi ,sau poate pentru a
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
putea citi ură .Cand privirile noastre se întâlneau scapără ceva din senin .Mai tarziu m-am hotărât să-mi schimb atitudinea față de el. La început , din prevedere , îmi ascundeam bâtul sub haină când treceam prin fața ogrăzi sale ,și când se repezea să mă latre ,eu îl luăm cu binele pe dușmanul meu nepotolit. "Mai prietene, ce tot ai cu mine? - îi spuneam, arătându-i o privire plină de bunătate, el mă hâmâia odată, de două ori, bănuindu-mă că am sub
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
după întreruperea activității postului, din ordinul lui Ceaușescu, la Doftana, unde fusese arestată de vechiul regim, fiind ferită de orice cercetător curios. Unii dintre foștii redactori și angajați au trăit atunci adevărate momente de panică. Îmi amintesc cum s-au repezit să își caute benzile compromițătoare pentru ei, adică pentru ceea ce vroiau ei să convingă pe alții că n-au făcut în calitate de ziariști selectați și plătiți de regimul anterior. Le-au luat și le-au distrus sau le-au dus, pur
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
după întreruperea activității postului, din ordinul lui Ceaușescu, la Doftana, unde fusese arestată de vechiul regim, fiind ferită de orice cercetător curios. Unii dintre foștii redactori și angajați au trăit atunci adevărate momente de panică. Îmi amintesc cum s-au repezit să își caute benzile compromițătoare pentru ei, adică pentru ceea ce vroiau ei să convingă pe alții că n-au făcut în calitate de ziariști selectați și plătiți de regimul anterior. Le-au luat și le-au distrus sau le-au dus, pur
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
Toate Articolele Autorului Domnul acela tușește convulsiv, se cutremură, își rupe plămânii. Ochii dilatați, buzele cianotice, fața congestionată...Îl privesc de aproape: arată oribil! Deschide gura. Se sufocă. Mâna la inimă, durerea îi flagelează mimica disperată. Cade ca secerat. Mă reped spre el. Oamenii fac cerc. Femeile cu palma la gură.... Ne simțim neutincioși. -Lașați-ma, faceți loc la mine, sunt ștudent la medicina .. După dicție și fizionomie, tânărul trebuie că este grec. I se permite să vină aproape de cardiac, se lasă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
lași... Îi privesc neprietenos și ies din birou. Da, boala lucrează, știam asta. Este ceea ce nu îmi plăcea să aud. Nu sunt în apele mele de o vreme, tușesc, mă înțeapă în piept, dorm separat de soție, sunt nervos, o reped... -Bătrâne, ce-i cu tine? Arăți oribil, nu te odihnești? Te-a părăsit nevasta? Ești bolnav? mă interoghează un prieten... Acasă insomnii, mă privesc des în oglindă, la serviciu vegetez... -Du-te, omule, la doctor, nu te vezi?... mă sâcâie și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
Din ce în ce mai supărați, îngerii spuseră: - Ba să credeți Capete de Pisică, pentru că datorită Domnului existăm toți. Fără Domnul, nici voi n-ați exista. Numai El știe de ce-o fi înfăptuit asemenea lighioane ca voi. Auzind asta, Capetele de Pisică se repeziră spre îngeri cu botul, lovind și împroșcând cu venin în stânga și în dreapta. Îngerii începură să se apere cu aripile mari și puternice, lovindu-i cum apucau pe Capete de Pisică. Apoi balaurii se repeziră spre animale, oameni și înghițiră tot
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Auzind asta, Capetele de Pisică se repeziră spre îngeri cu botul, lovind și împroșcând cu venin în stânga și în dreapta. Îngerii începură să se apere cu aripile mari și puternice, lovindu-i cum apucau pe Capete de Pisică. Apoi balaurii se repeziră spre animale, oameni și înghițiră tot ce putură. În puțin timp, din Țara Lalelelor dispăruseră oamenii și animalele. Nu o iertară de data asta nici pe Prințesa Lalelelor. Se iscase un vânt năprasnic și crengile copacilor trosneau rupându-se. Răgetele
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
lalelele. Cum să înghițim noi așa ceva? - Că parcă o fi rău pentru voi, ce au? Sunt bune și acestea. Atunci Cap de Pisică se înfurie și începu să miorlăie ca o pisică. Și toți balaurii care ajunseseră mai târziu se repeziră spre cei care veniseră înainte, ținându-i isonul. Primii veniți erau obosiți, sătui și deranjați de larma ce se auzea din burțile lor. Se mișcară greu, pregătindu-se de un atac contra celorlalți. Săriră unii la alții, lovindu-se cu
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
obosiți priveau în sus la luminosul chip de tânăr aterizat în fața sa. - Bine te-am găsit, Moș Orion! Ce mai faci? Cum o duci cu sănătatea? Ochii bătrânului începură să clipească mărunt, se umplură de lacrimi și bucurie și se repezi să-l îmbrățișeze pe tânărul sosit. - Nepoate!... Tu ești strănepotul meu cel drag, viteazule Neon?... De câtă vreme stau aici și aștept să te întorci ... să vii să mă vezi!... - Dragul meu străbunic, m-am gândit neîncetat la tine!... Doar
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
postează în mijlocul sălii. Scoate din buzunar o hârtie A4, o despăturește agale și pe ea apare scris numele meu! Ecce Homo! E omul meu! Mă îndrept spre dânsul și îi spun parola, adică numele, prenumele și... Oradea. Îmi zâmbește, se repede la valiză cea mare și apoi îmi spune să îl urmez. Ieșim din clădire și o luăm spre parcare. Afară plouă mărunțel! Nu după mult timp ajungem la un micobus elegant și curat precum conducătorul auto! Vorba zicalei „Cum e
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
și mai devreme după tradiția țigănească. Mânat de aceste sentimente copilărești, toată ziulica cât era de lungă stătea cu ochii ațintiți pe capul uliței de unde trebuia să apară fătuca de la școală. Cum o vedea că se întorcea acasă, se și repezea să o aștepte, stând rezemat de poartă, ca și când era din „întâmplare” acolo. Nici Anei nu-i displăcea Cosmin. Ana avea părul lung până la brâu și îi plăcea să i-l împletească țigănușul, care începea să-l aranjeze cu un pieptăn
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
de el. Andrei se lupta în continuare cu fixa. Nu-i trebuia nici mâncare, nici suc, nu vroia decât să prindă și el un pește și asta s-a și întâmplat. Când a văzut că pluta saltă zglobiu, s-a repezit și a înțepat peștele. Chinuindu-se să ridice fixa cât mai sus, cu greutate a reușit să aducă la mal un biban de peste șapte sute de grame, cum nu apare prea des pe balta de la Limanu. Își asigurase deja porția de
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
chiar mai mari. Abia acum simțeam cu adevărat ce înseamnă să ieși la iarbă verde, fără constrângere, fără program, doar ca să te relaxezi împreuna cu cei dragi, la o masă haiducească, în mijlocul naturii. În apropiere, un cârd de vaci se repezeau în stuf și rupeau vârfuri fragede de papură. Ugerele atârnau grele, pline cu lapte. L-am invitat pe ciurdar la o cutie cu bere și un sandvici cu friptura de pui. Aveam destulă. Era o desfătare să simți cum plămânii
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
salveze. Cu amenda aplicată vedeam noi ce făceam. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam, de la valurile ce se repezeau cu forță în prova bărcii scufundate din cauza greutății mele. L-am lăsat pe frate să tragă la vâsle, iar eu scoteam apa din compartiment. Din cauza propria-mi greutăți, la fiecare val, apa intra la loc. Trebuia să facem ceva să
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
insistat lovind-o din nou. Impactul a făcut-o să se destindă brusc, țâșnind fără veste pe lângă mine, pe ușă spre scările pe care de-abia urcasem. - Mă-tii tăi de curvă!, am mai apucat să rostesc înainte de a mă repezi după ea. - Săriți! Mă omoară!, strigă ea în vacarmul general. Doi hăndrălăi încercară să se interpună. Se clătinau mai mult decât mine, fapt ce mi-a ușurat mult să-i dobor. Nici n-am văzut când al treilea s-a
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
dreptul ușii mișcările trupului ei. Era nefirească și atât de ciudată, încât n-am mai așteptat s-o văd liniștindu-se. Am ieșit și am strigat-o: - Ursula! Își urmă drumul implacabilă, de parcă nici n-aș fi existat. M-am repezit după ea și-am ajuns-o în momentul când a deschis ușa unei altei încăperi, pe care n-o văzusem încă. Am cuprins-o pe după umeri și i-am spus: - Ursula, mă auzi? S-a întors brusc, cu gesturi feline
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
sărit de cealaltă parte a patului. Eram încordat ca un arc gata să plesnească. - Ha, ha, ha!, izbucni ea în râs de sub cearceaful ce-i mai acoperea coapsele! Mi-am tras pantalonii și am țâșnit în picioare cu bustul dezgolit, repezindu-mă ca turbat asupra individului. - Ușurel, băiatule!, mai apucă el să rostească, înainte de a-i închide gura cu dosul mâinii. A căzut. Din colțul gurii o pată sângerie se lățea tot mai mult. Refuză să se ridice. - Nenorocitule, crezi că
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
și începură să ia parte la bătălia salvării credincioșilor, dar și a necredincioșilor, din casele fumegânde. Chiar ajunseră în dreptul unei gospodării din înăuntrul căreia se auzeau strigăte de ajutor, focul deja cuprindea casa din toate părțile. Cei doi misionari se repeziră spre casă, să încerce să salveze ce se putea. Reușiră să intre pe ușa din spatele casei, să găsească printre flăcări și fum un om căzut sub o bârnă ce ardea și bloca ieșirea din casă. Cei doi ridicară bârna, scoaseră
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
mai avea putere să scâncească. Îi spuse lui Mărțișor : - Auzi, tu, cât de ticălos este acest nemernic de Soare-Împărat! Noi, spioni ai Iernii! Cred că l-a învrăjbit împotriva noastră secătura de Foc Nestins. I-ai plesnit botul, s-a repezit ca berbecul în zid și se lăuda că te-a bătut. Îți închipui ce minciuni a turnat el împăratului? - Dă-l încolo de neisprăvit! Vorba e că împăratul este supărat pe mine și hotărât să ne pedepsească. Acum, chiar că
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]