1,193 matches
-
pe un drum bun încă din clasa I, fetița în cauză a avut un parcurs școlar ireproșabil, dovedind o atitudine pozitivă față de învățătură pe toată durata școlarității. Demn de reținut este faptul că nimeni nu se naște cu dragoste sau repulsie față de școală. Mobilurile învățării se formează, se dobândesc la fel ca orice achiziție umană. Înclin să cred că angajarea tuturor copiilor în activitatea de dobândire a cunoștințelor, încurajarea și stimularea lor printr-o gamă variată de mijloace, crearea unei ambianțe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
continuu și închegat, fapt ce se concretiza în instalarea tăcerilor, a dialogului fiecăruia cu sine. Surprinzătoarea afirmație a însoțitorului meu, mi-i dor să fac treabă, mi-a rămas în memorie ca expresie a unei atitudini rarissime. Dezinteresul și chiar repulsia multor tineri față de muncă mă îngrijorează și mă conduce la ideea că atitudinea negativă față de muncă a multora dintre români este cea mai mare pierdere pentru țara noastră după evenimentele din decembrie 1989. Postfață O CARTE DE PUS LA RANĂ
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lumina și norii tind Împreună spre o ploaie posibilă... Obrazul care caută e baroc. Clasicismul repetă. Perfecțiunea clasică Închide cercul și renunța la tot ce se află În afara lui; ea nu numai că acceptă limitele, dar le și celebrează, avînd repulsie pentru vag și indecis, În labirint, Tezeu nu ne va propune decît Întoarcerea de unde am plecat; viitorul lui nu este o soluție a labirintului, ci graba de a-l părăsi; or, cîtă vreme n-am renunțat, declară barocul, galeriile labirintului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
doar metoda sălbatică, dacă sîngele de pe patul lui Procust nu ne-ar fi Împiedicat adesea să vedem că dincolo de negarea acestuia trebuie să se afle altceva decît triumful arbitrariului. Tot ce-a reușit povestea a fost să ne inspire o repulsie ce se oprește la negație. Or, ceea ce trebuie e nu să detestăm criteriile În sine, ci să distingem care dintre ele sînt vitale și care aruncă În captivitate. Acuzatorii lui Socrate au avut și ei criterii. De asemenea, Inchiziția cînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ideal de frumusețe. Departe de a fi o Închisoare, el era templul grecului. Acesta era cerul său și pînă acolo vroia să zboare aripa sa. Nu numai că grecul nu se simțea rob Înlăuntrul măsurii, al simetriei, dar Îi provoca repulsie ceea ce le contrazicea. Dovadă e și felul În care a murit arta elină, nu zguduita de revolte, ci cotropită de o tristețe vagă și de un surîs vag pe măsură ce artiștii din epoca de decadență Încercau să continue fără credință vechiul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
grecii au evitat să se uite În abis. Destinul a fost, poate, țărmul zărit de omul disperat de hazard. Și, poate, prima piramidă cu care cei vechi au Încercat să umple prăpastia goală deasupra căreia și zeii căpătau amețeli. Din repulsia față de inform s-au născut limitele, iar din oroarea de hazard o voință care decide drumul lui Oedip. Revolta Împotriva neantului a fost atît de violentă, Încît ea a uitat de consecințe. Și nu e Întîia piramidă care a degenerat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
miște să ia sau să lase ceva1. 156. Trei dialoguri. Se vor purta aceleași trei dialoguri care s-au purtat în contemplația de mai înainte, cea a celor două steaguri. 157. Notă. Trebuie ținut seama că, atunci când simțim înclinație sau repulsie față de sărăcia materială, când nu suntem indiferenți față de bogăție sau sărăcie, este de mare folos, pentru a stinge o astfel de înclinație neorânduită, să cerem în dialoguri (chiar dacă ar fi împotriva trupului), ca Domnul să ne aleagă pentru sărăcia materială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lucru, chiar și pentru noi. - Mai știi?! Poate-i chiar așa cum zici tu, spuse apropiindu-se de fereastră pentru a privi ploaia de afară. Tunetele și fulgerele păreau să nu mai înceteze, urlând fără cruțare. Carlina simțea un fior de repulsie pentru ceea ce făcuse. Era mai mult ca sigură că acest sentiment și tot haosul din ea, erau doar în mintea ei. El nu-și dădea seama de nimic. Când se uită la el îl văzuse tot cu prosopul în mâini
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
religios 1. Deicid „Păcatul suprem” De-a lungul secolelor, cea mai eficientă cale de a provoca și de a Întreține iudeofobia a fost acuzația de deicid. Cum poți să-ți manifești mai convingător dragostea față de Dumnezeu altfel decât arătându-ți repulsia față de ucigașii săi ? Căci Însuși „Dumnezeu Îi urăște pe evrei pe vecie”, susținea Ioan Hrisostomul, pe la 400 e.n. <endnote id="(121, p. 46)"/>. „Dacă a fi bun creștin Înseamnă a-i detesta pe evrei - scria Erasmus din Rotterdam În prima
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că purtarea lor și situația militară iar cei înstăriți vor să plece în alte orașe din Vechiul Regat, ca să fie la adăpost de evacuarea din Transnistria. Evreii nu au manifestări cu caracter subversiv. Atitudinea lor fățișă față de comuniști este de repulsie căutând a se afișa ca buni cetățeni români, totuși în intimitatea lor nu cred să fie de aceeași părere. Tendința lor pentru viitor este de a putea trăi în țară chiar dacă nu s-ar mai bucura de tratamentul din trecut
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ce ar fi trebuit să apară În revista „Aripi tinere” a Liceului nr.1 Bârlad și povestirea „Raid de studiu” despre care spusese că „...are caracter mistic, profund religios” or, după cum prea bine se știe, tovarășii comuniștii aveau o repulsie violentă față de Dumnezeu, Sfinți, Biserică, tradiții religioase, ș.a. Această ultimă lucrare apăruse În revista „Debuturi și tradiții” a Liceului nr.2, tot din Bârlad. De asemenea, i se pusese o pată roșie ca și culoarea sângeroasă a partidului său, și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dovedit legionar dar Îi Închidem dosarul, măi dragă tovărășele...! Asta a fost Golgota pe care a fost forțat să urce părintele Cheorghe I. Sofianu (24 februarie 1940 - 5 iulie 2006). „Notă informativă” Întocmită de lt.col./ Toma EU ȘI SECURITATEA Greață, repulsie, scârbă, oroare... Sinonime care mi-au ocupat creierul din cauza unui „lucrător” al mult temutei Securități comuniste, poliția politică de tip gestapovist care a promovat teroare și vorbe spuse-n șoaptă Între cetățenii acestei țări timp de 42 de ani (1948-1990
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
focal, fiind anticipată de privirile cetățenilor. Gestul are un efect devastator, antrenând reflec- ția mizatropică a naratorului cu privire la animalele captive în cuști care cel puțin sunt protejate de contactul tactil. Ce semnificație are acest gest și de ce provoacă el o repulsie atât de mare ? Copilul percepe alteritatea nu sub forma unei convenții sociale, ci sub semnul simțurilor investite imediat în cunoaștere. El nu intenționează să-și reprime curiozitatea, ceea ce educația îl va învăța, ci să și-o satis- facă pe deplin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vie nocturne demeurent associées aux grotesques, de même que se maintient à leur égard une relation foncièrement ambigue de fascination et rejet.” „Metaforele vieții nocturne rămân asociate categoriilor grotescului, față de care se instituie o relație fudamental ambiguă de fascinație și repulsie.” (trad. mea, A.M.) În afirmația ei, esențială rămân asocierea fascinului și a repulsivului deopotrivă, mărci ale unui interes care iese din sfera anecdoticului pentru a ne oferi datele unei „sărbători crude” ăfête cruelleă în termenii lui Furio Jesi. Naratorul scrutează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
noapte. Această amintire Îmi dă sentimentul că sunt nerecunoscător față de unchiul Ruka; sentimentul că mi-am Însușit atitudinea generală de o condescendență surâzătoare pe care o adoptau față de el chiar și cei care-l Îndrăgeau. Mă silesc, cuprins de o repulsie Îngrozitoare, să-mi amintesc comentariile sarcastice pe care le făcea Monsieur Noyer, preceptorul meu elvețian (altminteri un om cu suflet bun) asupra celei mai bune compoziții a unchiului, o romanță cu muzica și textul scrise de el. Într-o zi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unei moțăieli În miezul zilei, ca un crai senil Împleticindu-se spre cel mai apropiat euthanasium; dar pur și simplu nu mă pot obișnui cu trădarea nocturnă a rațiunii, a umanității, a geniului. Oricât de obosit aș fi, simt o repulsie inexprimabilă față de răscolitoarea despărțire de conștiință. Îl urăsc pe Somnus, acest călău cu mască neagră care-mi pune capul pe butuc; și dacă pe parcursul anilor, apropiindu-se o dezintegrare mult mai meticuloasă și mai ridicolă, care În nopțile de acum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
respinge cu vârfurile degetelor un șut jos, fulgerător și stadionul Își exprimă printr-un muget admirația, În timp ce el rămâne o clipă, două, lungit acolo unde a căzut, În cadrul porții Încă intacte. Dar În Anglia, cel puțin În Anglia tinereții mele, repulsia națională față de oamenii care-și dau aere și preocuparea prea Îndârjită pentru solidaritatea de echipă nu Încurajau Înflorirea excentricei arte a portarului. Aceasta este cel puțin explicația pe care am găsit-o pentru slabul succes Înregistrat de mine pe terenurile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
exact. O dată sau de două ori am avut prilejul să-l văd. Mi s-a părut cam neserios, cam fanfaron, poate și pentru că de fiecare dată mirosea a băutură. Micuță, slăbuță, cu câțiva negi pe față, care nu produceau totuși repulsie, doamna Borcea era o femeie liniștită, decentă, discretă. Vorbea puțin și cu miez. De câtre ori venea la noi, mă întreba, cumva în treacăt, fără să insiste, dar nu formal, cu un fel de seriozitate care mă flata: „Ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fost depusă răposata. În vis, mătușa nu arăta deloc bine, partea de jos a feței se lăsase și se umflase cumva (aducându-mi aminte - tot în vis - de secvențele cu cadavrul stătut al lui Ceaușescu!). Ca și cum mi-ar fi ghicit repulsia, cineva, mâna unei persoane nevăzute a aruncat deasupra moartei o învelitoare, un fel de draperie din pânză ușoară. Și deodată, sub această învelitoare, ceva a început să miște, să se miște, din ce în ce mai evident. Apoi „perdeaua” a fost dată la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Prin ce ne enervează cel mai mult țânțarii? Prin propria lor enervare, când nu-și ating scopul și sunt - pentru moment - alungați. Culmea! Pur și simplu, se scandalizează pentru că nu i-am lăsat să ne înțepe. Tot ei cu gura! * Repulsia pe care o simțim față de superba omidă dovedește că esteticul are întotdeauna nevoie de un (cât de cât) suport etic. Mică târâtoare înnobilată, promovată în ierarhia cățărătoarelor, ea întruchipează perfect ruptura dintre frumos și bine. * A scrie nu e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nici în descrierea psihiatrică (din tratate didactice), un mai elocvent caz de dipsomanie, boală relativ frecventă, caracterizată prin crize de beție de durată (o săptămână, o lună), crize ireprimabile, urmate de perioade lungi ani întregi de abstinență și chiar de repulsie față de alcool. * Aș putea continua cu alte exemple; dar este suficient cred, să notez că un creator indemn de orice incidență psihiatrică poate deveni, datorită geniului, un psihiatru de o valoare utilă chiar specialiștilor. * Cazul scriitorilor bolnavi care au reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din câte vor mai fi rămas în lumea actuală. Cu siguranță, dacă aș fi trăit într-o ipotetică grădiniță de copii geniali, visând zi și noapte la premiul Nobel, nu aș fi supraviețuit, mi-ar fi trezit vagi simptome de repulsie. Așa însă, este cu totul altceva. Cum să nu fie astfel, când Costică, un schizofren cu care sunt prieten, mă roagă să-l tratez, să-i "fac" ceva, că are o criză de alergie... "Sunt o mulțime de frunze de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai abjecte idei contemporane, reflectând josnicia sufletească, întreține tema necesității suprimării dinților maidanezi: "soluția finală". * Nu sunt excesiv de sentimental; viața și profesia m-au învățat să evit atitudinile excesive. Nu sunt nici un admirativ total al regnului animal; am reticențe și repulsii; dar nu încetez să mă las uimit de câini; nu m-a supărat niciodată un câine, nici când m-a înșfăcat, cu sau fără motiv înțeles. Simt că amândoi, câinele și eu, împărțim un bun comun; greu de definit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru forma definitivă. Se folosea intenționat expresia „colecțiile publice din Capitală”, spre a nu atrage atenția că între acestea este și un Muzeu Național, cu activitate științifică de răsunet european (dar se știe că Tzigara a avut întotdeauna o adevărată repulsie pentru activitatea științifică). Bine înțeles că directorul acestui Muzeu național trebuia să fie Tzigara, deși într-o viață de aproape 75 de ani n-a adus nicio contribuție serioasă în domeniul muzeistic (afară de nenumăratele [293] polemici strânse sub un volum
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nu se potriveau nicicum unui tânăr licean. Don Scapini, care se comporta cu înțelegere și bunăvoință atunci când era nevoie să închizi un ochi asupra rezultatelor școlare neîncurajatoare, era foarte rigid când venea vorba de obținerea virtuților. Dându-și seama de repulsia lui Giovanni, a vrut să-l încerce în umilință: «Ce haină frumoasă! Trebuie să facem cinste Providenței. E bine să o îmbraci. Îți stă foarte bine!». Spus în dialectul venețian e mult mai expresiv: «Come te pari bon!» (Ce bine
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]